Știrea că președintele SUA l-a etichetat drept criminal de război pe liderul rus nu trebuie luată ca un fapt divers. Dimpotrivă, faptul reflectă gândul a multor milioane de oameni de pe planetă, cărora cu siguranță le repugnă războiul, exodul, distrugerile, bombele, rachetele, moartea.
Nu sunt toate acestea dovezi de crimă, masacru, măcel, genocid? Nu tocmai pentru așa ceva au fost atârnate în ștreang principalele căpetenii naziste, la Nurnberg, după cel de al Doilea Război Mondial?
Carnagiul din Ucraina a provocat exodul milioanelor de mame și copii, a distrus valori materiale edificate de-a lungul deceniilor, a încercat să umilească un popor de aproape 50 milioane de suflete, capabil să se apere cu un curaj și o îndârjire care impresionează întreaga lume.
Întreaga lume, mai puțin propriul popor al invadatorului, căruia i se servesc numai știri cenzurate, dintr-o presă aservită. Citez, la întâmplare din ziarul „Pravda”, de vineri, 18 martie 2022:
„Majoritatea covârșitoare (…) sprijină operațiunea militară specială, sprijină președintele nostru și sprijină forțele noastre armate. Majoritatea oamenilor înțeleg că aceasta este o soluție impusă, dar singura posibilă. Într-adevăr, mulți oameni din Ucraina au rude, iar oamenii sunt foarte îngrijorați pentru ele. Dar armata noastră acționează cât mai atent posibil, lovind doar ținte militare, încercând să salveze viețile populației civile.
Oare teatrul din Mariupol a fost țintă militară? Oare școlile și spitalele lovite erau ținte militare? Oare exploziile și carnagiul prezentat într-un fim de președintele Ucrainei în fața Congresului SUA, tot ținte militare sunt? Oare miile de case prăbușite, aproape întregul oraș Sumî, sunt ținte militare? Oare cei 100 de copii uciși în războiul ruso-urainean erau asemenea ținte? Oare bolnavii și medicii ținuți ostatici în spitale sunt ținte militare? Oare, dacă armata rusă ar fi încercat „să salveze viețile populației civile”, mai migrau spre vest, aproape trei milioane de refugiați?
Au ajuns virale știrile despre maternitățile ucrainene bombardate de ruși, despre școlile, spitalele, locuințele lovite de rachete. Mai trebuie și alte argumente, ca să fim încă o dată convinși că, așa cum afirma președintele SUA, Putin este un criminal de război?
Pentru opinia publică, este clar. Ea este perfect edificată, a văzut faptele la televizor. Dar televizorul nu este tribunal. Deocamdată, o singură instanță s-a pronunțat rapid în problema războiului din Ucraina. Curtea Internațională de Justiție de la Haga a decis miercurea trecută următoarele:
„Federația Rusă trebuie să suspende imediat operațiunile militare pe care le-a început la 24 februarie 2022 pe teritoriul ucrainean”.
Argumentându-și decizia, Curtea spune, printre altele: „Instanța este conștientă de amploarea tragediei umane care are loc în Ucraina … Curtea este profund îngrijorată de utilizarea forței de către Federația Rusă în Ucraina, care ridică probleme foarte grave de drept internațional”
Este pentru prima dată când o instanță internațională vorbește despre o tragedie umană, despre îngrijorarea față de utilizarea forței de către Federația Rusă și despre problemele grave de drept internațional.
De rândul acesta, nu sunt simple declarații politice. Ele reprezintă poziția unei instanțe față de plângrea Ucrainei. Avem în față o primă hotărâre, cu efecte imediate și obligaorii: Federația Rusă trebuie să suspende imediat operațiunile militare.
Dar regimul domnului Putin știe ce-i legea, nu suspendă nimic, lasă de înțeles că-l doare-n cot de instanța internațională și dezlănțuie noi atacuri, face noi victime, distruge tot ce a construit un popor, în decenii și în secole întregi.
Din punct de vede juridic, atât Rusia, cât şi Ucraina sunt părţi ale Convenţiei ONU din 1948 pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Poate că domnul Putin nu este la curent cu Convențiile semnate de țara sa cândva, când dânsul nici nu se născuse încă.
Ca urmare, domnia sa își continuă nestingherit „operațiunea militară specială” din Ucraina, dând cu tifla Instanței, Convențiilor și chiar întregii Europe, ca un școlar care, pitit după ușă, le strigă colegilor de clasă: „sâc, că n-ai ce-mi face!”.
Speriat, cetățeanul european își pune în mod firesc o întrebare elementară: este oare invulnerabil acest Vladimir Vladimirovici? Mai pe românește spus, nu are chiar nimeni ac de cojocul lui?
Istoria ne învață că nimeni nu este invulnerabil absolut. Cât de mare era Stalin, până la urmă a murit de moarte bună, moarte despre care nici astăzi nu s-a aflat dacă au pricinuit-o chiar medicii care-l tratau sau dacă l-a pedepsi Dumnezeu - și avea pentru ce să-l pedepsească!
Tot istoria ne amintește de fostul lider iugoslav Slobodan Milošević, care a fost capturat și judecat la Haga pentru întreținerea unor conflicte sângeroase pe fond naționalist, după prăbușira Iugoslaviei, în anii ‘90. Verdictul n-a apucat să fie pronunțat, întrucât Milošević a decedat între timp, în celula sa.
Bosniacii Radovan Karadžić și Ratko Mladić, au fost și ei urmăriți, capturați, investigați, judecați, condamnați și se pare că încă mai ispășesc condamnarea pe viață pronunțată de Instanță.
Ar mai fi de amintit cazul lui Charles Taylor, fost președinte al Liberiei, condamnat la 50 de ani detenție, pentru sponsorizarea atrocităților din statul vecin Sierra Leone, sau cazul lui Hissène Habré, fost președinte al Ciadului, condamnat pentru crime împotriva umanității, după implicarea sa în Războiul Civil din Sierra Leone (1990–2002).
Deci, se poate – ar comenta cineva. Se poate, dar niciunul din cei citați nu pare a fi de talia (a se citi, tupeul) lui Putin și nici statele citate nu par de dimensiunea Rusiei.
Iar Putin, ca și Hitler de altfel, nu mizează pe respectarea legii și a sentințelor date de instanțe. Ținta lui este să câștige lupta, iar apoi să-l judece cine o vrea, căci începe să devină valabil un principiu, rostit de Cicero, în cadrul uneia din Catilinarele sale: victorem semper rectum, adică învingătorul are totdeauna dreptate.
Din fericire, este drum lung, până să ajungă Putin învingător și, deocamdată, se izbește de primele obstacole, deloc neglijabile:
- Uriașa armată, plănuită să ocupe Ucraina rapid, printr-o „operațiune militară specială”, dă semne de oboseală, dar și de dezamăgire. Soldații fuseseră chemați de acasă ca să participe la un exercițiu, nu la un război devastator.
- Angajarea de soldați sirieni, cu experiență în lupte de guerilă dovedește nu numai faptul că Armata Rusă nu dispune de trupe specializate, dar dă de înțeles că nici nu s-a gândit că-i trebuie asemenea trupe, iar strategia militară decurge pe bâjbâite.
- Trupe (de teroriști, cumva?) aduse din Cecenia marchează încă o bilă neagră pentru Armata Rusiei, care improvizează „soluții” fiind incapabilă să se descurce cu forțe proprii.
- Se produc defecțiuni la nivel superior. Putin a concediat opt generali, iar într-un recent discurs, s-a referit la „purificarea societății” și la eliminarea „scursurilor și trădătorilor”. Pe rușii cu vederi pro-occidentale i-a numit „trădători naționali” și a cerut, metaforic, ca aceștia să fie scuipați de popor, „ca o muscă aterizată din greșeală în gură”.
- Isterizarea discursului și căutarea vinovaților au caracterizat totdeauna dictatorii care simt declinul și presimt prăbușirea.
- În recentul discurs de la stadionul Lujniki din Moscova, Putin încearcă să-și susțină agresiunea din Ucraina cu citate din Biblie. Este ultimul argument, atunci când nu mai ai altele.
Nu comentez și nici nu am ce comenta într-o luptă de tipul „unul contra toți”. Dar simt că Putin se apropie mai curând de prăbușire, decât de victorie. Și mai curând de condamnare, decât de triumf, căci nu poți triumfa împotriva tuturor.
Așa dar, nu cred că problema se pune dacă. Se pune numai când. Cu cât mai repede, cu atâta mai bine.
POST SCRIPTUM
Recenta întrerupere „din motive tehnice” a discursului de la stadionul Lujniki din Moscova și trecerea bruscă pe programul artistic al festivității a scos la iveală faptul că transmisia nu era „în direct”, fiind supusă unui montaj în studio. Mai trebuie altă dovadă că marelui Putin îi este teamă să participe „live” într-o sală cu 100.000 „susținători”?
Hai, că știe și țanțoșul președinte rus cum s-a terminat ultimul miting al falnicului fost președinte român, la București.