Ura președintelui față de USR are o motivație mai adâncă decât faptul că aceștia l-au trimis pe Florin Cîțu la spart castane. Ura aceasta are de-a face cu profilul politicianului vechi, nărăvit la împărțit bani publici și speriat că rămâne fără putere.
Cum să vină ăștia să facă reforme în justiție și să lase președintele fără butoanele astea pe care a vrut să i le fure și Dragnea? Păi ce este un președinte fără controlul serviciilor secrete și al justiției? Cum să devină președintele din păpușar un ins oarecare cu rol decorativ?
Păcatul capital al lui Ludovic Orban nu a fost doar pierderea alegerilor din decembrie 2020 ci mai ales faptul că începuse să construiască un pol de putere la Palatul Victoria.
Cum să vină contondentul Drulă și să facă curățenie la metrou, când liberalii nu s-au atins de un fir de păr din capul lui Rădoi? Bașca anunțurile alea cu autostrăzile, ba câțiva km terminați colo, ba deblocarea unor licitații pentru alți km dincolo…
Orice mică victorie a USR a creat o indigestie președintelui, pentru că punea partidul său și pe premierul său la colț, în plan secund. Și USR n-a avut parte de victorii foate mari, ci de unele mărunte. Cum s-ar fi comportat președintele dacă USR avea parte de realizări excepționale?
Ura președintelui față de USR vine din faptul că partidul lui Barna și Cioloș nu s-a aliniat militărește în spatele PNL, la ordinele președintelui. Ura președintelui vine din faptul că acțiunile USR, puține și ciuntite cum au fost ele, i-au demonstrat acestuia limitele și i-au devoalat public rugina politică și instituțională. Faptele USR au arătat publicului un președinte încremenit în proiect și cu mentalitate de sergent major.
Acum Klaus Iohannis l-a detronat pe Orban de la șefia PNL și i-a împins afară de la guvernare pe useriști. Prețul este groaznic: criză pandemică în plină desfășurare, criză energetică aidoma, criză guvernamentală. Iar măreața soluție prezidențială este un guvern minoritar condus de un fost general, cu sprijin parlamentar PSD. Pe termen de vreo patru luni - jumătate de an, zice domnul Ciolacu, mai vedem cum vor sta lucrurile.
Acum PNL preferă mufarea pe față la PNRR în detrimentul reformelor susținute cu îndârjire de USR. Uită Cîțu și ai lui că PNRR înseamnă înainte de bani primiți legi și reforme cerute de UE? Ori uită, ori crede că, în spirit neaoș românesc va mermeli cerințele europene. Ori mai degrabă vrea banii din PNDL 3 în defavoarea celor europeni. Dinozaurii vechii politici peneliste s-au adunat ca să facă ce știu, să pună botul la banul public și să sugă pe săturate. Iar USR îi încurca, de aceea s-au îndreptat spre PSD.
Acum Klaus Iohannis nu va putea spune că ce merge rău în statul eșuat a fost din vina moștenirii pee-see-dee sau a „autorităților”. Nu va putea spune nici măcar că ce va merge rău de acum încolo va fi din cauza premierului Ciucă. Vina pentru ce va fi va fi exclusiv a sa, nu a altuia.
Președintele s-a gândit că situația de acum este aidoma celei din iarna 2020, când PSD a acceptat un guvern liberal minoritar, pentru că i-a fost frică să se înhame la truda anti-pandemică. Președintele crede că lucrurile vor funcționa acum la fel ca atunci.
Nu va merge, pentru că acum lucrurile s-au schimbat. Orice scădere în sondaje va stârni furtună în PSD, iar Marcel Ciolacu nu va putea ține mult timp partidul calat pe susținerea asta, pentru că își riscă scaunul. Orban va părăsi PNL și își va forma propriul partid, iar în condițiile în care gașca lui Cîțu se va umple de ridicol va avea șanse mari nu numai să intre în Parlament, ci să facă un scor frumos. Iar USR, aflat în opoziție, va bombarda guvernul zilnic, arătându-i limitările și fățărnicia.
Deja se conturează acest pol de putere, USR-Orban și electoratul PNL dezamăgit de gașca lui Cîțu se va îndrepta spre el.
Din ură față de USR, Klaus Iohannis a ajuns într-o situație grea, neprielnică. Eu cred că USR, ca plată pentru nefăcutele care au dus la criza politică, accepta ca ministerul justiției să plece de la ei și să primească în schimb cultura, ca să se mai echilibreze situația. Dar președintele se încrâncenează să pedepsească USR, cu orice cost. Dacă acest cost va însemna scindarea PNL și reducerea aripii Cîțu la un 10%, costul acesta va fi acceptabil? Dacă acest cost va însemna alegeri anticipate la anul cu mari procente pentru PSD și AUR, costul acesta va fi acceptabil?
Președintele uită că lumea l-a trimis la Cotroceni ca să șteargă urmele lui Dragnea din politică și din societate. Lumea nu l-a trimis la Cotroceni să furnizeze un nou partid balama pentru PSD, ca acesta să poată guverna cu o majoritate confortabilă. Lumea nu l-a trimis la Cotroceni să facă din Ludovic Orban un martir și din Cîțu un nou Tăriceanu.
Ține-ți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape, ar fi un sfat util pentru președinte. Iar formarea unui nou USL vine în contradicție flagrantă cu dictonul acesta.
Klaus Iohannis a făcut ce a făcut din teamă să nu rămână fără putere, pentru că nu i-a convenit ca viața politică să-și urmeze cursul normal, democratic. Cursul normal era partajarea puterii cu un partener sau cu mai mulți, nu bolnava dorință de a o aduna pe toată în mâna sa.
De unde rezultă că nici dumnealui, aidoma lui Cîțu, nu înțelege ce înseamnă să negociezi ca să-ți atingi scopurile. Amândoi s-au comportat aidoma unor sergenți ruginiți cu pieptul plin de răcnete cazone, nu aidoma unor politicieni.
La felul cum se profilează viitorul, președintele va rămâne fără mare parte din puterea pe care și-a dorit-o. Deja a dat o halcă grozavă din ea PSD, o halcă mai mare decât cerea USR. Ura viscerală față de USR l-a lăsat singur la Cotroceni cu nepopularitatea pe masă și cu puterea ce-a vrut înjumătățită. Și la cum vor evolua lucrurile va mai pierde din ea și va ajunge la finalul de mandat mai singur și mai slab decât era Emil Constantinescu pe vremuri.
Tristă dar meritată imaginea asta de sergent major cu epolet doar pe un umăr.