Cea mai simplă metodă de a ne spăla pe mâini de dezastrul în care poate merge țara e să proiectăm un electorat grotesc care alege peste capul nostru. Needucat, incult, captiv al televiziunilor de cazarmă sau al rețelelor de social media, manipulat de algoritmi invazivi, leneș și fără instincte democratice, acest electorat proiectat stă pe post de vrăjitoarea rea din capătul satului, care aduce molima.
Nu am putea fi nu doar într-o mai mare eroare, cât și într-un mai mare pericol de a fragiliza până la distrugere țesătura democratică a unei țări pe care politicienii s-au străduit să o tribalizeze scrutin după scrutin. În plus, iluzia că dezicerea de un astfel de votant, care e oglinda a tot ce e mai compromis și mai rău la politicieni, e o măsură de igienă morală nu ține nici măcar de la un vot la altul.
Nu există un astfel de electorat solid, ca un soi de corp social care se mișcă dintr-o cabină de vot în alta.
Primul șoc a venit atunci când institutele de cercetare a opiniei publice au arătat, științific, că votantul PSD nu este alcătuit social și intelectual doar după chipul și asemănarea Vioricăi Dăncilă.
Din contră, o bună parte a acestui electorat are studii superioare, face parte din clasa de mijloc în ceea ce privește mijloacele economice și, prin ele, accesul la educație și cultură, trăiește și în urbanul mare și nu depinde de majorările de pensii din campaniile electorale.
Nu votează PSD pentru că înțelege doar ceea ce spune Mihai Tudose, fost premier, actual europarlamentar și deschidere de listă PSD - PNL, acolo unde a fost anunțată o femeie independentă și pro-europeană. Votează PSD din rațiuni ideologice și atât a putut să dea social-democrația românească, prima victimă a comuniștilor, de altfel, și această compromitere se vede până astăzi sau votează PSD pentru că nu este contra-ofertat electoral.
A reduce însă la prostie un vot dat unui partid, chiar și celui fondat de personajul care a compromis procesul de democratizare a României și a utilizat din plin metoda brevetată de Rusia pentru a scăpa de incomozi, emigrarea, folosește din plin tocmai politicienilor care ne asmut unul contra altuia.
Riscăm să cădem în aceeași capcană, atunci când repudiem electoratul AUR, așa cum ni-l arată sondajele. Ultimul ne spune că votul tinerilor (18 - 35) s-ar duce masiv la AUR, dacă mâine ar fi alegeri. Normal, se aud comentarii în barbă, tinerii sunt needucați, inculți, produsul industriei meditațiilor, al hiper-corectitudinii politice. Iată un nou monstru electoral, care să dea seama de mediocritatea și violența politică pe care le pun în scenă partidele cu vocație extremistă de la București!
Sunt două mari probleme care derivă de aici:
- Să admitem că e așa, că majoritatea tinerilor sunt corupți moral și rezonează cu mesajele AUR, tribalizate, naționaliste, violente. Atunci responsabilitatea nu poate fi decât colectivă, pentru că suntem cu toții implicați, într-un fel sau altul, în formarea acestei generații. Veți spune "nu e adevărat, eu îmi văd de treabă, copiii mei au bibliotecă acasă, merg la cursuri de debate și au fost admiși la universități din străinătate". Dezicerea aceasta nu face însă decât să contribuie la tabloul unei responsabilități generalizate.
- Tinerii care, conform sondajului, se îndreaptă spre AUR, nu vor decât să protesteze față de viața pe care o au sau cred că o au. E o generație la care strigăm cu toții că e pierdută, că face o școală mediocră, că nu citește, nu muncește, nu prețuiește jertfa pentru libertate din 1989, e fulg de nea, gata să cedeze din toate balamalele emoționale. O generație care a intrat într-o spirală a tăcerii nu pentru că nu-și procesează traumele (sic!, nu suntem cu toții copiii cu Gabor Mate), ci pentru nu are aproape nimic de-a face cu portretul robot în care societatea ține cu orice preț să o îndese.
La o dezbatere recentă despre Uniunea Europeană, un tânăr spunea că face parte dintr-o generație care se simte abandonată, pentru că după intrarea în UE și NATO nu a mai existat un proiect de țară care să o cuprindă.
Iar AUR umple acest gol, le livrează, pe Tik-Tok, un proiect contestatar, despre care mulți tineri înțeleg că e failibil intelectual și democratic, dar simt că e singura cale în care vocea lor ar putea sparge oglinda în care ei nu se mai văd.
Sondajul realizat de IRES pentru Tinerii votează descrie și contextul: tinerii cred majoritar că democrația românească este disfuncțională, încrederea în Uniunea Europeană nu mai trece de 60%, cei mai mulți sunt convinși că țara merge în direcția greșită. Toate acestea arată, de fapt, vidul de reprezentare.