- 76% dintre finlandezi susțin începerea cât mai rapidă a negocierilor pentru semnarea tratatului Nord-Atlantic.
- Finlanda are un sistem de apărare puternic, cu două pietre de temelie: armata obligatorie și un număr mare de rezerviști (900.000) foarte bine pregătiți.
- Kremlinul anunță că va lua toate măsurile necesare pentru a echilibra situația.
- 57% dintre cetățenii Suediei doresc ca țara lor să adere la NATO.
Președintele Rusiei a justificat decizia de a invada Ucraina pentru că această țară dorea să adere la NATO. Moscova a anunțat că nu mai poate accepta alte state membre în vecinătate, cum sunt Estonia, Lituania și Letonia, foste republici sovietice.
Dar o “operațiune militară” pe care Kremlinul a proiectat-o să țină maximum două săptămâni a trecut de două luni și jumătate, peste 20.000 de militari ruși pierzându-și viața, conform estimărilor făcute de autoritățile ucrainene.
Încălcarea tuturor legilor internaționale, crimele de război și bombardarea fără discernământ a orașelor și satelor au îngrijorat într-o mare măsură țările din vecinătatea Rusiei, dar și întreaga Europă.
Cetățenii Finlandei, la scurt timp după declanșarea invaziei, au început să facă presiuni asupra autorităților pentru ca țara lor să adere la NATO.
Dacă până atunci neutralitatea era o formă de apărare a independenței, iar ea era susținută de opinia publică, acțiunea brutală a Moscovei i-a determinat pe finlandezi să caute o soluție prin care să obțină o apărare efectivă a teritoriului lor.
Articolul 5 din tratatul alianței definește conceptul de apărare colectivă, adică atunci când un stat membru e atacat, se consideră că toate celelalte au fost, iar reacția militară este solidară.
„Finlanda trebuie să solicite fără întârziere aderarea la NATO. Sperăm că pașii încă necesari la nivel național pentru a lua această decizie vor fi făcuți rapid în zilele următoare”, a declarat Sauli Niinistö, președintele Finlandei, responsabil cu politica externă.
Finlanda n-a crezut că sfârșitul URSS o să aducă pacea
76% dintre cetățenii acestei țări susțin aderarea la NATO. Cu un astfel de procent, cu o armată profesionistă, antrenată și modernă, de 280.000 de militari, cu 900.000 de rezerviști și serviciu militar obligatoriu pentru toți bărbații, cuprins între șase luni și un an, aderarea va fi un mare câștig pentru alianță și pentru tot ce înseamnă flancul estic al acesteia.
“Finlanda a avut întotdeauna o abordare pragmatică și practică în ce privește sistemul de apărare națională. Când s-a încheiat Războiul Rece, majoritatea țărilor europene și-au mutat atenția către operațiunile externe, și-au redus cheltuielile militare și au mizat pe forțe armate reduse, dar extrem de specializate”, susține Heljä Ossa, cercetător în Departamentul de Război al Universității Naționale de Apărare din Finlanda, într-o lucrare publicată în “War on the Rocks”, un site specializat în studiul războiului.
“Finlanda a ales o cale diferită, asta și pentru că are o graniță de 1.200 de kilometri cu Rusia. Helsinki și-a menținut un sistem de apărare națională puternic cu două pietre de temelie: armata obligatorie și un număr mare de rezerviști (900.000) foarte bine pregătiți”, a mai scris cercetătoarea în domeniul apărării.
“Serviciul militar obligatoriu și deținerea unei rezerve mari de soldați în locul unei armate uriașe în serviciul activ au permis Finlandei să dețină o forță eficientă, chiar și atunci când ponderea din PIB cheltuită pentru apărare era mai mică decât ar fi fost necesar”, a explicat specialista.
Moscova face o analiză specială
Anunțul făcut de președintele Finlandei cu privire la aderarea la NATO, care e acum sigură, deși mai trebuie îndepliniți câțiva pași formali, cum ar fi votul final din Parlament, a provocat cel puțin iritare la Moscova.
„O nouă extindere a NATO nu face continentul nostru mai stabil și mai sigur. NATO se îndreaptă spre noi. De aceea, desigur, toate acestea vor justifica o analiză specială și luarea măsurilor necesare pentru a echilibra situația și a ne garanta securitatea”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului.
Prin această cerere de aderare făcută de Finlanda, obiectivele strategice ale Kremlinului sunt aruncate în aer, iar influența globală scade semnificativ.
E greu să construiești un raționament care să susțină decizia lui Putin de a invada Ucraina. Singurul care stă în picioare e o încercare extremă de a obține un succes militar facil care să-l ajute să rămână la putere.
Guvernul Suediei a început și el pregătirile de aderare. Și aici, majoritatea cetățenilor doresc ca țara lor să devină membră a alianței.
Conform unui sondaj național realizat în luna aprilie, 57% dintre suedezi erau pentru aderarea la NATO.
La summit-ul de la Madrid de la sfârșitul lunii iunie, există mari șanse ca atât Finlanda, cât și Suedia să fie acceptate, iar cea mai mare alianță militară defensivă din lume să ajungă la 32 de membri.
Finlanda, chiar dacă a rămas neutră, și-a dezvoltat continuu sistemul de apărare, pentru că a tratat cu responsabilitate și îngrijorarea amenințarea URSS și, apoi, a Rusiei.
Războiul Iernii și consecințele lui
În luna noiembrie 1939, destul de asemănător cu ce s-a întâmplat acum, în Ucraina, Uniunea Sovietică, aflată sub controlul altui dictator, e vorba de Stalin, a invadat Finlanda.
Cel de-Al Doilea Război Mondial începuse, Hitler atacase Polonia, iar Moscova a decis să-și extindă imperiul.
Numai că rezistența finlandeză a fost peste așteptări, iar trupele sovietice au fost învinse în zeci de confruntări.
În Războiul Iernii, cum a fost denumit, care a durat trei luni și s-a desfășurat la temperaturi de -40 de grade Celsius, sovieticii au pierdut în jur de 350.000 de soldați, 200.000 au fost răniți sau au suferit degerături grave, 3.500 de tancuri și peste 500 de avioane de luptă au fost distruse.
Finlandezii au pierdut 70.000 de soldați, au avut peste 40.000 de răniți, iar 30 de tancuri și 62 de avioane au fost distruse.
Și atunci, ca și acum, în Ucraina, diferența de putere de luptă între invadatori și invadați era imensă. Uniunea Sovietică a avut la dispoziție 760.000 de soldați și peste 5.000 de tancuri, iar Finlanda, 340.000 de militari și 32 de tancuri.
În a doua fază a campaniei, sovieticii au făcut mici cuceriri, dar n-au mai avut resurse să continue războiul. Se semnează un tratat de pace la Moscova, iar Finlanda renunță la 9 procente din teritoriile sale, în schimbul retragerii sovieticilor și încetării focului.
la încheierea războiului din 1939 - Sursa: Wikipedia.org
Această experiență a determinat guvernele succesive de la Helsinki să dezvolte un sistem de apărare care să fie eficient, să reziste la orice tip de provocare militară, necostisitor, fiind o țară cu doar 5,5 milioane de locuitori, dar să dispună mereu de suficienți soldați antrenați, capabili să-și apere țara.
“Deși apărarea militară este sarcina principală a Guvernului, forțele finlandeze au avut un rol activ și în gestionarea crizelor internaționale. Este, desigur, un partener activ și cooperant, dar... motivul de bază a participării la operațiuni internaționale este acela de a asigura securitatea Finlandei”, a scris cercetătoarea Heljä Ossa.
“Helsinki are în prezent un total de 300 de militari implicați în gestionarea crizelor și de menținere a păcii, desfășurați în Liban, Kosovo, Irak, Mali, Somalia, Marea Mediterana și Orientul Mijlociu. Prin participarea la operațiuni internaționale, începând din anii '50, Finlanda și-a dovedit disponibilitatea de a juca un rol în securitatea internațională. În plus, experiența dobândită în astfel de operațiuni a avut un impact pozitiv asupra capacității forțelor finlandeze de a coopera cu țările partenere”, a mai adăugat experta.