Există state membre care deja și-au optimizat planurile, însă acum putem să venim și cu modificări mai consistente, în așa fel încât să atingem acele obiective. România, spre deosebire de alte state, are mult mai multe jaloane și obiective, aproximativ 500 față de celelalte state membre, care au câteva zeci, nu este simplu, dar trebuie să îndeplinim acele obiective și în același timp acele obiective trebuie să fie raportate la contextul pe care-l traversăm.
Europarlamentarul Victor Negrescu (PSD) explică, într-un interviu pentru rubrica Spot on Europe, cum pot fi amortizate costurile crizei energetice și cum a fost adoptat amendamentul depus la REPowerEU, care a creat dezbatere în țară, pentru că, acuzau eurodeputații REPER, s-ar deschide o portiță prin care reformele asumate în PNRR să nu mai fie îndeplinite.
Mecanismele de control sunt acolo, însă practic acum se înțelege și acceptăm faptul că războiul din Ucraina a adus anumite modificări contextului pe care îl traversăm și repet, sunt multe state membre care își doresc să facă lucrul acesta.
Victor Negrescu, ieri, în Parlamentul European, a fost adoptată poziția Parlamentului pentru programul REPowerEU. Aș vrea să ne povestiți mai întâi ce înseamnă, în linii mari.
Ieri s-a aprobat acest nou program, care este extrem de important pentru Uniunea Europeană și pentru modul în care combatem efectele crizei din domeniul energiei. Practic, fiecare stat membru va beneficia de o sumă de bani suplimentară pentru a crește capacitatea de producție, pentru a îmbunătăți eficiența energetică și pentru a ajuta populațiile vulnerabile să facă față acestei situații. În acest caz, România va beneficia de 1,4 milioane de euro suplimentar, tocmai pentru investiții consistente în acest domeniu. Practic, este un lucru important pentru Europa, pentru România, este foarte bine că se întâmplă.
Trebuie menționat faptul că toate proiectele care vor fi finanțate prin acest nou program trebuie implementate până la finalul lunii august 2026, ele trebuie de asemenea negociate cu reprezentanții Comisiei Europene și putem să începem încă de pe acum, pentru că multe dintre proiecte pot fi practic plătite din bani europeni într-o manieră retroactivă, în măsura în care, evident, aceste proiecte sunt agreate cu executivul european.
Care este recomandarea dumneavoastră, să fie fondurile folosite pentru proiecte mari sau mai degrabă să fie destinate proiectelor mai mici, IMM-urilor, consumatorilor, în așa fel încât cetățenii, să spunem, să nu fie împovărați cu costurile acestei crize energetice prea mult?
Eu cred că trebuie să folosim fondurile pentru proiectele mature care pot fi implementate în termenul dat, pentru că nu este simplu să implementezi proiecte de anvergură până în august 2026 și ar trebui într-adevăr să avem proiecte care pot fi realizate cât se poate de rapid.
De asemenea, pe lângă aceste proiecte, care de principiu ar putea să fie realizate de companii cu experiență, dar și de IMM-uri, ar trebui să sprijinim populația în a suporta practic creșterea prețurilor. În sensul acesta se pot folosi aceste resurse financiare pentru crearea unor sisteme de vouchere pentru consumatorii vulnerabili, pentru sprijinirea IMM-urilor. Sunt state membre care au gândit deja această componentă.
De asemenea, pe zona de eficiență energetică, mai ales a clădirilor publice, a școlilor, unde, iată, costurile respective sunt foarte, foarte mari și greu de suportat de comunitățile locale.
Spuneți-mi care credeți că este cel mai prost scenariu în ceea ce privește criza energetică pe termen scurt, dar și pe termen mediu-lung, pentru că am senzația că noi ne gândim foarte mult la cum să trecem iarna, dar mai departe de iarnă s-ar putea să fie probleme mai mari.
Pe de o parte, acum oferim un răspuns rapid la situația pe care o întâmpinăm, o creștere a prețurilor accelerată, care este greu de suportat de consumatori și de către companii. Practic căutăm să plafonăm sau să compensăm respectivele costuri ridicate și putem să facem lucrul acesta pentru o perioadă limitată de timp. Nu este doar cazul României, este cazul întregii Europe, care funcționează pe asemenea premise și asemenea mecanisme.
De aceea noi trebuie să ne gândim pe termen lung cum putem să dezvoltăm noi capacități de producție, cum putem să scădem dependența față de resursele venite dinspre Federația Rusă și în același timp să ne gândim cum vom avea resurse suficiente pentru iarna viitoare, așa cum a evocat și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Deci, practic de astăzi ne pregătim pentru iarna viitoare.
Iarna aceasta o să o trecem cu bine. Este clar că am identificat soluțiile împreună la nivel european, dar noi trebuie să ne gândim pe mai departe ce facem, adică nu doar să dezvoltăm practic aceste noi direcții, dar și să creștem și să dezvoltăm capacități de producție la noi în Europa.
Adică dacă vrem panouri solare, haideți să le producem în Europa. Dacă vrem să dezvoltăm partea de energie eoliană, haideți să dezvoltăm capacități de producție în materie în Europa, dar de asemenea și zona de mentenanță.
Este clar că vorbim de o nouă revoluție industrială pe zona aceasta de energie, energie verde în mod special și trebuie să fim în prim-planul acestei evoluții în așa fel încât beneficiile investițiilor să rămână în zona occidentală.
Să nu schimbăm dependența față de Federația Rusă cu una față de China, de exemplu, cred că și și Ursula von der Leyen a menționat asta într-un discurs în Parlamentul European. Știți, sigur că a existat o dezbatere mai degrabă internă, mai degrabă în țară în privința acelui amendament pe care l-ați depus împreună cu colegul dumneavoastră Dan Nica, pentru acest program. În ce măsură pot fi renegociate, modificate reformele, măsurile asumate în PNRR? Care e poziția dumneavoastră?
Aici trebuie spus că Parlamentul European a adoptat această poziție. Haideți să explicăm în primul rând despre ce este vorba. Împreună cu colegul meu Dan Nica am depus un amendament la acest regulament, în așa fel încât planurile de redresare și reziliență să poată fi modificate și ca urmare a impactului dovedit, generat de războiul din Ucraina și de crizele conexe. Oricum, în regulament se putea modifica planul, însă dura foarte mult și era nevoie de o explicație de adus în negocierile cu executivul european.
Această schimbare nu modifică procedura. Un stat membru, dacă dorește să schimbe planul de redresare și reziliență, trebuie să negocieze acest lucru cu executivul european. Modificările trebuie să corespundă recomandărilor specifice de țară și trebuie să corespundă regulamentului, adică evident că executivul trebuie să-și dea acordul asupra acestor modificări aduse de statele membre.
Deci, nu punem sub semnul întrebării anumite reforme sau alte componente și nu ieșim din logica europeană definită pentru acest mecanism de redresare și reziliență. Acest amendament a fost depus în Comisia pentru bugete și a fost aprobat și de Comisia pentru bugete și de Comisia economică și monetară.
A fost de asemenea ulterior susținut și în plen, pentru că a fost un amendament depus împotriva amendamentului nostru și nu a trecut, iar la finalul zilei, raportul a fost votat cu o largă majoritate. De fiecare dată a fost sprijin în Parlamentul European pentru acest amendament. Aproximativ 90% din europarlamentarii prezenți au votat practic pentru componente ce țin de acest amendament. Deci nu este doar ceva pentru România sau doar ceva inițiat de noi. Este susținut foarte clar de eurodeputați din mai multe state, de multe state membre, pentru că multe state membre au nevoie de această flexibilitate.
Este evident că războiul din Ucraina a generat foarte multe schimbări și contextul actual este diferit față de momentul în care s-a scris acest plan de redresare și reziliență și trebuie să avem flexibilitatea necesară pentru a ne adapta. Efectele indirecte ale războiului din Ucraina sunt realități pe care le întâmpinăm și noi.
Trebuie să adaptăm practic planurile la aceste noi componente, așa că cred că amendamentul este unul pozitiv, așa cum s-a demonstrat și prin susținerea importantă pe care am avut-o în legislativul european.
Poate deveni unul negativ, adică în cazul unui guvern, să spunem de rea-credință, sau poate fi folosit ca o portiță pentru a se eschiva acel guvern de la reformele asumate în PNRR, pentru a folosi banii pentru alte scopuri?
Evident că nu. Așa cum spuneam, orice modificare la planul de redresare și reziliență presupune o negociere cu executivul european. Deci Comisia Europeană își dă acordul pe modificările respective, se negociază aceste aspecte. Ce este interesant este că acum perioada de negociere ne permite să facem lucrul acesta destul de rapid și ulterior și Consiliul, adică statele membre, trebuie să aprobe varianta agreată.
Deci mecanismele de control sunt acolo, însă practic acum se înțelege și acceptăm faptul că războiul din Ucraina a adus anumite modificări contextului pe care îl traversăm și repet, sunt multe state membre care își doresc să facă lucrul acesta.
Există state membre care deja și-au optimizat planurile, însă acum putem să venim și cu modificări mai consistente, în așa fel încât să atingem acele obiective. Trebuie să menționez faptul că România, spre deosebire de alte state, are mult mai multe jaloane și obiective, aproximativ 500 față de celelalte state membre, care au câteva zeci, nu este simplu, dar trebuie să îndeplinim acele obiective și în același timp acele obiective trebuie să fie raportate la contextul pe care-l traversăm.
Vă propun să trecem la tema a doua, care e la fel de presantă pe agendă, lărgirea spațiului Schengen cu România și cu Bulgaria. Care sunt ultimele informații?
Mai există un singur stat care pare a se opune aderării României la Spațiul Schengen și acel stat este Olanda. Din păcate, guvernul din Olanda nu este foarte clar cu privire la opțiunea sa în ceea ce înseamnă sprijinirea României cu privire la aderarea la Spațiul Schengen. Și acum chiar sunt în sala consiliului, apropo, negociem bugetul european, aici trebuie luată decizia în data de 9 decembrie, chiar în sala unde mă aflu în prezent. Miniștrii de afaceri interne din statele membre trebuie să voteze în unanimitate pentru aderarea României la spațiul Schengen.
Au apărut în momentul de față trei scenarii, plecând de la această logică. Primul scenariu este într-adevăr să avem votul acela pe 9 decembrie, dar din informațiile pe care le am și chiar sunt în dialog cu mulți parlamentari olandezi, am luat pe fiecare la rând așa, încercând să-i conving să sprijine România, Olanda ar putea să voteze pentru, dar cu aprobarea în paralel a unei rezoluții, în care vor cere Comisiei Europene un mecanism de monitorizare. Este o variantă.
Asta înseamnă că intrăm practic anul viitor, dar condiționat. Eu cred că România îndeplinește deja criteriile și important este să avem acel vot pozitiv.
Se pare că varianta abținerii a picat la nivelul executivului din Olanda, pentru că ei percep o abținere ca fiind o înfrângere în aceste negocieri. Au nevoie să obțină din punct de vedere politic o victorie.
Au alegeri în primăvară.
Au alegeri în martie, alegeri provinciale, care influențează inclusiv formula guvernamentală. Acesta e primul scenariu, cel optimist.
Avem apoi două scenarii mai puțin optimiste. Unul ar presupune decalarea votului, adică să nu avem un vot în data de 9 decembrie, să avem un vot tot anul acesta, se vorbește de data de 20 decembrie, în care reprezentanții Consiliului să se reunească într-o sesiune extraordinară pentru aprobarea aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen.
De ce se dorește această întârziere? Pentru a avea pe de o parte raportul MCV, avizul Comisiei de la Veneția privind legile justiției și în același timp Olanda să supravegheze în continuare, să verifice acel mecanism de schimb de informații la nivelul Spațiului Schengen evocat de premierul Rutte. Este o variantă, însă nu știm sigur dacă va fi acea sesiune extraordinară, adică ar trebui să fie planificată foarte clar.
Și al treilea scenariu, pe care eu personal nu-l susțin, este să avem un vot de abia anul viitor, după alegerile provinciale din Olanda, spunând că dacă a votat înainte se schimbă practic peisajul politic din Olanda. Acest scenariu este unul care e mai puțin optimist și mai puțin sigur, pentru că nu știm ce se va întâmpla la respectivele alegeri. Partidul premierului Rutte este astăzi pe locul 2 în sondajele de opinie și o eventuală înfrângere ar putea să însemne chiar schimbarea majorității în Olanda și poate chiar alegeri anticipate.
Noi trebuie să insistăm pe această componentă. Evaluarea făcută de Comisia Europeană a fost una pozitivă cu privire la maniera în care România protejează frontierele externe ale Uniunii Europene.
Sunt două, trei componente care merită a fi evocate, care pe mine mă îngrijorează. Pe de o parte, o să avem un vot pentru aderarea Croației anul acesta și practic o decuplare a României, Bulgariei de Croația, ceea ce nu cred că este un demers care ne ajută foarte mult.
De cealaltă parte, se vorbește de decuplarea României de Bulgaria, pentru că, spune premierul Rutte, Bulgaria ar fi rămas în urmă și aici, din nou, sunt state care se opun, care susțin mai mult Bulgaria. Și aici am putea să întâmpinăm efectul advers, susținătorii Bulgariei să blocheze inclusiv România. Deci aceste componente trebuie să fie luate în considerare. Însă astăzi este vorba de o muncă om la om, adică practic să convingem parlamentarii olandezi, care au o influență foarte mare în mecanismul decizional, să-i luăm pe fiecare, să le explicăm.
Eu am început acest demers. Am prevăzut și o campanie în media olandeză tocmai pentru a informa cu privire la rezultatele României. Mi-aș dori să facă acest lucru toată lumea, pentru că e interesul României. Nu câștigă un partid sau altul. Dacă intrăm în Schengen, câștigă România și cred că ar fi într-adevăr meritul tuturor dacă acest lucru s-ar arealiza.
Am văzut vineri o scrisoare asumată de toți europarlamentarii bulgari, adresată autorităților olandeze pentru aderarea României și Bulgariei. Sunt puse la pachet. E nevoie și de un efort comun al tuturor europarlamentarilor români, indiferent de partidul din care provin și de grupul politic din Parlament?
Delegația română a fost unită în jurul acestei componente, pentru că inclusiv rezoluția generată în Parlamentul European a fost susținută de toți eurodeputații români, chiar dacă a venit dinspre grupul social-democrat această componentă. Suntem uniți, însă trebuie demersuri mai consistente. În grupul social democrat din Parlamentul European, toți eurodeputații au votat pentru aderarea României la spațiul Schengen. În celelalte grupuri politice au existat eurodeputați care s-au abținut sau care au votat împotriva României și cred că ar trebui să-și convingă și colegii de partide politice europene, fiecare dintre ei, ca să avem o susținere cât mai largă.