Fiind vorba despre însuși ministrul Educației, simpla diagnosticare de analist este insuficientă. Dl Cîmpeanu ar trebui să vină cu soluții de corectare a acestei situații, iar dacă nu le are, această analiză să fie explicația demisiei. Mai ales că domnia sa este ministru de un an și jumătate deja.
Din start observ că din analizele dlui Cîmpeanu lipsește întrebarea cheie: de ce copiilor nu le place școala? Și nu mă refer aici la trezirea de dimineața, la emoția testărilor, la disciplină, care nu a plăcut niciodată niciunui elev.
Mă refer la conținutul congnitiv care îi așteaptă acolo și care, în mod normal, ar trebui să-i intereseze, să li se pară o interesantă călătorie. Toți cei cu care am vorbit, de vârste diferite, începând cu copiii mei, îl găsesc plicticos și irelevant.
Ei bine, cei mai mulți dintre copii sunt interesați de școală strict pentru socializare. În rest, o privesc ca pe un chin necesar până la facultate și/sau intrarea în profesie.
A analizat cineva la minister de ce copiii sunt plictisiți, dezamăgiți, uneori chiar stresați și agresați de școală? Ce lipsește și ce e în plus? Să fie conținutul materiei? Să fie metoda de predare? Prea mult de memorat, prea puțin de experimentat? Prea multă teorie, prea puțină interacțiune?
Cât timp copiii nu se vor duce cu interes la scoală și nu vor veni acasă povestind ce lucruri interesante au aflat, partida nu poate fi câștigată.
Iar soluțiile dlui Cîmpeanu sunt heirupisme adesea contradictorii și populiste care au toate șansele să accentueze involuția, în loc să o corecteze.
Spre exemplu, dl Cîmpeanu consideră că notele obținute de elevi până în clasa a VIII-a nu sunt relevante, pentru că sistemul de notare nu e unitar:
„În lipsa unei evaluări standardizate, notele și-au pierdut foarte mult din relevanță. Dacă și-au pierdut foarte mult din relevanță, să le mai și premiem, luându-le în calcul la examene din momente importante pentru copii nu cred că este fair". O concluzie corectă.
Nota de 10 obținută într-o școală modestă, în care profesorul e foarte mulțumit cu o prestație modestă, adesea nu echivalează nici măcar cu un opt obținut într-o școală cu mari exigențe.
Care este soluția dlui Cîmpeanu? Să scoată complet notele din calculul mediei de admitere în liceu, unde mai aveau o pondere de 20%, alături de media examenului de evaluare.
Când vi se strică robinetul de la chiuvetă dărâmați bucătăria? Asta face dl Cîmpeanu.
În Legea Educației Naționale din 2011, probabil cel mai bun act normativ în domeniu, gândit de prof. Mircea Miclea, media obținută în gimnaziu reprezenta 30% din nota finală.
Pentru că, atunci când ai un sistem de evaluare unitar și corect, el arată cu mult mai bine nivelul real al copilului, evoluția lui, decât o notă obținută în condiții de stres maxim și care poate fi marcată de cine știe ce factori perturbatori care să altereze performanța copilului.
Orice elev excepțional poate avea exact în ziua examenului o cădere, de concentrare, emoțională, de sănătate, care să îi marcheze viitorul. Iar media notelor obținute în gimnaziu corectează această situație.
În plus, o importanță mai mare a notelor din gimnaziu, dacă ele sunt corecte și evaluarea standardizată, împiedică un fenomen periculos: tocitul exclusiv la română și matematică.
Din cauza asta unii copii nici nu mai apucă să descopere că pot fi atrași și de alte discipline, ci merg pe șinele materiilor pentru examen.
Soluția corectă nu e să elimini importanța evoluției de 4 ani a copilului și să îl faci dependent de un singur examen. Soluția corectă este să lucrezi pentru ca notele din gimnaziu să devină relevante.
O cale ar fi fost evaluarea standardizată pe care dl Cîmpeanu vrea să o introducă la începutul și finalul anului școlar. Ea poate deveni standard de notare, poate fi reperul luat în calculul mediei celor 4 ani.
Deci tezele nu vor mai exista, evaluările standardizate nu e clar dacă vor fi doar orientative sau vor conta la medie, totul va depinde de acel examen de admitere care, cireașă de pe tort, ar putea fi lăsat la latitudinea liceelor, inclusiv în privința subiectelor. Adică încurajarea industriei meditațiilor cu profesorii de acolo și, implicit, ușa larg deschisă corupției.
Vrei să dai admitere la „Sava” cu subiecte făcute de profesorii de la „Sava” și corectate de profesorii de la „Sava”? Te bați să prinzi meditații cu ei, nu-i așa? Iar ei vor avea tot interesul ca elevii pe care îi pregătesc să intre.
De ce trebuie reinventată an de an apa caldă? Am avut o lege foarte bună a Educației. Cel mai simplu ar fi să revenim la ea și să o aplicăm, în loc să tot experimentăm pe spatele generațiilor de sacrificiu.