Președintele Consiliului Fiscal despre "năstrușniciile" ministrului de Finanțe și soluțiile pentru prețurile la energie. "Va fi o iarnă a suferinței în România" - Interviu video

Președintele Consiliului Fiscal despre "năstrușniciile" ministrului de Finanțe și soluțiile pentru prețurile la energie. "Va fi o iarnă a suferinței în România" - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span>

Pentru prețurile la energie ar trebui gândită o combinație de măsuri: reducerea TVA, limitarea creșterii, mai mult cărbune, afirmă președintele Consiliului Fiscal, prof. univ. dr. Daniel Dăianu.

Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, prof. Dăianu a avertizat și asupra unor implicații mai puțin discutate ale acestor creșteri abrupte de prețuri: „Inflația a luat-o din loc, în decembrie poate depăși 7%. Se poate pierde încrederea în moneda națională și putem asista la conversie masivă în monedă străină. Se poate intra în spirala periculoasă între prețuri și salarii.”

Iată principalele declarații:

  • Toți în Europa suntem în aceeași barcă, ar trebui să intervină cei mari.
  • Una este să vorbim despre impactul pe termen lung al necesităţii de a înverzi economiile, alta sunt vremurile de război de acum.
  • Ar trebui să se accepte pe plan internațional ca în această situație foarte grea să se permită să se exploateze mai mult cărbune.
  • Trebuie să facem în domeniul energiei la fel ca în cazul medicamentelor pentru care se oferă fiecărui cetățean o masă critică de tratament.
  • 2022, cel mai probabil, va însemna însă tot inflație ridicată.
  • Principial, eu sunt de acord cu creșterea salariului minim, dar e nevoie de dialog cu mediul de afaceri.
  • În ceea ce privește zero impozite și taxe pe salariul minim, este de discutat. Nu se poate renunța la orice impunere fiscală.
  • L-am auzit pe demisul ministru al Finanțelor vorbind despre plafonarea contribuției de sănătate. Asta e o năstrușnicie. Este o teză descalificantă și din punctul de vedere al analizei economice, dar nu ține seama nici de principiul solidarității, de morală.
  • Scăpam de creștere de fiscalitate doar dacă vom avea o colectare cu mult mai bună.
  • Trebuie să renunțam la unele portițe, să fie un sistem cu mult mai echitabil. IT-iștii ar trebui să nu mai beneficieze de facilitatea de acum.
  • N-aș vrea să fim cu spatele la zid și să se întâmple cu taxele și impozitele că în 2010-2011.

„Guvernul trebuie să ia nişte măsuri în domeniul energiei ca să permită României să treacă această iarnă cu daune cât mai mici”, spuneați recent. Guvernul propune plafonare, premierul desemnat dorește reducerea TVA la energie. Sunt cele avute în vedere și de dvs?

În vremuri de război, când nu ai trupe suficiente, cauți să reziști și să câștigi timp. Toată Europa este în această situație din cauza unor politici mioape.

Cele enumerate de dvs sunt posibilități pe care guvernele din Europa le explorează, dar șocul e mai puternic acolo unde populația are venituri mai mici.

Eu mă gândesc și la o limitare a creșterii prețurilor, având în vedere ceea ce la noi nu se discută deloc pentru că e o temă delicată. Implicațiile sunt cu mult mai mari și la ele trebuie să se gândească cei care manifestă opoziție la unele căi de a limita creșterea prețurilor la energie.

Și așa inflația a luat-o din loc. 6,3% în septembrie, în decembrie poate depăși 7%. Această dinamică e rea și pentru stabilitatea financiară și economică. Se poate pierde încrederea în moneda națională și putem asista la plecări, la conversie masivă în monedă străină.

Se poate intra în spirala periculoasă între prețuri și salarii. Va fi greu să fie negat lucrătorilor posibilitatea de a recupera prin creșterea salariilor din puterea de cumpărare pierdută. Această spirală ar alimenta procesul inflaționist.

Iar șocul prețurilor la energie nu poate fi comprimat prin reducerea consumului. Am omorî economia. Nu trebuie să facem experimente, trebuie să învățam din istoria gestionării unei situații de criză. (detalii la min 7.30 )

Ar trebui să recurgem la o combinație. Se poate gândi o diminuare a TVA de la 19% la 5%, dar ea nu înseamnă că prețurile nu vor crește în continuare. Eu accentuez posibilitatea limitării, ceea ce încearcă și francezii și se practică de mult în UK.

O mare hibă a pieței energiei europene este că leagă prețul electricității de volatilitatea cotațiilor la gaz natural și țiței. La CE se vorbește despre o posibilă decuplare care, în fapt, ar însemna limitare.

Cum am ajuns aici?

Nu am creat rezervele strategice. În 2020 când piața era supraaprovizionată cu țiței și gaz natural din cauza lockdown, s-a ajuns ca cei care vindeau plăteau ca altcineva să cumpere și să stocheze. Am trecut din supraaprovizionare, la subaprovizionare. Și deja se vorbește despre o perioadă a rarității.

Toți în Europa suntem în aceeași barcă, depindem de aprovizionările din Rusia, de OPEC. Și se mai întâmplă ceva îngrijorător: când situația e atât de încordată pe piață, ai tentația să nu vinzi totul, pentru că prețul crește.

Aici ar trebui să intervină cei mari. SUA, UE, Rusia, Japonia și China ar trebui să discute, poate chiar în cadrul G20, situația energiei pe plan global.

Va fi o iarnă a suferinței în România și foarte grea peste tot.

Deci soluția nu poate fi doar autohtonă, ci globală?

Eu nu sunt de acord cu ce spune dna comisar european pentru Energie, că nu sunt prea multe de făcut pentru că e un fenomen global.

Una este să vorbim despre impactul pe termen lung al necesității de a înverzi economiile, încurajarea producției de energie curată, alta sunt vremurile de război de acum, când trebuie să recurgem la tot ce putem pentru a aproviziona mai bine cetățenii.

În legislația UE există sistemul derogărilor, așa cum ni s-a acordat și nouă în privința procedurii de deficit excesiv. Ar trebui să se accepte pe plan internațional ca în această situație foarte grea să se permită să se exploateze mai mult cărbune.

Dacă România poate să repună în funcție mine de cărbune și dacă asta poate genera mai multă energie, ar trebui exploatat mai mult cărbune. Așa cum ar trebui să ne putem aproviziona mai mult. Până la urmă, și parteneriatele strategice ar trebui să nu se reducă la avioane și logistică militară.

Creșterea prețului certificatelor verzi arată că se recurge și la combustibili fosili. În Germania, s-a dat drumul unor exploatări de cărbune.

Trebuie să facem în domeniul energiei la fel ca în cazul medicamentelor pentru care se oferă fiecărui cetățean o masă critică de tratament.

Chestiunea energetică nu e singurul frison al momentului. Inflația, după cum spuneați, crește spectaculos, la fel nivelul de îndatorare a României. Cum poate fi domolit, chiar inversat trendul?

Am intrat în pandemie cu deficitul structural cel mai mare din UE, în jur de 5% din PIB. Am terminat anul trecut cu un deficit peste 9%. Era inevitabil.

Cine spune că România s-a îndatorat orbește în 2020 ori nu știe, ori are motive politice. Nu aveam ce face. Dar nu poți să trăiești sine die mai mult decât ți-e plapuma, piețele te penalizează.

2021 e tot complicat, avem o redresare economică inegală care nu se vede în puterea de cumpărare. Sunt sectoare încă năucite și care vor fi lovite și în 2022, pentru că am gestionat foarte rău pandemia.

2022 ar putea să fie și într-un scenariu pozitiv, dacă va crește rata de vaccinare și vom depăși creșterea teribilă a prețului la energie. Scenariul mai probabil va însemna însă tot inflație ridicată, ceea ce depinde și de apariția unei spirale năucitoare între salarii și mișcarea prețurilor.

E nevoie de înțelegeri între lucrători și antreprenori pentru că o asemenea spirală e rea inclusiv pentru modul în care e percepută stabilitatea țării. Avem și criză politică. Noi nu putem pune gestionarea treburilor publice pe pilot automat, nu avem birocrați cu credibilitate care să se poată substitui miniștrilor.

Creșterea salariilor poate fi doar moderată pentru că ea alimentează creșterea prețurilor, mai ales acolo unde nu există o concurență care să țină prețurile sub presiune în jos.

Ne-ar putea ajuta agricultura, anul e excepțional, dar noi exportăm mult și nu prelucrăm. Nu avem discuții de profunzime despre felul în care valorificăm materia primă.

Exportăm materie primă și importăm produse prelucrate din ea. Nu avem politici deștepte care să crească valoarea adăugată de care să beneficieze și cetățenii români.

La fel de grav e și cu resursele naturale. Avem contracte pe termen lung și exportăm energie ieftină, dar ne aprovizionăm scump de pe piața liberă.

Spuneați că trebuie avut mare grijă cu politica salariilor. Guvernul demis vrea să crească salariul minim, premierul desemnat vrea taxe zero pe salariul minim. Sunt aventuri, în condițiile date?

Principial eu sunt de acord cu creșterea salariului minim, pentru că avem multă muncă la negru, dar și exod al forței de muncă. Nici mediul de afaceri nu se opune în principiu. Ele reclamă un dialog, pe buna dreptate.

O spirală care scapă de sub control destabilizează economia cu implicații de ordin social. În acest registru trebuie înțeleasă creșterea salariului minim.

În ceea ce privește zero impozite și taxe pe salariul minim este de discutat. Nu se poate renunța la orice impunere fiscală. Sunt foarte mulți cetățeni plătiți cu salariul minim și impactul ar fi foarte mare asupra bugetului.

L-am auzit pe demisul ministru al Finanțelor vorbind despre plafonarea contribuției de sănătate. Asta e o năstrușnicie. Este o teză descalificantă și din punctul de vedere al analizei economice, dar nu ține seama nici de principiul solidarității, de morală.

PNRR este o expresie a solidarității la nivel european, dar la noi acasă nu vrem solidaritate.

Nu-i înțeleg, sunt cotloane în care nu pot pătrunde. Cum să propui așa ceva, mai ales când ai de făcut și consolidare fiscală?

Dacă nu vom ieși din tranșeele ideologice, efectul va fi o populație care nu va mai participa la viață politică, nu va mai da doi bani pe liderii politici și va disprețui democrația. Fiecare va fi în legea lui.

Mafia a apărut în Sicilia ca o luare a legii în mâinile locuitorilor, pentru că instituțiile nu funcționau. Vremurile de război favorizează așa ceva.

Și dincolo de toate trebuie să ai o responsabilitate ca om față de cetățenii României.

Credeți că o putem scoate la capăt fără creșteri de fiscalitate?

Doar dacă vom avea o colectare cu mult mai bună. Polonia și Bulgaria au reușit, au obținut 2-3% din PIB, dar în 3-4 ani.

Și nu a fost suficientă digitalizarea instituției care colectează taxele și impozitele. E vorba și de voința politică de a nu privilegia pe nimeni, de personal bine calificat și de resurse. IRS în SUA se plânge că nu are resurse suficiente.

Viața reală e plină de corupție și practici ilegale, trebuie să ai capacitatea de a urmări și de a interveni cu personal calificat.

Trebuie să renunțăm la unele portițe, să fie un sistem cu mult mai echitabil. IT-iștii ar trebui să nu mai beneficieze de facilitatea de acum.

Da, sunt de acord cu reducerea TVA în domeniul energiei, dar numai temporar, până revenim la prețuri decente. În vară ar trebui să revenim la prețuri decente, stocurile să fie refăcute la nivelul UE, să existe acorduri încheiate pe termen mai lung la prețuri convenabile. Și atunci TVA poate reveni la 19%.

N-aș vrea să fim cu spatele la zid și să se întâmple cu taxele și impozitele ca în 2010-2011.

Eu sunt adeptul impozitării progresive, care nu e de stânga sau de dreapta, ci o trăsătură de bază a regimului fiscal prototip în UE. Au avut cote unice țările cu instituții mai slabe, incapabile să colecteze. A fost și o componentă ideologică.

Nu degeaba a fost acceptată cota de 15% care să impoziteze multinaționalele care își bat joc de state în ani atât de grei pentru cetățeni. Acest acord înseamnă că guvernele au devenit socialiste?

Noi nu știm să ne apăram interesele, nu avem la butoane oameni care să le înțeleagă și să lupte pentru ele. (detalii la min 47.40)


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇