Curajul nu este absența fricii, ci capacitatea de a acționa în ciuda fricii. Vulnerabilitatea este liantul curajului. Iar autenticitatea înseamnă să fii în acord cu tine însuți.
Definițiile de mai sus, mai mult sau mai puțin parafrazate, îi aparțin profesoarei, cercetătoarei și autoarei Brené Brown, care de peste două decenii studiază vulnerabilitatea, curajul și autenticitatea.
I-am citit cărțile, i-am ascultat prelegerile, TED Talk-urile și i-am urmărit documentarul de pe Netflix, pentru că reușește să pună într-o lumină caldă toate aceste noțiuni, care în sfârșit capătă sens într-o lume caracterizată de lipsuri, teamă și nesiguranță.
Adevărurile pe care ea le subliniază - și care reies din cercetările academice, lucrul cu lideri, dar și din propriile experiențele - reprezintă totodată un ghid al valorilor după care merită să ne trăim viața.
Dar de ce am menționat-o pe Brené Brown? Pentru că în ultima vreme mi-au venit în minte ideile ei de fiecare dată când urmăream ce se întâmplă cu războiul din Ucraina. În special atunci când urmăream modul în care președintele Volodimir Zelenski acționează, comunică și își inspiră poporul (și nu numai). Iar în conformitate cu descrierile de la începutul articolului, putem aprecia că liderul de la Kiev este un model de curaj autentic.
Despre cum acesta și-a asumat cu adevărat rolul de lider al unei națiuni puse în situația să se apere de invadatori se pot discuta multe. În acest articol vom aborda doar o frântură din lecțiile de leadership care reies în contextul războiului din vecini.
Așadar, am invitat două românce cu experiență vastă în coaching, lucrul cu organizații și lideri pentru a explica mai pe larg ce este curajul - și de ce Zelenski poate fi considerat a fi un model de curaj autentic.
Ce este și ce nu este curajul
„Curajul nu înseamnă exaltare. Curajul nu înseamnă acțiune cu orice preț. Curajul înseamnă capacitatea de a lua decizii dificile și de a ți le asuma până la capăt, atunci când lucrurile nu ies așa cum ai dorit. Iar dificultatea unei decizii poate veni din lipsa unui acord asupra soluției finale și devine o chestiune de curaj să susții cauza în care crezi și să fii persuasiv”, spune Madi Rădulescu, coach, trainer și Managing Partner la MMM Consulting.
O altă dificultate în cazul unei decizii care necesită curaj vine din incertitudinea rezultatului care va fi obținut, pe baza acțiunii implicate de decizie.
„De exemplu, în situația unor fluctuații ale pieței, poate fi o decizie de curaj lansarea unei noi soluții, produs sau serviciu. Însă măsura în care crezi cu adevărat că ceea ce propui adresează o nevoie cu adevărat importantă, asumarea unui anumit grad de risc, gândirea unor soluții alternative și a unor scenarii adecvate poate produce un rezultat, chiar dacă nu ești niciodată sută la sută sigur că asta vei obține. Poate fi un act de curaj.
La fel este și în politică, cu diverse măsuri care par nepopulare, însă care ar putea soluționa aspecte fundamentale ale societății, de exemplu, de însănătoșire economică și limitare a datoriei publice. Curaj care nu este asumat”, subliniază Madi Rădulescu.
Cât despre actualul conflict militar, „o decizie dificilă poate fi asumarea unor poziții foarte clare în privința unor aspecte tactice, de temporizare a unor intervenții, în condițiile în care crezul fundamental rămâne unul profund uman: încetarea oricărei posibilități de pierdere a vieților omenești”, continuă aceasta.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece: evaluarea gradului de curaj este foarte subiectivă, de aceea, stârnește atât de multe polemici. „Dar nu știm niciodată care ar fi curajul nostru personal în locul cuiva pe care îl judecăm. Ceea ce ar ajuta însă definitoriu în aprecierea corectă a curajului pe care îl manifestă liderii, indiferent de domeniu, ar fi capacitatea liderilor de a comunica mai clar, persuasiv și inspirațional - și măsura în care aceștia respectă și onorează valori umane și principii fundamentale”, consideră Madi Rădulescu.
*Notă: Am scris aici despre nevoia ca un lider să comunice cu curaj.
Cum răspunde un lider bun la o amenințare directă?
Fie că îi este vizată țara, compania sau oamenii săi, un lider bun ar trebui să răspundă la o amenințare prin echilibru, ținând totodată cont de propriile valori și de cele ale echipei/națiunii pe care o reprezintă.
„Poți rămâne echilibrat, ferm și clar la adresa unei amenințări, având foarte clare valorile și principiile fundamentale de la care nu dorești să te abați - chiar și în fața unei amenințări importante. Cum răspunzi la adresa unei acțiuni amenințătoare sau cu impact direct, care se întâmplă deja... atunci nu mai răspunzi cu echilibru, atunci te aperi. Iar aici lucrurile pot scăpa foarte ușor de sub control. Indiferent de domeniu, se produc pagube și apar victime colaterale.
De aceea, liderii adevărați nu decid niciodată singuri, se folosesc de echipa lor, de perspectiva lor, cumpănesc și iau decizii curajoase luând în considerare pe toți cei implicați sau care ar fi afectați de decizie. Cei care susțin că pot fi singurii care să ia decizia se folosesc practic de o singură sursă de înțelepciune, cea personală. Care este întotdeauna fragilă, incompletă, imperfectă. Așa se nasc dictatorii”, arată Madi Rădulescu.
Cu pademia și războiul în plină desfășurare, ne este din ce în ce mai clară nevoia de conectare la oameni, precum și nevoia de manifestare a umanității în momentul în care conduci oameni.
„Conducătorii adevărați nu uita că ei, de fapt, conduc oameni. Nu conduc concepte abstracte. Nu conduc afaceri, nu conduc țări. Acestea sunt reprezentări care oferă posibilitatea de a se refugia în tot felul de justificări, atunci când se întâmplă abuzuri, nedreptăți sau când iau decizii, pur și simplu, proaste. Umanitatea se manifestă, în primul rând, prin respect. Dacă am include respectul pentru oamenii cu care interacționăm în fiecare interacțiune, companiile, comunitățile și societățile ar putea avea o față schimbată.
Pentru că respectul induce încredere, colaborare și asumare. Numai că oamenii se cred mai buni unii față de alții și asta este o eroare de raportare care elimină respectul și alterează relațiile. Când nu te simți respectat, nu simți nevoia să o faci și așa declanșezi cercul vicios”, punctează Madi Rădulescu.
Cum poate un lider să fie conștient și receptiv la emoții, dar să nu se lase condus de ele?
O altă calitate care ne-a atras atenția la Volodomir Zelenski este abilitatea sa de a fi conștient și receptiv la emoții, dar să nu se lase condus de ele. Altfel spus, este o combinație de smerenie și autocunoaștere.
„Un lider poate poseda o astfel de abilitate doar dacă se cunoaște pe sine însuși. Însă demersul din spatele unui astfel de rezultat este complex și de durată. Suntem ființe emoționale, creierul nostru este construit astfel încât să ne ajute să supraviețuim.
Partea reptiliană a creierului intră în acțiune imediat ce detectează un pericol, iar răspunsul este de luptă, stagnare sau fugă. Cortexul prefrontal, partea evoluată a creierului, ne ajută însă să ne uităm la o situație, la o criză, din exterior. Este ca atunci când ne uităm la un film. Sigur că vom avea emoții, ne identificăm cu unele personaje, însă avem capacitatea de a ne obiectiva, de a ne detașa, de a gândi și la rece.
Demersul acesta presupune însă că liderul să aibă multă practică, să se poziționeze ca fiind propriul păpușar: el poate fi păpușa emoțională, dar trebuie să fie și păpușarul care își ține în frâu emoțiile, la nevoie”, explică Georgeta Dendrino, coach, trainer și Managing Director la Interact Business Communication.
Cât de mult contează creativitatea și adaptarea rapidă în luarea unor decizii în timpul vremurilor de criză?
Creativitatea, inovația, agilitatea sunt esențiale în momente critice, de incertitudine și pericol. Însă acestea sunt abilități ce se antrenează și în vremuri mai calme. În plus, nu doar liderul trebuie să aibă aceste capacități, ci și echipa sa. iar împreună să acționeze concertat și să co-creeze.
„Vremea în care un om gândea și decidea pentru alții este de domeniul trecutului îndepărtat. Viitorul cere mai multe minți care să gândească împreună, să creeze împreună. Mușchiul creativității și al agilității se formează însă cu timpul, prin exercițiu. Este asemenea situației unui sportiv: se antrenează mult înainte de o competiție.
Un lider bun se pregătește mereu și are grijă ca și echipa sa să aibă un obicei din a gândi creativ, de a chestiona status quo, de a se repoziționa mental, de a se sprijini unii pe alții la nevoie”, menționează Georgeta Dendrino.
Să concluzionăm: De ce este Zelenski un model de curaj autentic?
Madi Rădulescu:
„În primul rând, președintele ucrainean a avut un discurs care nu a fost auzit atât de des în parlamentele europene, britanice sau în Senatul Statelor Unite: un discurs direct, franc, cu exprimări foarte deschise asupra nevoilor și cerințelor, cu sublinierea exactă a consecințelor așa cum le vede el.
În al doilea rând, expunerea lui în locuri publice, chiar dacă ne așteptăm să fie sub condiții de securitate importante, oferă un exemplu de curaj celor care luptă pentru țara lor.
Pe lângă <<curaj>>, cel de-al doilea cuvânt important este <<autentic>>. Deși este actor - și asta poate fi una dintre îndoielile pe care le pot strecura cei care nu îi dau șanse -, tot ceea ce vedem la acesta arată că este el însuși, convingător, coerent și consecvent”.
Georgeta Dendrino:
„Din ce am văzut până acum, aș spune că da, este un model de curaj autentic. Am câteva argumente în acest sens.
În primul rând, de câte ori l-am ascultat, mesajul lui a avut și un impact emoțional. Este important ca liderul să știe să folosească cuvintele, astfel încât audiența să poată relaționa cu ceea ce transmite. Apoi, el a dat dovadă de curaj în această ultimă lună. A rămas acolo, să lupte, alături de poporul său, riscându-și viața, chiar dacă a avut ocazia să plece.
De câte ori l-am văzut vorbind, a părut calm, articulat, stăpân de el, în ciuda presiunii pe care o are. Poate că meseria lui l-a ajutat să își mențină cumpătul în fața camerei de filmat, poate că are acest exercițiu. Însă capacitatea de a-și conține temerile, de a părea calm sub presiune, caracterizează un lider bun.
Pare că îi reprezintă pe cei care l-au ales, că are în minte interesul lor, al țării pe care o conduce. De multe ori, cei aleși uită că ei sunt acolo să reprezinte interesele propriului electorat, al țării lor, și ajung să se reprezinte pe sine, să își facă lor reclamă, ego-ul lor se vede în orice apariție. Președintele Ucrainei nu pare să fie dintre ei, mai degrabă dintre cei care au crezut într-o cauză și au luptat pentru ea.
Această dedicare a lui, această credință în țara lui, în libertatea ei, ne duce cu gândul la alți lideri importanți care au avut câte un vis: Martin Luther King, J.F. Kennedy, Gandhi, Mandela, Abraham Lincoln. Timpul ne va spune unde va sta Zelenski. După această perioadă, însă, semnalele sunt foarte bune”.