În confruntarea economică cu America, Europa se pregătește să lupte împotriva unui inamic care nu mai există. Nu mai este vorba de susținerea masivă de stat a Bidenomics de care trebuie să se teamă Europa, ci de o liberalizare mult mai dramatică a modelului economic american.
Cu mai bine de zece ani în urmă, economista Mariana Mazzucato a spulberat un mit în care europenii au crezut decenii la rând: că prosperitatea SUA s-a bazat pe piețe libere și pe spirit antreprenorial.
În cartea sa din 2013, „The Entrepreneurial State”, ea a susținut că multe dintre cele mai importante inovații din ultimele decenii – internetul, GPS-ul și smartphone-urile - au fost inițiate prin investiții guvernamentale. Secretul politicii industriale, spunea ea, stătea în cheltuielile pentru apărare, subvențiile țintite și inovația condusă de stat, se arată într-o analiză Politico.
Bidenomics a dat lovitura de grație percepției europene conform căreia America era o poveste de succes a pieței libere.
Legea Inflation Reduction Act a președintelui Joe Biden, în valoare de 369 miliarde de dolari, care a sprijinit în special industriile sustenabile, inclusiv vehiculele electrice americane, a fost văzută în Europa ca o încercare evidentă, condusă de stat, de a atrage investiții departe de UE.
Ca răspuns, UE s-a concentrat mai mult decât oricând pe jocul politicii industriale conduse de stat, punând accent pe campionii europeni și aprobând rapid subvenții.
Dar, în timp ce se grăbește acum să-și construiască propria strategie industrială, Europa nu realizează că jocul s-a schimbat din nou: următoarea etapă a politicii economice americane nu mai este despre subvenții, creștere condusă de stat sau reglementări preferențiale sectoriale – este despre distrugerea acestui model.
Era Bidenomics este deja eclipsată de o nouă viziune care ar putea fi numită „capitalism național”. Este o filozofie a liberalizării radicale, care respinge intervenția statului, îmbrățișează privatizarea și se bazează puternic pe forțele pieței pentru a remodela economia – însă în limitele unui sistem protejat.
Tarifele lui Trump și recalibrarea economică
Europa nu reușește să vadă adevăratul scop al tarifelor pe care președintele Donald Trump amenință să le implementeze.
Aceste tarife nu sunt alimentate de obiective comerciale de tipul „sărăcește-ți vecinul” sau de un protecționism grosolan; ele stabilesc noi reguli ale jocului.
Scopul lor este de a izola SUA pe măsură ce aceasta începe o recalibrare orientată spre piață, eliminând influența distorsionantă, și adesea coruptă, a modelelor economice conduse de stat din alte țări.
Această nouă viziune a fost exprimată clar de Scott Bessent, viitorul secretar al Trezoreriei lui Trump.
„Comerțul liber este într-o anumită măsură în tensiune cu piețele libere”, a scris el într-un editorial pentru The Economist anul trecut, unde a criticat deceniile de distorsiuni cauzate de globalizare.
Viziunea lui Bessent este o resetare radicală axată pe eliminarea subvențiilor interne, confruntarea cu distorsiunile străine și crearea unui teren de joc echitabil, unde adevăratele forțe ale pieței – nu intervențiile statului – să dicteze rezultatele.
„Tarifele generale vor fi mai eficiente decât intervențiile microeconomice, cum ar fi politica industrială, care, în general, se bazează pe guvern pentru a alege câștigătorii și perdanții”, explică el.
Pe scurt, SUA trebuie să construiască un zid împotriva produselor din economia globală, pentru a putea implementa o liberalizare mult mai radicală pe plan intern.
Dovezile schimbării spre liberalizare
Schimbarea către liberalizare este evidentă peste tot.
Dincolo de agenda titlurilor despre reducerea taxelor, America lui Trump plănuiește să elimine subvențiile pentru energia verde și vehiculele electrice. Sunt amenințate dispoziții-cheie din Legea Inflation Reduction Act.
Combustibilii fosili vor concura de la egal la egal, după ani de politici preferențiale pentru sursele regenerabile. Echipa lui Trump a sugerat chiar privatizarea serviciului poștal al SUA, precum și a instituțiilor Fannie Mae și Freddie Mac, propunând reforme orientate pe piață în educație și explorarea spațială.
Abordarea administrației Trump față de monopoluri subliniază și mai mult această schimbare.
Comparativ, abordarea Europei, cum ar fi Digital Markets Act, pare timidă – un răspuns birocratic la puterea marilor companii tech, nu un efort de a le desființa, în stilul politicii antitrust a lui Theodore Roosevelt.
Poate cel mai radical element al viziunii lui Trump este reimaginarea contractului social cu poporul american, în care protecționismul statului se mută de la gestionarea micro la cea macro.
Dacă Europa nu înțelege cum s-a schimbat câmpul de luptă, prețul acestei erori de calcul ar putea fi unul considerabil.
C.S.