Anul 49 î. Hr. – Istoricul Suetonius consemnează faptul că, în acea zi de 10 ianuarie a anului 49 î.Hr. Cajius Iulius, aflat în fruntea Legiunii XIII a armatei, ar fi ezitat înainte de a trece râul Rubicon, deschizându-și astfel calea spre Roma, unde oponentul Pompei și Senatul roman nu se așteptau la un atac prin surprindere din partea rivalului.
În cele din urmă, Caesar ar fi rostit fraza „Alea jacta est” – adică zarurile au fost aruncate. Sintagma este astăzi folosită pentru a desemna faptul că, după o matură chibzuință, cineva a luat în final o hotărâre irevocabilă.
Cât privește certitudinea relatării, putem observa că, în anul 49 î.Hr., când se petreceau faptele, istoricul Suetonius încă nici nu se născuse (s-a născut în anul 69 d. Hr.). Deci, aflase faptul de la cineva, care și el îl aflase de la altul și tot așa. Iar fiecare a relatat ceea ce înțelesese el de la cel ce-i relata. Încurcată chestie!
Nu este deloc exclus ca povestitorul, respectiv Suetonius, având informații despre fapte petrecute cu peste un secol înaintea celor povestite, să le fi „cizelat” cu mijloacele sale și așa cum le-a înțeles el.
Anul 1430 - Filip cel Bun, duce de Burgundia, înființează Ordinul Lâna de Aur, cel mai prestigios, exclusivist și scump ordin de cavalerism din lume.
Ordinul a fost constituit pentru a celebra căsătoria lui Filip cu prințesa portugheză Isabela de Avis, fiica regelui João I al Portugaliei. Inițial, numărul cavalerilor Lânii de Aur a fost limitat la 24, dar ulterior a crescut la 30, apoi, în 1514, la 50.
Dar nu ordinul a propulsat ideea lânii de aur și sintagma însăși, ci o legendă insolită care a atras nenumărați călători spre un fel de Eldorado inexistent, dar tentant. S-a scris multă literatură pe tema lânii de aur, s-au turnat filme. Inițial burgundian, ordinul s-a extins între timp, iar literatura amintește de un ordin austriac și unul carlist. Poate mai sunt și altele.
Anul 1475 – În bătălia de la Podul Înalt, lângă Vaslui, Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, zdrobește armatele otomane mult superioare numeric și îl silește să se salveze prin fugă pe țanțoșul și „invincibilul” Hadâm Suleiman Pașa.
Victoria lui Ștefan a impresionat întreaga Europă. Însuși papa Sixt al IV-lea își exprimă admirația prin cuvinte pe care nu le-a mai folosit la adresa altcuiva:
„...faptele tale săvârșite până acum cu înțelepciune și vitejie contra turcilor necredincioși, dușmanii noștri, au adus atâta celebritate numelui tău, încât ești în gura tuturor și ești de către toți foarte mult lăudat”.
Un cunoscut cronicar polonez opinează că principelui Moldovei ar trebui să i se încredințeze stăpânirea întregului continent, deoarece în timp ce el săvârșește asemenea fapt vitejești, „...ceilalți principi trândăvesc și își petrec timpul în petreceri sau în lupte mărunte între ei. Iar Ștefan obține o victorie atât de strălucită împotriva unui dușman care părea de neînvins”.
Ca bun diplomat, Ștefan cel Mare nu pierde ocazia să exprime astfel sentimentele sale de prietenie către vecinii săi, chiar către aceia de la care nu primise ajutoarele solicitate înainte de luptă:
„Către coroana ungurească și către toate țările, în care va ajunge această scrisoare, sănătate.
Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora le scriu, și vă doresc tot binele, și vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți și, în fiece zi se gândește cum ar putea să supună și să nimicească toată creștinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul turc (adică sultanul Mahomed) a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman Pașa. Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul sabiei noastre”.
Este interesant faptul că Matei Corvin, regele Ungariei, a încercat să-și asume el meritele, scriind principilor europeni că victoria de la Vaslui a fost obținută de Ștefan, „căpitanul meu“. Ba mai mult, dându-se drept suzeran al Moldovei, le-a cerut bani acestor principi, pentru a continua războiul.
Ca urmare, același papă Sixtus al IV-lea i-a trimis subvenții regelui, iar domnitorului moldovean doar alte vorbe frumoase, la fel de impresionante, precum cele rostite deja anterior.
Posteritatea însă a știut să-l prețuiască așa cum se cuvine pe Ștefan Vodă. În plin regim comunist, la aniversarea a 500 de ani din 1975, a fost dezvelită o statuie ecvestră a domnitorului, chiar pe locul celebrei bătălii. Mai recent, la cea de a 525-a aniversare, în Republica Moldova a fost emisă o monedă de argint cu stema și alte însemne simbolice.
Anul 1493: s-a născut Nicolaus Olahus, umanist și istoric de origine română, arhiepiscop de Esztergom și guvernator al Ungariei, personalitate de seamă, promotor al umanismului în epoca sa.
Anul 1799 - S-a născut Petrache Poenaru, revoluționar pașoptist, unul dintre organizatorii învățământului național, dar cunoscut și ca inventator al stiloului. Brevetul pe care îl obține mai întâi la Viena, apoi la Paris și-l intitulase în limba franceză astfel:
„Plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre”. Denumirea a tradus-o în românește tot inventatorul: „Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală”.
Anul 1810 - Napoleon Bonaparte divorțează de prima lui soție Joséphine, deși o iubea. Dar divorțul era necesar din considerente politice: Joséphine nu i-a dăruit un fiu, iar împăratului francez tocmai i se oferea perspectiva unei partide unice: tânăra arhiducesă austriacă Marie-Louise aștepta să fie pețită.
Când Metternich a informat-o despre o posibilă căsătorie, memorialiștii spun că arhiducesa i-ar fi răspuns: „Îmi doresc doar ceea ce datoria mea îmi poruncește”.
S-au căsătorit prin împuternicire notarială, fără ca mirii să se fi văzut sau să se cunoască. Împăratul a fost reprezentat la Biserica Austină din Viena de către arhiducele Charles, un unchi al miresei.
Potrivit ambasadorului francez, căsătoria „a fost sărbătorită cu o măreție greu de depășit, pe lângă care nici măcar festivitățile strălucitoare care au precedat-o nu sunt de menționat”.
Devenită împărăteasă a francezilor, Marie Louise a plecat imediat la Paris cu faetonul imperial, iar după un an de zile, a născut un fiu, căruia Napoleon îi încredința tronul în anul 1815, când abdica pentru a doua oară. Napoleon al II-lea împlinise vreo 3 sau 4 ani.
Dar mama n-a așteptat întronarea. Și-a luat copilul și a părăsit Parisul. Ca urmare, acest Napoleon al II-lea nu a domnit niciodată. A creat doar motive unui fiu al fratelui lui Bonaparte să-și spună Napoleon al III-lea când, în 1852, provoca o restaurație a imperiului.
Anul 1839 - Gheorghe Asachi publică la Iași, în tipografia Albinei Românești, lucrarea „Atlas românesc geografic", format din 8 hărți. Era primul atlas de acest gen tipărit în spațiul țării noastre.
Anul 1920 – Intră în vigoare Tratatul de la Versailles, documentul oficial care pune capăt Primului Război Mondial, dar nu reușește să stăvilească, măcar formal, calea spre un nou război, tot mondial: cel de al doilea.
Anul 1946 – Are loc prima Adunare Generală a ONU; organizație anume întemeiată de predecesorii noștri pentru a se evita izbucnirea încă unul război, cel de al treilea. Va ști oare ONU să răspundă principalei misiuni pentru care a fost creată? Trăim zile când interese locale încearcă să submineze misiunea ONU, provocând uriașe distrugeri și o nemiloasă vărsare se sânge.
Anul 2005 - Coreea de Nord a declarat că posedă arme nucleare. Este o sfidare la adresa ONU și a întregii umanități.
Anul 2019: La Ateneul Român a avut loc ceremonia oficială de lansare a președinției române la Consiliul Uniunii Europene, cu vizita la București a președintelui Consiliului European, polonezul Donald Tusk, a președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, precum și a Colegiului comisarilor.
Asistența a rămas în mod deosebit impresionată de discursul rostit în limba română de către Donald Tusk (atunci președinte al CE, iar în prezent prim ministru al Poloniei).
În contrast, a părut desuet discursul celui care atunci era președinte al Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, și care a vorbit în limba engleză.