La trei luni după ce a devenit președintele Rusiei, în 12 august 2000, Vladimir Putin s-a confruntat cu o criză care i-a modelat întreaga evoluție politică, transformându-l în liderul autoritar, cinic și crud de azi.
Submarinul cu propulsie nucleară Kursk, cu 118 membrii ai echipajului, s-a scufundat în Marea Barents, nordul Rusiei. Nu au existat supraviețuitori, iar Putin a fost obligat să facă față primei mari crize politice din cauza protestelor rudelor celor morți și a reacțiilor negative din presă.
Marea sa popularitate de atunci, fiind la începutul primului mandat și având o susținere reală printre cetățenii ruși, l-a salvat.
Dar confruntarea cu opinia publică l-a determinat să preia controlul celor mai importante televiziuni, ziare și site-uri de informații și să îngrădească sever libertatea de exprimare.
Aproape un sfert de secol mai târziu, atacul terorist de vineri seara, desfășurat într-un mall din Moscova, îl găsește pe Putin tot după câștigarea unor alegeri prezidențiale, mult mai puțin popular și într-o relație tensionată cu lumea occidentală.
Avertismentul american
„Ambasada monitorizează rapoartele conform cărora extremiștii au planuri iminente de a viza adunări mari în Moscova, inclusiv concerte, iar cetățenii americani ar trebui sfătuiți să evite astfel de aglomerări în următoarele 48 de ore”, transmitea reprezentanța diplomatică a SUA din capitala Rusiei, în data de 7 martie 2024.
Comunicatul are următoarele cuvinte cheie: iminent, concerte, extremiști, adunări, Moscova.
Deci diplomații americani au primit cel puțin un raport redactat de serviciile de informații în care se anunța că o grupare extremistă, aflată pe teritoriul Rusiei, pregătește un atac terorist la un concert din capitala țării.
Anunțul ambasadei a fost publicat ca o atenționare pentru cetățenii americani, fiind preluat de toate reprezentanțele occidentale din Moscova, devenind o știre în presa internațională.
Care a fost reacția Rusiei? În data de 19 martie la o întâlnire a lui Vladimir Putin cu conducerea FSB acesta a spus, referindu-se la alerta ambasadei SUA că „Toate acestea se aseamănă cu un șantaj și o intenție de intimidare și destabilizare a societății noastre”, se arată într-o știre publicată de agenția TASS și preluată de agențiile internaționale.
„Solicit FSB, precum și altor servicii de securitate și agenții de aplicare a legii, sub coordonarea Comitetului Național Antiterorist, să sporească semnificativ activitatea antiteroristă în toate direcțiile, având în vedere faptul că inamicul nostru este puternic și periculos. Adversarul nostru dispune de o gamă largă de capacități informaționale, tehnice și financiare”, a declarat Vladimir Putin la întâlnirea cu FSB din 19 martie.
Rusia, atent supravegheată de Occident
În declarația de mai sus se află direcția de comunicare pe care a adoptat-o Kremlinul la puține ore după producerea atentatului când Putin, printr-o intervenție publică, încearcă să scape de responsabilitate, învinovățind Ucraina și statele occidentale pentru atacul terorist.
În data de 7 martie, cu o săptămână înainte de alegerile prezidențiale din Rusia, ambasada SUA din Moscova publică o alertă teroristă pe care Kremlinul n-o ia în seamă decât la patru zile după ce Putin primește, în urma unor alegeri falsificate, un nou mandat de președinte și se întâlnește cu FSB.
Dar temuta agenție de spionaj a Rusiei nu reușește să oprească atentatul de la mall-ul din Moscova în care un grup de teroriști ISIS au ucis peste 115 persoane, rănind în jur de 150.
Putin și urmașii KGB se află în dificultate în fața rușilor și nu pot ascunde faptul că au fost avertizați despre posibilitatea atentatului.
Mai mult, comunicatul ambasadei SUA arată cât de amănunțit e supravegheată Rusia de către agențiile americane și cele ale statelor NATO, încât serviciile de informații aliate sunt mai performante decât FSB și GRU, supra dimensionatele structuri de securitate care-l mențin pe Putin la putere.
O acțiune de declasificare strategică
„Ceea ce face CIA cu informațiile pe care le culege e un proces care a suferit… modificări. Declasificarea strategică, adică dezvăluirea publică intenționată a anumitor secrete pentru a submina rivalii și pentru a mobiliza aliații, a devenit un instrument și mai puternic pentru factorii de decizie politică”, a anunțat William Burns, directorul CIA, într-un articol publicat la sfârșitul lunii ianuarie.
„Folosirea acestei strategii nu înseamnă să pui în pericol, în mod nesăbuit, sursele sau metodele folosite pentru a colecta informațiile, dar înseamnă să reziști, în mod judicios, la tendința de a păstra totul secret”, a mai subliniat șeful agenției de informații americane.
Dacă reacționau la alerta americană, autoritățile din Rusia ar fi putut dejuca atacul sau măcar limita pierderile. Guvernul nu a ridicat nivelul de alarmare, nu a mărit paza obiectivelor vulnerabile și nici măcar nu a informat populația că există posibilitatea unui atentat și să ia măsurile necesare.
Lipsa de reacție a Kremlinului arată cât de mult s-a schimbat Rusia de la momentul în care Putin a aruncat țara în război.
Protejarea populației a trecut pe locul secund, primul fiind ocupat de apărarea președintelui autoritar.
Serviciile de informații s-au transformat în unități de represiune, monitorizare a disidenților politici și propagare de informații false.
Toate aceste atribuții de conservare cu orice preț a sistemului dictatorial au slăbit instituțiile care nu mai reușesc să protejeze oamenii.
Oficialii Casei Albe au anunțat că în luna martie au transmis autorităților din Rusia toate datele pe care le aveau despre un posibil atac terorist, conform RIA Novosti, o agenție de presă din Moscova.
Punctul de cotitură
Tragicul atentat e o „lebădă neagră”, cum a fost denumită de matematicianul Nassim Taleb, adică un eveniment major și surprinzător care prin impactul avut poate schimba întreaga evoluție a unui sistem social, economic sau politic.
Într-o dictatură cum e cea din Rusia, o astfel de lebădă neagră poate avea efecte mai dramatice din cauza rezistenței la schimbare a regimului politic.
Într-o democrație, demisiile, alegerile, presiunea cetățenilor și îmbunătățirea politicilor publice ajută societatea să supraviețuiască unei crize de amploare.
Vladimir Putin are de dus un război pe care singur l-a provocat și care se extinde în Rusia, confruntându-se cu inamici care se înmulțesc și amenință integritatea statului.
O astfel de criză pune în balanță întregul sistem de putere de la Kremlin, iar de la momentul tragediei, păstrarea actualului raport de forțe interne devine imposibil.