După 25 de ani de cercetare, cu ajutorul a șase radiotelescoape, astronomii au reușit să determine pentru prima oară existența undelor gravitaționale de joasă frecvență.
Misterioasele unde gravitaționale de joasă frecvență, pulsaţii sau valuri care distorsionează ușor spațiul și timpul, ar putea oferi răspunsuri importante despre formarea galaxiilor, inclusiv despre Calea Lactee, dar și despre formarea Universului, relatează Sky News.
Dr. Michael Keith, lector la Jodrell Bank Centre for Astrophysics, a descris descoperirea drept "începutul unei noi aventuri în univers pentru dezvăluirea misterelor sale".
Undele gravitaționale sunt ondulații care se produc în spațiu, când două obiecte orbitează unul în jurul celuilalt. În Univers, acestea apar ca urmare a atracției dintre două găuri negre masive, cu masa de sute de milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui.
Aceste unde pot fi considerate niște urme pe care le lasă stelele, planetele și alte fenomene, au explicat experții de la Universitatea din Manchester care au anunțat descoperirea.
Aceste fluctuaţii în curbura spaţiu-timp se propagă ca niște unde, atunci când obiectele grele se deplasează prin spaţiu-timp.
În Teoria Generală a Relativităţii, Einstein arată că spaţiul nu este un vid, aşa cum se credea, ci o ţesătură cu patru dimensiuni ce poate fi trasă sau împinsă de obiectele cosmice care se deplasează prin ea. Aceste distorsiuni generate în spaţiu-timp sunt adevărata cauză a atracţiei gravitaţionale.
Undele de frecvență ultrajoasă precum cele provocate de găurile negre supermasive au lungimi de undă mari și frecvențe extrem de slabe, fiind foarte greu de detectat.
A fost nevoie de un sfert de secol de cercetare pentru ca o echipă de astronomi de la centrul European Pulsar Timing Array, împreună cu colegii din India și Japonia, să le poată observa. Aceștia au folosit șase radiotelescoape foarte sensibile, localizate în Marea Britanie, Olanda, Germania și India.
Astronomii și fizicienii au detectat undele gravitaționale după ce au ținut sub observație o serie de 25 de pulsari, stele neutronice care emit unde radio.
Următorul pas va fi observarea unei serii de peste 100 de pulsari. În această fază, astronomii vor avea folosi un număr de dublu de radiotelescoape.
T.D.