Anul 1534: Moare marele pictor renascentist italian Antonio da Correggio (cu numele său adevărat Antonio Allegri), aparținând „școlii din Parma”. Moare în urma unei „boli subite” (neidentificată nici astăzi), și este înmormântat în biserica San Francesco unde, deasupra altarului, se află tabloul „Madonna și Sfântul Francisc”, pictat de maestru cu exact douăzeci de ani înainte de a muri.
Anul 1602: A încetat prima domnie a lui Mihnea Radu în Țara Românească. Zic prima domnie, întrucât Mihnea Radu a domnit de mai multe ori, atât la București, cât și la Iași.
La București, Mihnea Radu a domnit exact de 4 ori: noiembrie 1601 - martie 1602, aprilie 1611 - mai 1611, septembrie 1611 - august 1616, august 1620 - august 1623 (conform Wikipedia).
La Iași, a domnit de doar două ori: august 1616 - februarie 1619 și august 1623 - ianuarie 1626.
Care sunt secretele acestor domnii, tot întrerupte și tot reluate, asta numai Padișahul știe. Dar, gândind că, de fiecare dată, un nou domnitor se prezenta la Sublima Poartă cu o nouă desagă, doldora de plocoane, deduc că însăși Împărăția era interesată să vină cât mai des cei numiți, mereu cu alte desage. Nu e logic?
Anul 1608: Sigismund Rákóczi s-a retras din domnia Transilvaniei. A fost ales, în loc, Gabriel Báthory.
Anul 1616: Biserica catolică a declarat ca erezii teoriile legate de astronomie ale episcopului Nicolaus Copernic. Este vorba îndeosebi de teoriile privitoare la heliocentrism. Biserica a stabilit „definitiv și pentru totdeauna” că Pământul stă nemișcat, iar în jurul lui se rotesc toate astrele, inclusiv Soarele.
Argumentul suprem: dacă Pământul n-ar sta nemișcat, negreșit Scriptura, și îndeosebi capitolul despre Geneză, ar fi scris acest lucru.
Anul 1711: Printr-un ucaz al țarului reformator Petru cel Mare, este definită o nouă funcție în stat, aceea de Oberfiskal, un funcționar superior "a cărui sarcină va fi să-i urmărească în taină pe toți oamenii și chiar și pe cei mai înalți dregători". Oberfiskalul avea în subordine 500 de fiskali, puși să-i descopere pe judecătorii corupți, pe cei care înșală fiscul și pe funcționarii care cer mită. Pedeapsa pentru ei era strașnică.
S-ar putea să fi fost prima legislație anticorupție de pe continent. Dar n-a rezistat mult. Urmașii lui Petru cel Mare au găsit-o desuetă și au desființat-o.
Anul 1860: Parma, Toscana, Modena și Romagna votează fiecare, în câte un referendum, alăturarea țării lor la Regatul Sardiniei. Era un prim pas spre formarea de mai târziu a Italiei, ca stat.
Anul 1889: La Ateneul Român, a avut loc primul concert susținut de orchestra Societății Filarmonice Române, astăzi Filarmonica George Enescu.
Anul 1893: Moare istoricul, filosoful și memorialistul francez Hippolyte Taine, personalitate de prim rang în cultura lumii din secolul al XIX-lea.
Anul 1902: S-a adoptat la București „Legea pentru organizarea meseriilor", cunoscută sub numele de Legea Missir, reactualizată după zece ani și republicată cu aceeași denumire. Merită rememorate meseriile existente în România de la începutul veacului trecut, unele dispărute azi, sau înlocuite cu altele mai atractive și numite joburi, nu meserii.
Iată cum erau enumerate prin lege meseriile existente în România de acum peste un secol:
- Abagiu, alamagiu, argintar, armurier;
- Bărbier, blănar, boiangiu, brodist, brutar, betonist.
- Căldărar, cărămidar, caretaş, căciular, cartonagist, cavaf, ceaprazar, ceasornicar, ceramist, betonist, cizelar, cioplitor în piatră, cismar, coafor, cofetar, cojocar, corsetier, croitor, cuferar, curelar, cusutoreasă, cuţitar;
- Decorator, dogar, dulgher;
- Fierar, florist, fochist;
- Giuvaergiu, gravor, geamgiu;
- Încadrator, împletitor de coşuri, de scaune, etc; instalator de apă, electricitate,etc;
- Lăcătuş, lampist, legător de cărţi, litograf, lumânărar;
- Mănuşar, mecanic, modistă, mozaist;
- Olar, ornamentist;
- Pălărier, pantofar, parchetar, pavator, perier, plăpumar, pictor dc firme, poietior;
- Rotar, rihtuitor;
- Săpunar, scărar, sculptor, sculptor în lemn, şelar, sobar, sforar, strungar, stucator, şepcar, şindrilar, stipuitor;
- Tăbăcar, tapetar, tapiţer, tâmplar, ţesător, tinichigiu, tipograf, tricotar, turnător de metale;Umbrelar;
- Vopsitor;
- Zidar, zincograf, zugrav;
Cine a avut răbdare să citească toată lista a putut observa că, dintre toate meseriile, una singură le privea pe femei: cea de cusutoreasă. Celelalte meserii se adresau doar bărbaților.
Anul 1910: Se naște Iustin Moisescu, viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, decedat în anul 1986.
Poate merită amintit că Patriarhia Română a fost înființată în anul 1925, până la acea dată creștinii ortodocși din România ascultând de Mitropolia Ungrovlahiei, de sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol. De la înființarea Patriarhiei Române, au funcționat următorii înalți prelați, ca patriarhi:
- Miron Cristea (1925-1939)
- Nicodim Munteanu (1939-1948)
- Justinian Marina (1948-1977)
- Iustin Moisescu (1977-1986)
- Teoctist Arăpașu (1986-2007)
- Daniel Ciobotea (din 2007)
De notat că Patriarhia Română este autocefală.
Anul 1918: Capitala Rusiei se mută de la Petrograd înapoi la Moscova. Pe lângă multe alte explicații, există și aceea că noua putere bolșevică a lui Lenin dorea să se distanțeze de tot ce era atunci european și ce conecta Rusia la Europa. Spre deosebire Lenin, Petru cel Mare viza apropierea Rusiei de civilizația europeană și chiar conectarea la ea.
Anul 1919: Decret-lege în România privind adoptarea calendarului gregorian, începând de la 1 aprilie 1919 (stil vechi), dată care a devenit 14 aprilie (stil nou). Documentul este o atestare a faptului că românii folosesc actualul calendar de 105 ani.
Anul 1931: A fost semnat „Pactul de la Delhi", încheiat între Mahatma Gandhi pe de o parte și E. Irwin, viceregele Indiei, pe de altă parte. Pactul avea în vedere suspendarea campaniei de nesupunere civică începută de Gandhi în martie - aprilie 1930 și organizarea unei consfătuiri între reprezentanții Indiei și guvernul britanic.
Anul 1933: Partidul nazist al lui Adolf Hitler obține 43,9% la alegerile Reichstag. Acest lucru îi va încuraja mai târziu pe naziști să promoveze propria dictatură în stat.
Anul 1946: Fostul prim ministru britanic Whiston Churchill face o declarație la Fulton (Missouri), declarând că „o cortină de fier" pare să fi coborât peste continentul european, începând de la Stettin, la Marea Baltică și până la Trieste, la Adriatică. Discursul semnala începutul Războiului Rece.
Anul 1953: Moare Iosif Vissarionovici Stalin în vârstă de 74 de ani, urmare unei hemoragii cerebrale, intervenită după o petrecere nocturnă, la care au participat și principalii săi oameni de încredere. Unii comentatori vorbesc și despre o cantitate exagerată de vodcă pe care o consumase la petrecere temutul lider sovietic.
În memoria noastră, Stalin se identifică cu un extraordinar cult al propriei personalități, susținut de lingăii din preajmă (iertați-mi termenul), dar și de numeroși oameni de artă, actori, plasticieni, scriitori, creatori din toate domeniile, care n-au ezitat să-l elogieze. Pentru o mai bună ilustrare a ceea ce înseamnă acest cult al personalității, voi reproduce mai jos în traducere câteva „versuri” semnate de poetul Avdienko (preluate din Wikipedia):
„O, mare Stalin. O, lider al popoarelor,
Tu, cel care ai readus omul la viață,
Tu, cel care faci sa rodească pământul,
Tu, cel care ne repui în drepturi prin secole,
Tu, cel care faci să înflorească primăvara,
Tu, cel care faci să vibreze corzile muzicale…
Tu, splendoare a primăverii mele! O, tu,
Soare reflectat de milioane de inimi!”
Harașo adus din condei, ce ziceți? După moarte, cultul personalității lui Stalin a fost criticat de unul din urmași (Nikita Hrusciov), dar numeroase monumente edificate să-i preamărească personalitatea mai dăinuie încă și astăzi de-a lungul arealului rus.
Anul 1953: Moare compozitorul rus Serghei Prokofiev, în egală măsură pianist și dirijor, considerat a fi unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX.
Născut în 1891, Prokofiev a părăsit Rusia după revoluția bolșevică din 1917, cu aprobarea autorităților ruse, care au ținut seama de personalitatea sa de excepție și nu i-au refuzat viza de părăsire a țării. Inițial, Prokofiev s-a stabilit în Statele Unite, apoi în Germania și apoi la Paris, unde s-a căsătorit cu cântăreața spaniolă Carolina Codina.
Prokofiev a revenit în Rusia în 1936. A avut un succes deasupra oricăror așteptări, compunând într-un ritm alert. Aș aminti câteva din valorile lăsate de el posterității:
- 8 opere, inclusiv Dragostea celor trei Portocale, Război și Pace (după romanul omonim al lui Lev Tolstoi), Povestea unui om adevărat (după romanul lui Boris Polevoi) etc.
- 6 balete de mare notorietate, inclusiv Romeo și Julieta, Cenușăreasa, Floarea de piatră, Bufonul etc.
- 7 simfonii, majoritatea intrate în repertoriul tuturor marilor orchestre simfonice și preluate de baghetele celor mai de prestigiu dirijori ai lumii.
- 5 concerte pentru pian
- 2 concerte pentru vioară
- 2 concerte pentru violoncel
- Mai multe piese de muzică de cameră.
Spre sfârșitul vieții, autoritățile comuniste sovietice s-au arătat nemulțumite de creația maestrului, cerându-i compoziții dedicate lui Stalin, liderul suprem de la Kremlin. Maestrul a cedat greu, dar nu a rezistat, știind că altfel se va expune la consecințe.
Coincidență ciudată: Prokofiev a murit la 6 martie 1953, în aceeași zi cu Stalin. Revista Muzâka, oficiosul de specialitate al Uniunii Compozitorilor din URSS, a publicat cu această ocazie în pagina 116, un mic ferpar, amintind dispariția marelui compozitor. Celelalte 115 pagini ale revistei erau dedicate în exclusivitate jeluirii „tovarășului” Stalin, care nu era, însă, nici compozitor, nici muzician.
Cortegiul funerar al lui Prokofiev cu greu și-a făcut loc pe străzile Moscovei, blocate de „Oamenii Muncii”, care mărșăluiau în coloane prin oraș, ca să-și manifeste durerea pentru dispariția „tovarășului Stalin”.
Astăzi, Prokofiev este tot mai prezent pe scenele sălilor de concert sau de operă ale lumii. Amintirea lui Stalin se estompează încet-încet, pe măsură ce apar alte personalității la Kremlin, la fel de mari și de strașnice, precum fostul „tovarăș”.
Anul 1968: În perioada 5-10 martie 1968 a avut loc prima ediție a Festivalului Internațional de muzică ușoară Cerbul de Aur. Festivalul a avut darul de a răsplăti mulți compozitori și interpreți și de a promova noi valori în domeniul muzicii ușoare.
Din păcate, în ultima perioadă, festivalul a decăzut, iar eforturile factorilor interesați în a-l ridica înapoi pe treptele de valori unde se așezase nu au cunocut încă succesul dorit.
Anul 1970: A intrat în vigoare Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare. Astăzi, nu pot comenta decât observând că tratatul a intrat demult în vigoare, dar armele proliferează mai abitir decât oricând.
Anul 1999: Moare Tia Peltz, graficiană și scriitoare română. Era fiica scriitorului I. Peltz, un remarcabil romancier, cam intrat pe nedrept în uitare. Aș aminti câteva titluri semnate de I.Peltz:
- Viața cu haz și fără a numitului Stan
- Calea Văcărești
- Nopțile domnișoarei Mili
- Foc în Hanul cu Tei
- Actele vorbește!
- Stafia roșie
Anul 2003: La Haifa, 17 civili israelieni sunt uciși de o bombă sinucigașă Hamas în masacrul din autobuzul 37.