Oamenii de știință au analizat începuturile Universului, când acesta avea o zecime din vârsta actuală, și au descoperit că lucrurile se derulau mai încet decât acum, un efect pe care l-a teoretizat Albert Einstein.
Cercetătorii au observat că evenimentele cosmice s-au desfășurat de cinci ori mai lent când Universul avea în jur de un miliard de ani, pentru că expansiunea Universului prelungește timpul, relatează CNN.
Având în vedere imensitatea Universului, studierea începuturilor sale este ca și cum ai privi înapoi în timp. Lumina slabă a celor mai vechi galaxii încă străbate Cosmosul, îndreptându-se către Pământ, astfel că cea mai îndepărtată parte a Universului vizibilă pentru oamenii de știință este lumina din trecut.
Însă a privi înapoi către Universul incipient rezultat în urma Big Bang-ului în urmă cu aproximativ 13,8 miliarde de ani este o sarcină incredibil de dificilă. Raza de acțiune a celor mai sofisticate telescoape, care lucrează în diferite lungimi de undă de lumină, e limitată, astfel că savanții au urmărit un fenomen care servește pe post de ceas spațial: un quasar.
Quasarul - o gaură neagră supermasivă și hiperactivă situată în centrul unei galaxii tinere - este atât de luminos, încât depășește de 100 de ori strălucirea galaxiei noastre, Calea Lactee. Această strălucire acționează ca un ceas cosmic pe care cercetătorii îl pot folosi pentru a măsura timpul în Univers.
Observarea quasarilor de-a lungul timpului le-a permis astronomilor să vadă cum s-a extins Universul pe măsura trecerii timpului.
„Vedem lucrurile schimbându-se de cinci ori mai încet decât astăzi. E ca și cum te-ai uita la un film cu încetinitorul", a spus Geraint Lewis, profesor de astrofizică și conducător al studiului realizat de Universitatea din Sydney.
Conform teoriei relativității, astronomii ar trebui să vadă evenimentele cosmice foarte vechi petrecându-se cu o viteză mai lentă decât în zilele noastre. Efectul de dilatare a timpului este provocat de expansiunea Universului, așa cum a fost prezentat în expunerea fundamentală a gravitației pe care Albert Einstein a făcut-o în 1915.
O consecință a expansiunii Universului este că lumina se întinde pe măsură ce străbate Cosmosul. Efectul de lungire a undei face ca galaxiile vechi să pară mai roșii decât sunt sau să aibă o tentă roșie. Dar și timpul se lungește: dacă un obiect aflat la mare distanță sclipește în fiecare secundă, expansiunea Universului face ca între două sclipiri să se intercaleze mai mult de o secundă până când acestea ajung în apropierea Pământului.
Astronomii au urmărit anterior stele explodând cu încetinitorul, strălucirile și umbrele dezvoltându-se la o viteză cu jumătate mai mică decât cea normală, atunci când Universul se afla la jumătate din vârsta actuală. Însă încercările de a vedea timpul dilatându-se în perioada incipientă a Cosmosului prin urmărirea quasarilor au eșuat.
Lewis și colegul său, Dr Brendon Brewer, de la Universitatea din Auckland, au analizat statistic 190 de quasari monitorizați timp de 20 de ani și au descoperit că, spre deosebire de observațiile anterioare, evenimentele cosmice păreau să se desfășoare mult mai încet în Universul timpuriu.
T.D.