- Raportul prezidențial nu are autori asumați, menționați în clar.
- Evaluarea națională devine facultativă: e subminată motivația de învățare și crește inechitatea: cei care vor avea resurse materiale să ia meditații pentru a fi pregătiți la materiile la care vor da examen de admitere vor fi avantajați față de cei care sunt lipsiți de resurse sau au profesori mai slabi.
- Bacalaureatul devine unitar: același și pentru un liceu vocațional/tehnologic/sportiv, și pentru unul teoretic. Educația va fi uniformizată în jos.
- Ce trebuie să faci e să crești exigența evaluării naționale. Dar înainte de a ajunge la evaluarea națională, trebuie să faci evaluările pe parcurs: în clasa a II-a, a VI-a și, în baza acelor rezultate, să începi din clasa a II-a învățământul remedial.
Nu știm cine a scris Raportul prezidențial care vrea să reformeze școala românească, dar putem extrage câteva consecințe, dacă măsurile propuse se vor aplica: piața meditațiilor va crește, la fel și inechitățile din sistem, iar educația va fi uniformizată în jos, consideră profesorul Mircea Miclea, fost ministru al Educației.
Aici vor duce evaluarea națională facultativă și bacalaureatul unitar, același și pentru un liceu sportiv, și pentru unul de matematică-informatică.
Raportul asumat exclusiv de președintele Klaus Iohannis, pentru că alți autori nu sunt menționați - de altfel, subtilul este Proiect al președintelui României - este unul mai degrabă politicianist, ale cărui măsuri, odată aplicate, vor duce la subminarea procesului de învățare, spune Mircea Miclea, într-un dialog cu SpotMedia.
Autorii concreți ai Raportului care propune modificări majore în educație nu sunt cunoscuți, fiind asumat doar de președintele Klaus Iohannis, care apare în fotografiile din document.
O singură imagine, de la pagina 8, i-ar putea înfățișa și pe cei care au lucrat la raport, alături de consilierul prezidențial Ligia Deca, dar e doar o presupunere. Lista cu cei care au scris documentul lipsește.
Mai mult, la solicitarea SpotMedia.ro, Administrația Prezidențială a dat un răspuns general:
"Ca urmare a solicitării dumneavoastră făcute în baza Legii nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, vă comunicăm că entitățile implicate în redactarea raportului, în iterații succesive de la începutul proiectului, se regăsesc în secțiunea „Mulțumiri” din cadrul documentului. Editarea raportului a fost realizată prin resurse interne ale Administrației Prezidențiale."
La Secțiunea (pag. 134 - 136) indicată de președinție sunt enumerate organizațiile neguvernamentale și asociațiile care au luat parte, în anii pregătitori Raportului, la diferite consultări. Tot acolo sunt menționați și Victor Rebengiuc, Mihai Șora, Oana Pellea, Kasprovschi Toma și Andreea Răducanu, care au acceptat invitația de a face parte din clipul de promovare a proiectului, dar e puțin probabil ca aceștia să își asume vreo calitate de autor al documentului.
Procesul de consultare pentru elaborarea Raportului președintelui Iohannis a durat, după cum se menționează în document, aproape cinci ani și a implicat peste 64 de instituții publice, ONG-uri, autorități locale/centrale și peste 12.400 de persoane.
Prin comparație, Raportul emis de Comisia prezidențială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, numită prin decizia președintelui Traian Băsescu, și coordonată de Mircea Miclea, are 12 autori, menționați din capul locului. Acest raport a stat la baza Legii Educației nr. 1/2011 în vigoare în prezent, dar care a fost modificată serios de guvernele care s-au succedat la putere.
Dincolo de chestiunea neasumării directe a autorilor - care/cine sunt resursele interne ale președinției?, e o întrebare validă, cu al cărui răspuns președinția ar trebui să fie transparentă, nu să se eschiveze în termeni generoși - Raportul conține, consideră profesorul Mircea Miclea, o serie de fracturi logice:
"Dai, de exemplu, posibilitatea liceelor să organizeze admiterea în mod independent, adică își stabilesc materiile de examen, așadar, dai autonomie liceelor, dar după aceea, la finalul liceului, adică la bacalaureat, nu dai niciun fel de autonomie. Indiferent de ce tip de liceu ai frecventat patru ani, vei da același bacalaureat unitar".
Dumneavoastră știți cine sunt autorii concreți ai raportului prezidențial?
Nu știu, din câte am văzut din pozele conținute în document, cred că este un singur personaj important, și anume președintele Iohannis. Ceilalți sunt irelevanți, din moment ce nu au apărut, nu știu care sunt autorii. Cred că ei erau datori să spună cine anume este autorul și cine e responsabil.
Care este miza acestui raport, dacă are una concretă, imediată?
Părerea mea este că miza principală a raportului este una politică, mai degrabă politicianistă, aceea de a promova un anumit personaj și practic de a responsabiliza pentru implementarea acestui proiect, la care s-a gândit peste șase ani, Executivul și Legislativul, care trebuie să încerce să găsească operaționalizări concrete ale unui program de acest gen.
Practic, este un fel de spălare pe mâini.
Care este opinia generală pe care v-a lăsat-o acest Raport?
Eu cred că am avut așteptări de bun-simț de la acest raport, în special trei.
Întâi, ca raportul să se bazeze pe analize riguroase ale faptelor și datelor care există. Nu am văzut această fundamentare științifică.
A doua așteptare a fost să avem niște soluții concrete, nu niște banalități solemne, așa cum am găsit în marea majoritate a formulărilor sau niște meta-măsuri, adică măsuri în care se spune că se vor lua niște măsuri, care se vor baza pe alte măsuri etc.
Așteptam așadar soluții concrete, pentru că după șase ani și ceva e firesc să aștepți astfel de lucruri, care să fie operaționalizabile imediat. Nu am găsit acest lucru în document.
A treia așteptare pe care am avut-o a fost să avem o minimă analiză consecvențială a măsurilor din raport. Altfel spus, să am o idee despre consecințele unor măsuri, care au impact social masiv, dacă se aplică.
De exemplu, nu am văzut analiză consecvențială pe ce ar însemna bacalaureatul unitar. Sau pe ce ar însemna faptul că evaluarea națională devine facultativă: dacă vrei te duci la evaluarea națională, dacă nu vrei, nu te duci la evaluarea națională.
Ce consecințe are această formulare pe dinamica învățării în gimnaziu? Mai merită să învăț eu ceva, ca elev de gimnaziu, din moment ce știu că mă voi duce la liceul X și atunci voi învăța doar materia și capitolele care se cer pentru a fi admis la liceul respectiv?
Nu am văzut așadar această analiză consecvențială, a consecințelor produse de măsurile propuse.
Au fost așteptări firești. Din păcate, niciuna dintre aceste așteptări nu mi-au fost satisfăcute.
Să ne uităm la măsurile propuse. Cea mai dezbatută a fost aceea a admiterii la liceu.
Așa cum este formulată acum, la pagina 39 din raport, admiterea la liceu precede participarea la evaluarea națională. Dacă ai optat pentru un liceu și ai luat examenul la liceul respectiv, atunci tu nu mai ești obligat să participi la evaluarea națională.
Participi la evaluarea națională doar dacă ai picat examenul la liceul la care ai vrut să fii admis. Evaluarea națională va avea ca efect repartizarea în liceele rămase, în funcție de rezultatul la evaluarea națională.
Ce înseamnă practic acest lucru? Înseamnă că un elev din gimnaziu nu are nicio motivație de a învăța la altceva decât la acele subiecte pentru care se va da admiterea la liceul la care el dorește să fie admis.
De exemplu, dacă eu vreau să dau la liceul de sport, mă voi pregăti numai pentru materiile pe care mi le cere liceul sportiv; dacă vreau să dau la arte plastice, la fel; dacă vreau să dau la matematică-informatică, mă voi pregăti numai la matematică, pentru că nu contează deloc orice altceva aș învăța.
Nu e asta în neconcordanță cu educația continuă despre care vorbește Raportul?
Ba da, sunt extrem de multe fracturi de logică în acest document.
Se pune accent pe evaluarea continuă și pe educația continuă și, pe de altă parte, o subminezi prin faptul că nu contează deloc performanța ta de învățare în clasele V-VIII, pentru că nu îi dai niciun fel de pondere în admiterea la liceu. Nu mai contează deloc performanța la evaluarea națională, poți să nu te duci la ea. Sigur că e o mare fractură logică.
Mai e o fractură logică. Dai, de exemplu, posibilitatea liceelor să organizeze admiterea în mod independent, adică își stabilesc materiile de examen, așadar, dai autonomie liceelor, dar după aceea, la finalul liceului, adică la bacalaureat, nu dai niciun fel de autonomie. Indiferent de ce tip de liceu ai frecventat patru ani, vei da același bacalaureat unitar.
Adică te străduiești patru ani de zile să diferențiezi traiectoriile de învățare ale elevilor și apoi îi uniformizezi din nou punându-i la același bacalaureat care, dacă va fi unitar, nu poate să fie decât o uniformizare în jos. Adică va trebui să găsești aceleași teme din care să dai evaluarea tip bacalaureat, care să se poată regăsi și la un liceu sportiv, și la un liceu de matematică-informatică, și la un liceu tehnologic.
E subminată motivația de învățare, din nou: de ce să mai învăț atât de mult, când știu de la început care vor fi tematicele de examen și, repet, tematicile acestea vor fi cu mult mai ușoare decât cele de acum?
Un argument adus e că trebuie să corectăm inechitățile din sistem.
Dimpotrivă, nu cred că se corectează inechitatea din educație, cred că crește inechitatea.
Cei care vor avea resurse materiale să ia meditații pentru a fi pregătiți la materiile la care vor da examen de admitere vor fi avantajați față de cei care sunt lipsiți de resurse sau au profesori mai slabi.
La fel, nu stabilești o egalitate de șanse în jos. Nu asta este ideea, ci trebuie să stabilești o egalitate de șanse în sus.
Prin urmare, stabilești egalitate de șanse dacă diferențiezi bacalaureatul și dai aceeași demnitate oricărui tip de bacalaureat. Consideri că bacalaureatul la un liceu teoretic are, din punct de vedere legal, aceeași valoare cu un bacalaureat dat la un liceu vocațional sau tehnologic și lași la nivelul universităților decizia pe cine și cum acceptă.
Asta înseamnă să asiguri demnitate egală și egalitate de șanse oricărui copil, indiferent ce tip de liceu face.
Una dintre criticile care se aduce actualului sistem e că permite medii mult prea mari și aproape nemeritate, la evaluarea națională. Avem licee în București pe poziția 20, cu ultima medie de intrare peste 9.
Dar asta nu este legat de altceva decât de modul în care sunt formulate subiectele la evaluarea națională.
Aceste subiecte au fost făcute și în acest an, și anul trecut, tot mai ușoare, pentru a cosmetiza realitatea. Pentru a ascunde lipsa de performanță a învățământului gimnazial, se dau subiecte ușoare.
Mai ales în acești ani de pandemie s-au dat subiecte ușoare, pentru a se lua note mari, pentru a ascunde ineficiența sistemului și nevoia de învățământ remedial.
Practic, ce trebuie să faci e să crești exigența evaluării naționale. Dar înainte de a ajunge la evaluarea națională, trebuie să faci evaluările pe parcurs: în clasa a II-a, a VI-a și, în baza acelor rezultate, să începi din clasa a II-a învățământul remedial.
Or, aceste evaluări ori nu s-au dat, ori când s-au dat au fost pur și simplu neutilizate, s-a dat evaluarea și s-au ținut datele în sertar. Nu a existat niciun program remedial, care să se construiască pe baza acestor date. În Legea Educației Naționale se specifică foarte clar asta, că pe baza acestor evaluări se vor constitui planuri individualizate de învățare.
Adică: eu sunt învățător în clasa a II-a, dau evaluarea cu copiii mei, am doi ani ani la dispoziție să recuperez, împreună cu ei, deficitele la acele aspecte unde ei ai de recuperat, dacă îi comparăm cu media județeană, națională sau cea din orașul în care locuiesc.
Cunoașteți sistemul. De unde credeți că a venit această propunere a admiterii la liceu, dacă liceul decide astfel? Cui servește?
Pot bănui diferite interese, interese ale celor care vor să dea meditații, interesele anumitor licee. Pot bănui însă și prostia, adică lipsa de gândire suficientă. Poți să faci și admitere la nivelul liceului, dar nu așa.
În varianta inițială a Legii Educației era un articol care a fost abrogat imediat ce a venit Guvernul Ponta și care spunea așa: se pot organiza examene de admitere la liceele în care numărul de candidați depășește numărul de locuri, dar această admitere era al treilea pas dintr-o secvență.
Prima secvență era că se lua cu pondere de 30% media din gimnaziu, aici fiind incluse și teze unice, ca să uniformizezi notarea. Apoi, participai obligatoriu la evaluarea națională, care avea o pondere de 30% și apoi, dacă te înscriai la liceu și numărul de înscriși depășea numărul de locuri, dădeai examen, care avea o pondere în totalul mediei. Nu era totul lăsat pe o singură carte.
E nevoie de reformarea din temelii a educației sau de corectarea, implementarea unor măsuri care sunt doar pe hârtie acum? Avem din timp în timp acest anunț al reformării educației.
Noi avem obsesia veșnicului început. De fiecare dată, întrucât suntem neputincioși să continuăm o soluție, o luăm de la început, ca să ne facem iluzia că facem ceva. Așa e și aici, o iluzie că facem ceva, ca să ne aflăm în treabă.
Sunt lucruri esențiale care nu s-au implementat, unele dintre ele sunt prezentate acum ca noutăți. De exemplu, masteratul didactic și dubla specializare prin masterat didactic ca fiind esențială pentru formarea inițială a profesorilor este deja în Legea Educației, de 10 ani.
La fel, a avea o bibliotecă școlară virtuală și o platformă de e-learning sunt deja în lege. Aceste lucruri ar trebui implementate, pentru a modifica sistemul, nu să începem din nou cu soluții care au fost formulate deja, dar noi le reluăm ca mari noutăți.
Din păcate, cred că interesul nu a fost pentru a găsi soluții la probleme din educație, ci pentru a da impresia că avem niște personaje care sunt interesate de soarta țării și a educației.
