- Dacă o lege este validată de Curtea Constituțională, dar este contrară dreptului UE, judecătorul trebuie să ignore decizia CCR.
- Dreptul UE primează atât în raport cu legislaţia, cât şi în raport cu Constituţia unui stat membru.
- Hotărârea Curții Europene e a doua mare înfrângere înregistrată de Valer Dorneanu după cea a CEDO, în “procesul” Kovesi.
După decizia Curții Europene de Justiție din data de 18 mai 2021, care a provocat un adevărat cutremur în sistemul de putere din România, a venit mutarea Curții Constituționale.
Printr-un comunicat, o majoritate de șapte judecători din nouă, șase dintre ei fiind numiți în funcție de PSD și USL, încearcă să salveze instituția, intrată în conflict frontal cu Uniunea Europeană.
Din 2013, la sfârșitul celui de-al doilea mandat de președinte al lui Traian Băsescu, USL, noua majoritate parlamentară compusă din PSD și PNL, începe să numească noi judecători CCR.
Astfel, Valer Dorneanu, susținut de PSD, Mona Pivniceru, susținută de PNL și Daniel Morar, numit de președintele României de atunci, ajung în CCR.
Acolo, după intense lupte interne și presiuni politice, controlul e preluat de PSD, care-l impune, în 2016, președinte al CCR pe Valer Dorneanu.
Odată cu victoria zdrobitoare a lui Liviu Dragnea în alegerile din acel an, majoritatea loială social-democraților din CCR se consolidează prin venirea judecătorilor Marian Enache, dar și a lui Varga Attila, propus și susținut de UDMR, un aliat al PSD, în 2016.
Sub președinția lui Valer Dorneanu, CCR s-a transformat dintr-un “expert în legislație”, o instituție care verifică legile astfel încât acestea să nu vină în contradicție cu prevederile constituționale, într-un legiuitor, adică o instituție care rescrie legile, indicând unor instituții politice alese prin vot ce să facă.
Păcatul originar al CCR
În data de 30 mai 2018, printr-o decizie fără precedent, CCR îi “indică” președintelui României să o demită pe Laura Codruța Kovesi, procuror-șef DNA la acea vreme.
“Cât privește președintele României, acesta nu poate avea decât rolul de a verifica regularitatea procedurii, expresie a conlucrării/colaborării în cadrul executivului bicefal, în sensul celor precizate de Curtea Constituțională în 8 jurisprudența invocată.
Conform modelului construit de Curtea Constituțională prin analogie, președintele României ar fi putut invoca doar nelegalitatea procedurii și ar fi putut cere reexaminarea de către ministrul Justiției, fără a-i putea, însă, impune acestuia o soluție și fără a putea bloca procedura pe care ministrul Justiției a inițiat-o”, se arată în motivarea deciziei, un document care nu face altceva decât să limiteze atribuțiile șefului statului, ales direct, prin vot universal.
Data e importantă pentru că reprezintă momentul în care această instituție intră în degringoladă și, de atunci, în urma protestelor populare, a revoltelor magistraților, a rapoartelor Comisiei de la Veneția și a reacțiilor instituțiilor europene, CCR, condusă de Valer Dorneanu, se află în defensivă, cu reputația ferfeniță și tot mai lipsită de influență.
În urma unor plângeri făcute de “Asociația Forumul Judecătorilor” și de “Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor”, având ca obiect activitatea Secției Speciale de anchetare a magistraților (SIIJ), dar și pe cea a Inspecției Judiciare, Curtea de Justiție Europeană a decis, printre altele, că prevederile din MCV (Mecanismul de Control și Verificare) au caracter obligatoriu și că judecătorii, în cauzele în care legislația internă intră în conflict cu cea europeană, au dreptul și obligația să ia decizia în conformitate cu legislația europeană.
Judecătorii români au început să ia decizii contrare “indicațiilor” CCR și au desființat SIIJ
Și “până acum era clar că judecătorul național poate aplica dreptul UE în mod direct. Această decizie devine însă una istorică printr-o nouă putere dată judecătorului național: chiar dacă o lege este validată de Curtea Constituțională, dacă ea este contrară dreptului UE, judecătorul trebuie să ignore decizia Curții Constituționale, având obligația de a aplica direct textul european”, a scris judecătorul Cristi Danileț, într-un comentariu explicativ.
Această decizie a anulat orice posibilitate a CCR de a “legifera”, adică de a interpreta legislația și de a o rescrie, indicându-le instituțiilor politice (președinte, parlament, guvern), dar și judecătorilor ce să facă, exact ca în “cazul Kovesi”.
Aceștia din urmă au posibilitatea să nu ia în considerare deciziile CCR dacă acestea contravin legislației europene.
Ca urmare a acestei noi realități, în urmă cu câteva zile, un complet de judecată a Curții de Apel Pitești, printr-o decizie definitivă, a desființat Secția Specială de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ).
În acest context, printr-o acțiune urgentă și disperată, Valer Dorneanu, președintele CCR, a anunțat printr-un comunicat că: “O instanță judecătorească nu are abilitarea de a analiza conformitatea unei dispoziții din legile interne, constatate ca fiind constituțională printr-o decizie a CCR, cu dispozițiile de drept european prin prisma art.148 din Constituție.”
Deci avem situația următoare: “Curtea Europeană spune că dreptul Uniunii este obligatoriu pentru instanţe. CCR spune că dacă ea a decis că o lege e constituţională, chiar dacă legea e contrară dreptului european, aceasta nu poate fi înlăturată de instanţe”, scrie judecătorul Cristi Danileț, explicând comunicatul CCR.
Acest anunț a avut ca scop stoparea imediată a unei serii de noi decizii judecătorești care ar adânci irelevanța CCR, în fapt, o pierdere de influență asupra sistemului de drept din România.
Ce se întâmplă în continuare? Va fi respectată hotărârea Curții de Justiție a UE sau a CCR?
Judecătorul Cristi Danileț consideră că: “dreptul UE este suprem atât în raport cu legislaţia infraconstituţională, cât şi în raport cu Constituţia unui stat”.
Magistratul prezintă două argumente:
1. Principiul supremaţia dreptului UE reiese dintr-o jurisprudenţă clară şi constantă a Curții Europene, datând din anul 1964.
Dreptul UE este suprem dreptului statelor membre, iar efectele acestui principiu se impun tuturor organelor unui stat membru, fără ca acest aspect să poată fi împiedicat nici măcar la nivel constituțional.
Nu se poate admite ca norme de drept național, fie ele de natură constituțională, să aducă atingere unității și eficacității dreptului Uniunii.
2. Această problemă este rezolvată în mod expres la paragrafele 242-252 din Hotărârea CJUE din data 18 mai 2021.
Instanţa românească aduce la cunoştinţa CJUE că există o jurisprudență recentă a CCR potrivit căreia dreptul Uniunii, în special Decizia 2006/928, nu poate prevala asupra dreptului constituțional național şi întreabă cum va proceda dacă găseşte o reglementare naţională ce ţine de Decizia 2006/928 care este contrară dreptului UE.
Curtea de la Luxembourg răspunde: “principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări de rang constituțional a unui stat membru, astfel cum este interpretată de instanța constituțională a acestuia, potrivit căreia o instanță inferioară nu este autorizată să lase neaplicată din oficiu o dispoziție națională care intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 și pe care o consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, ca fiind contrară acestei decizii sau articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf al Tratatului Uniunii Europene”.
Cu alte cuvinte, Constituția UE (adică Tratatul Uniunii Europene), document semnat de țara noastră la aderare, este cel la care trebuie să se raportează magistrații români atunci când legislația internă e ambiguă sau nu acoperă situațiile de fapt.
A doua mare înfrângere pentru Valer Dorneanu în decurs de un an
Augustin Zegrean, fost președinte al CCR, a declarat că de-acum înainte totul va depinde de “practica instanțelor judecătorești”, confirmând că judecătorii vor putea lua decizii în noul cadru stabilit de Curtea Europeană cum au și făcut-o deja.
„Vom vedea practica instanţelor judecătoreşti în continuare. E prematur să ne pronunţăm că vor ţine seama sau nu vor ţine seama de decizia CCR, am mai avut situaţii şi de o parte şi de altă a baricadei”, a spus Augustin Zegrean.
“Nu este nimic dezastruos în decizia de astăzi (comunicatul CCR - n.red.), dacă Parlamentul decide să desfiinţeze, poate să desfiinţeze secţia aceea specială, chiar dacă CCR a decis că nu este neconstituţională”, a adăugat acesta, conform sursei citate.
Deși CCR, în comunicatul dat, susține că decizia Curții Europene nu este un “reviriment de jurisprudență”, acest reviriment s-a produs în urma deciziei judecătorilor de la Curtea de Apel Pitești de a desființa SIIJ.
Monopolul CCR “pe decizie” în ce privește interpretarea și armonizarea legislației interne la cea europeană a fost pierdut în urma politizării intense și a abuzurilor în ce privește competențele.
Această zdrobitoare înfrângere a “viziunii autoritare” a lui Valer Dorneanu e a doua după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a dat câștig de cauză Laurei Codruța Kovesi, fost procuror-șef DNA, prin decizia din mai 2020 în care se arăta că: “România a încălcat drepturile doamnei Kovesi prin revocarea acesteia din funcție înainte de încheierea mandatului.”
La vremea respectivă, Valer Dorneanu a încercat din răsputeri să se justifice, spunând că decizia CEDO nu afectează CCR, dar impactul deciziei a fost atât de mare asupra instituției încât șeful ei s-a simțit obligat s-o apere.
"I-aş ruga pe toţi care vor să analizeze obiectiv decizia CEDO, în raport de Curtea Constituţională, să observe următorul lucru: n-am fost noi atacaţi de doamna Kovesi, nu noi am figurat parte acolo, iar cine citeşte cu obiectivitate şi fără părtinire decizia CEDO să vadă că nu o să găsească nicio critică la adresa deciziei Curţii Constituţionale sau a activităţii Curţii Constituţionale şi o să vadă, în esenţă, că nu decizia Curţii Constituţionale sau o anumită conduită a Curţii Constituţionale a stat la baza deciziei”, a declarat Valer Dorneanu.
