Când Volodimir Zelenski a anunțat că va candida la prezidențiale, în ajunul Revelionului 2018, primul obstacol a fost să convingă că nu e doar o glumă, continuare a rolului din serialul „Slujitorul Poporului” care l-a făcut celebru.
Un rol cumva premonitoriu al unui profesor care ajunge președinte de țară propulsat de încrederea elevilor săi.
De altfel, partidul fondat în 2018 poartă chiar numele serialului, o vampirizare de popularitate desigur, dar una eficientă pentru că mesajul anticorupție era exact ce dorea Ucraina.
Pentru mulți, victoria la scor din 2019 a actorului fără experiență politică a fost exotică și privită cu oarecare ironie.
În mijlocul unei politici interne pe care cunoscătorii o definesc ca extrem de dură și efervescentă, sub presiunea unui public prin definiție devorator de lideri - ca dovadă - nu au prea fost președinți cu două mandate în Ucraina - Zelenski nici nu prea avea cum să fie la înălțimea așteptărilor.
Ucraina este mai săracă și mai coruptă decât România, după cum dovedesc și cifrele oficiale, și poveștile despre mita de la graniță. Este extrem de polarizată și măcinată de mafie.
Câștigarea alegerilor în SUA de către Joe Biden a fost o șansă pentru Zelenski, după relația foarte proastă cu Trump, din cauza presiunilor infernale ale acestuia asupra justiției ucrainene.
Înainte de această imensă criză, președintele Zelenski era în picaj electoral, sub 30%, și cu o perspectivă politică extrem de modestă.
Pe asta a mizat și Vladimir Putin. În interpretarea lui și a FSB, Zelenski, pe care liderul de la Kremlin îl trata cu dispreț iritat, urma să o ia la sănătoasa de cum ar fi văzut primul soldat rus venind spre Kiev.
Și, în același timp, FSB și Putin nu au înțeles că declinul electoral al lui Zelenski nu era provocat de prea rapida occidentalizare, dimpotrivă. Deci în niciun caz ea nu avea cum să se transforme în drag de Rusia. Dimpotrivă.
Ambele premise s-au dovedit false, iar războiul declanșat de Rusia a fost prilejul unor autentice revelații.
Actorul subestimat a arătat în condiții extreme o stofă de mare lider. Nu numai că nu a fugit, dar a reușit să însuflețească și să inspire o rezistență incredibilă al cărei simbol a devenit. Are acum susținerea a 90% dintre ucraineni.
Nu știu dacă Volodimir Zelenski este un mare strateg militar, nu știu dacă el conduce efectiv mișcările armatei ucrainene. Sunt tentată să cred că din acest punct de vedere Ucraina beneficiază de asistența externă cu know-how la cel mai înalt nivel.
Dar el inspiră rezistență, coagulează prin prezență, charismă, vigoare, hotărâre toată forța care zace în ucraineni.
Personalitatea lui Zelenski forjează patriotismul și îndârjirea poporului său și coalizează o simpatie europeană fără precedent.
Ea l-a ajutat pe Zelenski să ducă Ucraina spre un obiectiv care părea extrem de improbabil pe termen scurt și mediu - aderarea la UE. Pentru că a reușit să pună rezistența ucraineană în cheia unei rezistențe europene împotriva totalitarismului.
Zelenski a reușit să arate lumii că Ucraina nu luptă numai pentru ea însăși, ci pentru toate valorile euroatlantice:
“Ucrainenii care plătesc ultimul preț apără astăzi Europa. Sunt fericit că am unit toată Europa. Ne-am dovedit puterea. Dovediți că nu ne veți lasă baltă. Dovediți că sunteți într-adevăr europeni și lăsați lumina să câștige în fața întunericului”, a spus Zelenski, în discursul ținut în fața liderilor europeni și a Parlamentului European, care l-au aplaudat în picioare.
Dacă Zelenski fugea, după cum se aștepta Putin, și își punea pielea la adăpost, Ucraina era deja a Rusiei, comunitatea internațională divizată își vedea de treaba ei cu niște sancțiuni firave, iar țarul scelerat trecea la următoarea țintă, probabil Republica Moldova.
Cei mai mulți dintre liderii europeni actuali, inclusiv Klaus Iohannis, ar avea motive să fie îngrijorați de ștacheta de lidership pe care o ridică acum Zelenski.
Care sunt ingredientele? Pe lângă indubitabilul curaj în condiții de risc extem și charismă, care ține și de profesia de bază, Zelenski are o cuceritoare naturalețe, umanitate. Un om, nu un costum umplut, vorbește unor oameni, pe limba lor și cu o emoție care ajunge să taie în lacrimi glasul traducătorilor.
Un mare lider nu este cel care mută muntele cu brațele lui. Este cel care oferă un model atât de puternic, dă atât de multă încredere și însuflețește atât de mult încât cei pe care îi conduce mută muntele.
Un mare lider nu este atoateștiutor, ci un mobilizator de știutori. Nu este întotdeauna inspirat, cum nici Zelenski nu a fost întotdeauna. Dar în momentele cheie este acolo unde trebuie și face ceea ce trebuie.
Popularitatea lui Zelenski a trecut dincolo de granițele țării sale. A devenit un model cel puțin european de lider la care toți doritorii de politică ar trebui să se uite foarte atent. Iar dacă va ieși cu bine din această criză, probabil că viitorul său politic va avea traiectoria unei rachete.