Este de înțeles că părinții vor să facă tot ce le stă în putință ca să-și ajute copiii să reușească în viață. Dar acest lucru poate avea și un efect nedorit.
Părinții își doresc tot ce e mai bun pentru copiii lor și vor să se asigure că aceștia au cele mai bune condiții pentru se bucura de succes: îi înscriu la cele mai bune școli, plătesc meditații și cursuri în afara programei, investesc oricât în educație. Însă există și un revers al medaliei, potrivit CNBC.
Toate aceste investiții pot deteriora dorința copiilor de a se strădui, de a reuși în viață, spune Jennifer Breheny Wallace, cercetătoare în domeniul educației și autoarea volumului "Never Enough: When Achievement Pressure Becomes Toxic — and What We Can Do About It" ("Niciodată nu este destul: Când presiunea de a reuși devine toxică - și ce se poate face").
Ea numește acest fenomen "efectul bis", întrucât copiii sunt presați să repete succesul obținut de părinți.
"Ideea este că de multe ori copiii, îndeosebi cei din comunitățile bogate, pot avea o anumită povară, aceea de a reproduce averea părinților lor", spune Wallace.
"Părinții și copiii știu că astăzi este mult mai greu, fiindcă am introdus această inegalitate abruptă. Nu mai e ceva garantat că fiecare generație se va descurca la fel de bine ca părinții sau mai bine. Să nu reușești la fel ca părinții poate fi resimțit ca un eșec", explică ea.
Lumea s-a schimbat, iar copiii înfruntă condiții mai grele
Potrivit expertei, părinții care pun presiune pe copiii lor ca să aibă succes financiar la fel de mare ca al lor nu aparțin doar actualei generații, însă realitatea economică pe care o au de înfruntat cei mici s-a schimbat.
În Statele Unite, taxele de școlarizare și taxele s-au dublat în ultimii 20 de ani, potrivit College Board. Prețurile caselor sunt, de asemenea, considerabil mai mari astăzi decât atunci când mulți părinți își cumpărau primele lor locuințe. În 1990, prețul mediu de vânzare al unei case în Statele Unite era 147.075 de dolari, conform datelor furnizate de St. Louis Federal Reserve. În 2022, prețul mediu al locuințelor din America a fost de 535.500 de dolari.
În timpul cercetării sale, Wallace a discutat cu un elev din ultimul an de gimnaziu care i-a spus că vrea să devină arhitect. Dar când a aflat cât câștigă un arhitect și care este prețul casei în care locuiește el, a fost dezamăgit. "Mi-am căutat casa pe Zillow (platformă imobiliară online din SUA, n.r.) și nu mi-o pot permite", a spus acesta.
"Nu-i nevoie de un expert contabil pentru a descoperi stilul de viață al unui părinte. Așa că pentru un copil, dacă nu poate să facă același lucru, înțelege că nu se poate compara cu părinții lui și poate resimți ca pe un eșec faptul că nu-i capabil să se descurce la fel de bine", arată cercetătoarea americană.
Obsesia părinților de a stabili traseul în viață al copiilor și de a-i înscrie la școli de elită pentru a avea aceeași educație nu ține cont nici de faptul că a urma studii superioare, de orice fel, este mai dificil acum decât în urmă cu 30 sau 40 de ani.
În 1980, aproape 21% din cei care aplicau la Yale University erau admiși. În 2023, doar 4,4% din cei care au aplicat au fost admiși. La University of California din Los Angeles disproporția este și mai mare: 42% din cei care au aplicat în 1989 au fost admiși. În 2023, doar 9% au fost acceptați.
"Mulți părinți au urmat colegii prestigioase când rata de admitere era 20%. Când eu și soțul meu am intrat la Harvard, rata de admitere a fost 18%. Acum e 3%", arată cercetătoarea. Copiii sunt raportați la un standard la care nici părinții nu s-ar putea ridica, subliniază ea.
Unde greșesc părinții
Deși intenția este bună, să-și încurajeze copiii să reușească în viață, mulți părinți transmit un mesaj greșit: dacă nu intri la o școală sau universitate anume sau dacă nu ai un salariu mare, atunci nu ai valoare, ai eșuat.
"Copiii de astăzi confundă sentimentul de sine cu realizările lor", spune Jennifer Breheny Wallace.
Potrivit acesteia, părinții trebuie să respingă premisa că există doar un mod de a reuși în viață.
"Lăsați copiii să participe la activitățile care le plac, indiferent dacă par sau nu bune pentru aplicarea la colegiu", recomandă ea, demitizând totodată admiterea la colegiile ultraselective. "Spuneți-le copiilor voștri că nu contează unde își petrec timpul, ci cum îl petrec", subliniază ea.
T.D.