În afară de epuizare, financiară și psihică, nu există niciun motiv pentru care profesorii să pună capăt unei greve fără precedent, cât timp de la Guvern primesc doar aceeași minciună împachetată în alt staniol.
Cu cât interesul politic a fost mai presant, Guvernul a acceptat câte o aparentă concesie și salarială, și de tehnică legislativă. De la nu se poate nimic, Guvernul a acceptat creșteri și mutarea perspectivei lui 2024 de la acord politic, la notă de fundamentare, la memorandum până la expunere de motive din OUG.
De ce nu vor să mute majorarea salarială de anul viitor și mai sus, în prevederile OUG, împreună cu cea de la 1 iunie, nu ca trimitere la legea salarizării, ci ca prim element al ei, deja legiferat, este evident: pentru că nu intenționează să o acorde.
În an electoral, Guvernul nu intenționează sub nicio formă să facă restructurări în administrație, iar fiecare leu va fi cheltuit pe interese electorale.
Are cineva impresia că bătălia pentru a pune mâna pe Ministerul Dezvoltării este alimentată de mari proiecte pentru țară, care așteaptă calde să fie aplicate? Nu, este doar bătălia pentru o pușculiță din care să fie îndestulați primarii PNL, cât timp cei ai PSD vor beneficia de bunăvoința premierului Ciolacu.
Nimic nu a fost clar, principial, în atitudinea politicului în această grevă. Minciunile au fost abandonate pe rând pentru a fi lansate altele, în speranța că profesorii vor renunța până la urmă, pentru că nu sunt plătiți și în speranța că asmuțirea sistematică a părinților împotriva profesorilor va da până la urmă roade.
Cum să fie crezuți guvernanții când ei înșiși au schimbat de mai multe ori discursul în această grevă, pe măsură ce interesul politic al rotativei s-a accentuat? Cum să fii crezut când ai pornit de la afirmația fermă că nu e spațiu pentru nicio majorare și ai ajuns să propui majorări tot mai măricele?
Cum să fie crezuți când în timp ce le cer profesorilor încredere, ei nu respectă înțelegerile lor și nu sunt în stare să facă rotativa după cum s-a înțeles și au semnat?
Liderii sindicali doresc să închidă greva și să îi convingă pe profesori, inclusiv prin mesaje pe rețele de socializare, să accepte ultima ofertă guvernamentală, chiar dacă ea nu aduce soluții serioase și garanții pentru viitor. Fie sunt interesați, fie speriați de magnitudinea și efectele protestului, precum și de pierderea controlului.
Dar marea masă a profesorilor este extrem de radicalizată. Protestul a început cu tema salarială, dar s-a ajuns dincolo de ea.
Tratați cu minciuni, cu dispreț, profesorii au dat glas unei frustrări sociale generalizate și unei neîncrederi care nu mai poate fi acoperită.
De aceea, și asmuțirea părinților împotriva profesorilor a eșuat. Oricât de greu de suportat este tensiunea incertitudinii privind examenele naționale, cei mai mulți dintre părinți se regăsesc în protestul profesorilor și îl iau ca exemplu.
Așa că, indiferent de finalul grevei, ceea ce urmează este o rotativă a neputinței care va rearanja scaunele pe puntea Titanicului.