Președintele unei „altfel de politici” și PNL ne-au trădat.
Urcați în funcții pe fundația morală și politică a protestelor noastre antiPSD din stradă, din 2017-2018, și pe „scara” voturilor noastre antiPSD din 2014, 2019 și 2020, acești politicieni putreziți prematur deschid acum ușa puterii exact partidului prototip al corupției, abuzurilor, ipocriziei populiste și (sub)mediocrității umane, care a fost pe punctul de a ne împinge în afara Europei și împotriva căruia ne-am pronunțat constant în anii din urmă.
Orice ne-ar spune „pragmaticii” zilei, care evaluează „stabilitatea și binele țării” în aritmetica unor mandate parlamentare care par astăzi majoritare sau în algoritmul împărțirii funcțiilor, banilor și puterii, nimeni nu ne va putea convinge că politica nu ar trebui să aibă și valori și chiar un sens dat de conștiința legăturii cu cei care te-au trimis acolo, adică o direcție a mandatului indicată de alegătorii tăi, dincolo de care nu mai există nicio legitimitate morală a ocupanților fotoliilor puterii.
Noi altceva am votat, nu ce vedem că se întâmplă astăzi.
Unii se fac că nu înțeleg sau poate chiar nu înțeleg. Președintele nu este un conducător discreționar, ci un reprezentant. Este un om de stat care dă glas unei opțiuni politice fundamentale, coagulate și formate din milioanele de cetățeni care au avut încredere în el.
Dacă, dintr-un motiv sau altul, misiunea încredințată de alegători nu poate fi îndeplinită și toate vorbele spuse în trecut sunt frunze în vânt, mai bine te retragi și faci altceva.
Cine ratează acest sens profund și onorant al politicii, de a-i reprezenta pe cei care l-au ales, ratează întreaga misiune pe care a primit-o de la cei care au stat ore întregi la coadă pentru a vota.
Dacă ar fi ocupat funcția prin concurs, cu bibliografie, tematică de concurs și probe scrise dificile, puteam spune că are dreptul, în baza meritocrației și a locului câștigat, să facă ceea ce dorește și ceea ce mintea lui briliantă, de mare profesionist, îi spune să facă. Dar nu este așa.
Sper cel puțin că nu și-au imaginat vreun moment că am fi votat vreodată pentru ei anume, pentru cât de inteligenți, competenți profesional sau pricepuți politic ar fi.
Toate voturile noastre au fost antiPSD. AntiPonta a fost votul nostru masiv și disperat din noiembrie 2014, antiDragnea s-a votat la referendumul pentru Justiție din mai 2019, antiDăncilă la prezidențialele din decembrie 2019, împotriva figurilor sinistre ale PSD din teritoriu la alegerile locale din toamna lui 2020, antiPSD la alegerile parlamentare din decembrie 2020. Din 1990 încoace votăm așa.
De peste șapte ani, însă, visam cu destulă îndreptățire momentul când România nu va mai fi condusă de PSD/FSN la niciun nivel al puterii legislative, executive și locale.
Acel moment părea că venise iar „o altfel de politică” (oare cine spunea asta?), fără PSD la putere și cu reforme curajoase și responsabile, vom vedea că va fi promovată de către cele trei instituții de vârf ale democrației noastre – Președintele, Guvernul, Parlamentul.
Bun, ne-au lovit acum de ne-au năucit. Suntem praf. Ne-au tras o palmă de ne-au întors pe dos. Toți cei ale căror dubii le-am înfruntat în ultimii ani ne pot arăta că ne-am înselat.
Dar după ce ne vom reveni din acest șoc, ne vom șterge „sângele umilinței” de pe față, ne vom aduna de pe jos dinții căzuți din gură, ochelarii sparți, paginile articolelor pe care le-am scris pentru promovarea valorilor și ideilor care i-au adus la putere, implicarea pe care am avut-o în evenimente publice de susținere a campaniei lor electorale, teoriile și cărțile noastre inutile împrăștiate în mocirla moral-politică a acestei țări, vom număra anii în care am crezut în ei și apoi ne vom ridica de la pământ.
S-ar putea să greșim din nou, să fim iarăși naivi, dar cel puțin avem datoria să încercăm încă o dată.
O vom lua de la capăt. România are nevoie urgentă de construcția unui proiect politic puternic și credibil al Opoziției, care să fie perceput de societatea românească drept o alternativă pentru cele patru rânduri de alegeri din 2024: europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale.
Poate că este prea târziu pentru ca USR singur să crească și să poată învinge mamutul PSD-PNL, peste trei ani.
Chiar dacă va capta o parte din votanții actualului PNL, USR se va putea plasa în cel mai bun caz undeva pe segmentul electoral 18-22%, ceea ce este bine, dar nu suficient pentru a învinge.
Este bine și dacă liberalii lucizi din PNL, care nu vor accepta trădarea electoratului tradițional pe care a decis-o „Echipa câștigătoare”, vor crea un alt partid de centru-dreapta, liberal-conservator. Nici acela nu va putea însă câștiga singur alegerile de peste trei ani și nu va putea să desprindă mai mult de 10-15% din electoratul antiPSD european și non-extremist. Dar împreună?
Va fi nevoie de o largă coaliție politico-civică, în care cel puțin două partide democratice de esență liberală și proeuropeană, de centru-dreapta, susținute prin mesaje și activitate civică responsabilă de ONG-uri, asociații și think tankuri, de intelectuali publici, de elita reală a acestei societăți (atâta câtă mai este) să se ridice la minim 30-35% în 2024 și să promoveze un candidat cu șanse reale în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.
Să nu uităm că va mai exista încă o opoziție, cea a AUR, antieuropeană, antioccidentală și iliberală, care ar putea crește și ea, chiar spre palierul de 18-20%. Scenariul de coșmar din 2000, în care PDSR era prima forță politică, iar PRM liderul Opoziției, trebuie evitat, iar pentru asta trebuie lucrat încă de acum.
Nu, PNL nu va dispărea, așa cum spun unii acum. Datorită imensei sale clientele și rețelei oportuniste din teritoriu, va reuși să se salveze și să intre în viitorul Parlament cu un scor în jur de 10% (obținut în special în rural și în urbanul mic, în niciun caz în orașele mari), nemaiavând însă altă șansă decât să fie remorca minoră a unui partid major (ghiciți care?), pe care va trebui să îl servească fidel, în speranța că va fi luat din nou la guvernare în 2024, pentru a împlini profeția sinistră a celor șapte ani ai traversării deșertului/”delirului penelist” alături de PSD.
Destinul minoratului politic și condiția de partid balama a unui PNL întors la nucleul său de activiști și clienți de cca. 10% reprezintă însă un drum cu totul neașteptat și dureros pentru partidul care părea că a intrat în cea mai bună etapă a istoriei sale postcomuniste. Totul în politică pornește de la nivelul calitativ al oamenilor.
Ceea ce ne interesează pe noi acum nu este însă soarta PNL. Este proiectul politic cu care opoziția proeuropeană, fidelă valorilor democrației liberale, va aborda alegerile din 2024. Se va centra cu siguranță în jurul USR și, probabil, al partidului rezultat din scindarea PNL, cărora li se vor adăuga asociații civice care susțin același set de valori și principii în viața publică.
Vom susține ceea ce ar putea deveni Coaliția România Europeană în drumul spre alegerile din 2024 și vom ajuta așa cum știm și atât cât putem la a da substanță, formă, sens și mai ales viziune acestui proiect necesar.
Curând, think tankul ICDE va lansa public documentul de viziune “Republica 3.0 – România Europeană”, un concept bazat pe șapte direcții prioritare pentru viitorul României, și va invita oamenii politici responsabili să își adune forțele și să reclădească speranța. Mergem mai departe.