Cândva, toate scaunele de la clasa economică aveau opțiunea de înclinare a spătarului. Astăzi, multe avioane nu mai permit acest lucru. Cum s-a ajuns aici?
Butonul de înclinare a scaunului a devenit atât de controversat, încât a inspirat crearea a tot felul de dispozitive pentru a-l împiedica pe pasagerul din față să folosească spațiul din spate, iar unele avioane pur și simplu nu mai au scaune cu spătar care se înclină, notează CNN.
Locurile cu spătar înclinabil au un mecanism ascuns în structura de sub perna scaunului, compus dintr-un pivot, firele care fac legărua cu butonul de pe cotieră și un recipient pneumatic care readuce scaunul în poziție verticală.
Pentru companiile aeriene, aceste componente reprezintă un cost, în primul rând din cauza mentenanței: orice tip de mecanism se poate defecta, fie din cauza uzurii, fie din cauza călătorilor care le utilizează necorespunzător.
A doua problemă cu scaunele care se pot lăsa pe spate este că sunt mai grele și tot ce e mai greu reprezintă o sarcină în plus pentru avion. Cele mai moderne și mai ușoare locuri din avion cântăresc între 7 și 10 kilograme fiecare. Orice greutate care poate fi scoasă din avion înseamnă o cantitate mai mică de combustibil necesară pentru zbor.
Iar în al treilea rând - și poate și cel mai important în unele cazuri - aceste scaune au un cost imprevizibil, fiindcă pasagerii se ceartă între ei din cauza înclinării spătarului, iar însoțitorii de zbor trebuie să joace rolul de arbitri. În unele cazuri, conflictele au fost atât de dure, încât au provocat devierea zborului din motive de siguranță.
Fiecare centimetru contează
La începutul anilor 2000 a apărut pe piață o nouă generație de scaune foarte ușoare, iar unul dintre aspectele care au contribuit decisiv la greutatea lor redusă a fost lipsa mecanismului de înclinare. Niște genii în marketing s-au gândit să le numească "scaune preînclinate", pornind de la faptul că au spătarul fixat la un unghi între complet vertical și ușor înclinat.
Inițial, locurile cu spătar fix erau destinate curselor low-cost. Întrucât zborurile lor durau doar câteva ore, aceste companiii căutau să scadă costurile prin orice mijloace admise.
De atunci au apărut mai multe modele de scaune, iar producătorul Acro a revoluționat piața cu un model cu design inovativ care le permitea pasagerilor înalți să câștige un spațiu de câțiva centimetri.
Acești centimetri chiar contează. Sunt 30 de rânduri de locuri la clasa economic într-un avion cu un singur rând de aripi precum Boeing 737 sau Airbus A320, iar generația anterioară de scaune avea distanțe între locuri de aproximativ 76 de centimetri - distanța dintre un punct al scaunului și același punct al scaunului din față.
În decurs de un deceniu și ceva, mai mulți producători au găsit noi moduri de a păstra acești centimetri. Unul dintre cei mai apreciați este producătorul german de scaune Recaro, cunoscut în afara aviației pentru scaunele pentru mașini de curse. Pe lângă scaunele de clasă economică complet echipate pentru zborurile pe distanțe lungi, cu înclinare și un spătar basculant, Recaro Aircraft Seating oferă și scaune preînclinate subțiri pentru zboruri mai scurte.
"Compania aeriană poate alege o poziție predefinită a unghiului spătarului de 15 sau 18 grade în cadrul procesului de configurare a scaunului. Acest lucru ajută la oferirea fie de mai mult confort prin unghiul mărit al spătarului, fie la îndeplinirea unor configurații speciale cu un număr specific de pasageri", a spus directorul executiv al Recaro, Mark Hiller.
"Principalul avantaj este spațiul sporit, deoarece spațiul pasagerului nu este afectat de înclinare. În plus, costul total scăzut de întreținere – mai puține părți mobile pe scaun, fiabilitate îmbunătățită și întreținere simplificată – și greutate și costuri reduse, fără mecanism, părți mobile și alte necesități de acest gen", a explicat el.
Aspectele speciale pe care le-a menționat Hiller țin de multe ori de ceea ce industria aviatică numește "max pax", numărul maxim de pasageri certificat pentru o aeronavă. În prezent, încap 244 de pasageri într-un Airbus A321neo cu corp îngust. Unele companii aeriene cu locuri spațioase la clasa business au o capacitate sub 150 de pasageri.
Scaunele preînclinate, mai bune sau mai rele?
Deși este evident că un avion cu 244 sau chiar cu 230 de locuri nu ar fi deloc spațios, producătorii de scaune au găsit în ultimii ani soluții ingenioase pentru a oferi mai mult spațiu în zona genunchilor: subțierea scaunelor, mutarea structurii acestora din zona genunchilor și îmbunătățirea spațiului în zona tibiilor.
Astfel, cu timpul, scaunele fixe destinate zborurilor ieftine au fost montate și în avioanele curselor full-service, iar asta nu doar din cauza competiției directe cu companiile low-cost.
Companiile clasice oferă acum în partea din față a clasei economice scaune cu un spațiu în plus pentru picioare, cu înclinare și prize de curent, în timp ce la restul clasei există scaune preînclinate și fără priză sau doar cu un port USB.
John Walton, jurnalist CNN specializat în industria aviatică cu o experiență de zbor de peste 40 de ani, conchide că scaunele preînclinate din avioane sunt clar un element pozitiv, îndeosebi pentru cursele de câteva ore, în primul rând pentru că elimină disputele dintre pasagerul din față și cel din spate.
Zborurile pe distanțe lungi, totuși, sunt diferite, iar înclinarea scaunelor este absolut necesară, dar e nevoie de beneficiul suplimentar al spațiului suplimentar pentru tibie dezvoltat pentru scaunele preînclinate.
În plus, oamenii trebuie să înțeleagă că nu sunt singuri în avion: Walton face apel la bunul simț și recomandă să verifici în spate înainte de a înclina încet spătarul și să-l îndrepți la loc când toată lumea ia masa, de preferat fără să fie nevoie ca echipajul să-ți ceară asta.
T.D.