Anul 1547 – Cnezatul Rusiei se declară imperiu, iar cneazul Ivan al IV-lea se încoronează ca țar, țarul căruia posteritatea nu degeaba i-a zis Ivan Groznyi, adică Ivan cel Groaznic.
De la începutul ascensiunii sale, acest Ivan a produs nemulțumiri în țară, îndeosebi prin reformele sale, reforme menite să-i aducă avantaje mai mult țarului și camarilei, decât mujicilor și restului de populație. O revoltă a explodat la Novgorod.
La revoltă, țarul Ivan a reacționat ciudat. A izolat ieșirile din oraș și a trimis armata „să ia măsuri”. Soldații au ridicat zăplazuri în jurul orașului pentru ca nimeni să nu poată ieși, bisericile au fost zăvorâte, pentru ca nimeni să nu se poată refugia în ele, funcționarii nemulțumiți au fost închiși, iar preoții simpatizanți cu răzvrătiții uciși.
Casele și prăvăliile au fost jefuite, bisericile devastate, iar Novgorodul nu-și va reveni secole după masacru. El va rămâne un oraș de mâna a doua, sărac și cu populație puțină.
Nici în plan personal, reputația țarului nu era de mare laudă. La scurt timp după moartea primei soții, Anastasia, țarul se recăsătorește, în august 1561, cu Maria, fiica unui prinț cerkez. După scurt timp, moare și cea de a doua soție, otrăvită. Țarul Ivan se recăsătorește, dar și a treia soție moare în mod cât se poate de suspect, imediat după nuntă. Se recăsătorește iarăși cu fiica unui curtean, dar mireasa se îmbolnăvește înainte de nuntă și moare imediat după. Țarul declară în public că nunta „a avut loc, dar nu s-a consumat fizic” și, fără vreun divorț, s-a căsătorit cu Anna, fiica unui alt curtean.
După vreo doi ani, îi va reproșa acestei Anna că ar fi sterilă, o va trimite la mănăstire și se va căsători imediat cu o altă Annă. Această Anna moare și ea imediat după nuntă, țarul se căsătorește cu o oarecare Vasilisa Melentieva, pe care însă o prinde în adulter cu unul din curteni, o tunde și o trimite la mănăstire.
Pe următoarea soție, Maria Dolgorukaia, țarul o izgonește cu scandal chiar în noaptea nunții, pe motiv că nu era fecioară. Ordonă să fie legată de o trăsură, iar cailor să li se dea bice. Trasă de cai, ajunge în râu unde se îneacă. Țarul se căsătorește pentru a opta oară cu Maria Feodorovna Nagoi, fiica unui dregător de la curte.
În 1581, țarul Ivan are un conflict cu o noră, soția moștenitorului tronului (țarevici), pe care o bate cu sălbăticie, determinând-o să avorteze – căci era însărcinată. Țareviciul, furios, ridică vocea în fața suveranului. Ivan își lovește fiul la întâmplare cu bastonul metalic și îl rănește mortal. Țareviciul moare.
Țarul – care se vede că și-a meritat porecla „cel Groaznic” – nu și-a mai revenit după șocul moral resimțit prin uciderea propriului fiu și a decedat după trei ani. Momentul este magistral imortalizat de pictorul Ilya Repin, într-un tablou de mare notorietate, întitulat ”Țarul Ivan ucigându-și fiul” și aflat la galeriile Pușkin din Moscova.
Anul 1557: Apare, la Brașov, "Octoihul" în limba slavonă, prima carte tipărită de diaconul Coresi.
Chiar dacă octoihul este redactat în limba slavonă, Coresi este cunoscut ca fiind editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român, dar și apariția limbii române literare.
Anul 1819 – Se naște în comuna Bolintin Vale, de lângă București, Dimitrie Bolintineanu, poet și scriitor de prim rang în literatura română.
De origine aromână, Bolintineanu a rămas orfan din fragedă tinerețe și s-a ridicat prin forțe proprii, remarcându-se prin munca sa, dar și prin talentul dovedit în sfera literaturii. În 1845, îl apreciază Asociația Literară, susținută de frații Golescu, și îi acordă lui Bolintineanu o bursă, pentru a studia la Paris.
Acolo, în capitala Franței, poetul audiază cursurile unor personalități de prestigiu european, precum Jules Michelet, Edgar Quinet sau Adam Mickiewicz. Se întoarce în țară în 1848, entuziast și cu idei pașoptiste.
În 1849 este numit ministru de Externe, Culte și Instrucțiune. În această calitate și aducându-și aminte de originile sale aromâne, a reușit să înființeze primele școli pentru românii macedoneni. Totuși, nici vremurile, nici sănătatea nu-i sunt favorabile. La scurt timp după ieșirea din ministeriat, rămâne fără slujbă și sărac.
În 1871 este bolnav și atât de sărac, încât foștii colegi deputați cer în Cameră aprobarea prin vot a unui ajutor „pentru bunul nostru poet Dimitrie Bolintineanu, carele se află lipsit de existența de toate zilele”.
Bolintineanu a dobândit o afecțiune psihică de pe urma mizeriei și sărăciei. Este internat la Spitalul Pantelimon, cu următoarea mențiune, înscrisă în registru: „Dimitrie Bolintineanu, fost ministru de Culte, intrat fără haine”.
A murit la spital și a fost înmormântat în cimitirul din Bolintin Vale, unde odihnește și astăzi.
1858 – Atentat asupra împăratului francez Napoleon al III-lea. Atentatorii Gomez, Rudio și Orsini sunt pregătiți să arunce bombe pe traseul împăratului, undeva chiar în fața Operei.
La ora 20:30, cortegiul imperial se află în fața Operei. Când convoiul se oprește, Gomez aruncă prima bombă sub caii lăncierilor; cai și călăreți cad victime. După câteva secunde, răsună bomba lui Rudio. Fără victime. A treia bombă, a lui Orsini, a explodat sub convoiul imperial. Se aud țipete, sunt 156 de răniți, 12 morți. Împăratul însă nu este afectat și coboară nevătămat din vehicul. Împărăteasa este găsită pe trotuar plină de sânge, dar se află în siguranță.
Atentatul nu și-a atins obiectivul, atentatorii au fost prinși, judecați și condamnați, dar autoritatea împăratului a fost puternic clătinată.
Anul 1918 - Este arestat sub acuzația de înaltă trădare fostul ministru francez Joseph Caillaux. Este cunoscut mai puțin pentru învinuirea în cauză și mai mult pentru scandalul de proporții, ce a avut loc cu patru ani în urmă, când soția sa a intrat în redacția ziarului Le Figaro și l-a împușcat mortal cu două focuri de revolver pe redactorul șef.
Uriașul scandal avea o puternică tentă politică. Ziarul publicase comentarii care îl afectau politicește pe soțul-ministru, dar care se refereau și la o presupusă legătură extraconjugală a acestuia. Doamna Caillaux pretindea că a acționat numai ca soție ultragiată.
A urmat un proces lung, cu probe, martori și expertize capabile să pună sub semnul întrebării vinovăția soției-ucigașă, care ar fi acționat necontrolat și pătimaș, poate chiar împotriva propriei ei voințe.
Pledoaria magistrală a avocaților a dus la achitarea celei acuzate. Dar inamicii politici ai soțului nu s-au lăsat, au apăsat pe altă pârghie și, acuzat de înaltă trădare, Caillaux a fost condamnat la 10 ani de închisoare.
Acolo, în detenție, a scris o carte care urma să fie unul din cele mai vândute bestseller-uri ale perioadei postbelice: „Mes Prisons”, tradus în românește prin „Închisorile mele”. Se disculpa în fața lumii cu ceea ce nu reușise să-i convingă pe magistrați pentru nevinovăția sa. Posteritatea l-a înregistrat doar ca un personaj controversat.
Anul 1953 - Josip Broz Tito este ales primul președinte al Iugoslaviei. Tito a fost una din cele mai emblematice personalități ale Europei de la mijlocul secolului trecut. Merită reamintit:
- În perioada când armatele lui Hitler repurtau succese militare în vestul și estul continentului, dar și în nordul Africii, Tito a reușit să i se împotrivească în spațiul iugoslav, cu grupările sale de partizani.
- După război, comunistul Tito a îndrăznit să se dezsolidarizeze de „partidele frățești” din zona prosovietică, poziționându-și relațiile mai aproape de vestul Europei decât de est.
- Tito a refuzat formal să primească ordine de la Kremlin, așa cum s-au supus umile alte țări comuniste din estul continentului: Bulgaria, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia
- Prin politica sa echilibrată a reușit să mențină unitatea Iugoslaviei – un conglomerat național care s-a destrămat la un timp după dispariția lui I.B.Tito.
Anul 1972 – Se urcă la tron regina Margareta a II-a a Danemarcii. Este prima oară când țara are iarăși o regină după anul 1412, când s-a stins din viață Margareta I.
Regina Margareta a II-a ocupă tronul danez din anul 1972 și, după o domnie de 52 ani, a anunțat în noaptea Anului Nou 2024 intenția sa de a abdica la 14 ianuarie, ziua când se încheie cel de al 52-lea an de când se află la cârma regatului.
Regina abdică, dar nu dispare din viața publică. Familia regală a anunţat că Margareta ar putea să-l ajute pe viitorul rege Frederik, fiul reginei abdicate, dintr-o poziţie oficială de „rigsforstander” sau reprezentant al statului.
Legea daneză prevede că numai persoane din familia regală pot prelua acest rol în cazul în care, spre exemplu, regele se află într-o călătorie peste hotare sau, din diverse motive, nu-şi poate îndeplini îndatoririle de rege.
Anul 1973: Concertul lui Elvis Presley din Hawaii este transmis în direct prin satelit și recepționat pe toate continentele. Concertul stabilește recordul pentru cea mai urmărită emisiune, din spectacolul unui artist individual transmis prin televiziunea americană.