Decizia CJUE privind Justiția din România, pronunțată marți, este istorică nu atât prin prisma SIIJ sau a Inspecției Judiciare, deși aduce clarificări importante și în acele domenii.
Este istorică pentru că prin forța Curții de Justiție a UE este eliminată supremația fără fisura și devenită abuzivă a CCR.
Dezlegarea dată de CJUE pleacă de la “jurisprudența recentă a Curții Constituționale potrivit căreia dreptul Uniunii, în special Decizia 2006/928 (de stabilire a MCV – n.red.), nu poate prevala asupra dreptului constituțional național.
CCR nu mai este stat în stat
Potrivit instanței de trimitere ( instanța din România care a întrebat CJUE – n.red) , există un risc ca dreptul constituțional astfel interpretat de Curtea Constituțională să împiedice aplicarea concluziilor care decurg din hotărârea Curții care va fi pronunțată (…).“
CJUE stabilește așadar, clar că dreptul UE prevalează atât în fata legislației interne, cât și a deciziilor CCR, un principiu al supremației pe care judecătorul român are obligația să îl aplice.
Ce poate face el?
“În cazul în care nu poate să procedeze la o interpretare a reglementării naționale care să fie conformă cu cerințele dreptului Uniunii, instanța națională însărcinată cu aplicarea, în cadrul competenței proprii, a dispozițiilor dreptului Uniunii are obligația de a asigura efectul deplin al acestora, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar și ulterioară, fără să solicite și fără să aștepte eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional”(paragraf 247).
„În cazul unei încălcări dovedite a articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE sau a Deciziei 2006/928, principiul supremației dreptului Uniunii impune instanței de trimitere să lase neaplicate dispozițiile în cauză, indiferent dacă acestea sunt de origine legislativă sau constituțională” (paragraf 252)
Decizia 928/2006 este cea prin care a fost stabilit MCV. Deci judecătorii CJUE stabilesc forță juridică obligatorie a MCV egală cu a însuși Tratatului UE.
„Această decizie este obligatorie în toate elementele sale pentru România atât timp cât nu a fost abrogată. Obiectivele de referință care figurează în anexa la aceasta urmăresc să asigure respectarea de către acest stat membru a valorii statului de drept prevăzute la articolul 2 TUE și au caracter obligatoriu pentru statul membru respectiv, în sensul că acesta din urmă este ținut să ia măsurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, țînând seama în mod corespunzător, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE, de rapoartele întocmite de Comisie pe baza Deciziei 2006/928, în special de recomandările formulate în rapoartele menționate. (Paragraf 178)
Judecătorii români sunt de-a dreptul obligați să nu țină cont de dispozițiile legii, ale Constituției și implicit de deciziile CCR care incalcă MCV și legislația europeană.
Se încheie, așadar, o epocă de abuzuri uriașe comise sistematic de CCR, aparent fără niciun remediu. Iată că el există și este la-ndemâna oricărui judecător român, fie el de la judecătorie sau de la ICCJ.
Demascarea unui abuz comis de Tudorel Toader
În ceea ce privește Inspecția Judiciara, este demascat un alt abuz comis cu cinism, pentru că nu îl pot suspecta de neștiință, de către Tudorel Toader. Și el ar putea duce la anularea tuturor acțiunilor declanșate de IJ împotriva oricărui magistrat din septembrie 2018 până în prezent.
Este vorba despre faptul că, după expirarea mandatului său în fruntea IJ, în august 2018, dl Lucian Netejoru a fost din nou numit acolo interimar printr-o OUG, deci numire politică în fruntea unei instanțe disciplinare.
”(…)Dat fiind că persoanele care ocupă funcțiile de conducere în cadrul unui astfel de organ pot exercita o influență determinantă asupra activității acestuia, normele care guvernează procedura de numire în aceste funcții trebuie să fie concepute, după cum a arătat în esență domnul avocat general (…), astfel încât să nu poată da naștere niciunei îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor și a funcțiilor organului menționat ca instrument de presiune asupra activității judiciare sau de control politic al acestei activități. (paragraf 200)
Mai exact, o reglementare națională poate genera îndoieli precum cele menționate la punctul 200 din prezenta hotărâre atunci când are că efect, fie și cu titlu provizoriu, să permită Guvernului statului membru în cauză să facă numiri în funcțiile de conducere ale organului care are misiunea de a efectua cercetările disciplinare și de a exercita acțiunea disciplinară împotriva judecătorilor și a procurorilor cu încălcarea procedurii ordinare de numire prevăzute de dreptul național.”(paragraf 205)
În timp ce era interimar numit prin OUG, dl Netejoru a întocmit regulamentul acum aplicabil în cercetări disciplinare, a organizat concursuri, inclusiv cel prin care a redevenit șef titular al IJ.
Toate acestea sunt lovite de nulitate și ar putea duce la anularea întregii activități a IJ din septembrie 2018 până acum, printr-un efect domino invocat de avocatul general al CJUE.
Concluzii devastatoare pentru Secţia Specială
În privința SIIJ, concluziile CJUE sunt devastatoare: “exemple practice luate din activitățile SIIJ sunt de natură să confirme realizarea riscului, menționat la punctul 216 din prezenta hotărâre, că această secție să se asemene unui instrument de presiune politică și să intervină pentru a schimba cursul anumitor anchete penale sau al unor proceduri judiciare privind, printre altele, fapte de corupție la nivel înalt într un mod care ridică îndoieli cu privire la obiectivitatea să, aspect a cărui apreciere revine instanțelor de trimitere, conform jurisprudenței amintite la punctul 201 din prezenta hotărâre.”
Deci actuala SIIJ trebuie să dispară urgent, este foarte clar, iar actele emise de aceasta pot fi infirmate.
Cât despre viitor, CJUE nu poate exclude de plano existența unei asemenea secții, dar numai în condiții stricte:
”Să fie justificată de imperative obiective și verificabile legate de buna administrare a justiției și, pe de altă parte, să garanteze că această secție nu poate fi utilizată ca instrument de control politic al activității judecătorilor și a procurorilor menționați și își exercită competența cu respectarea cerințelor prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În lipsa îndeplinirii acestor cerințe, reglementarea menționată ar putea fi percepută că urmărind instituirea unui instrument de presiune și de intimidare a judecătorilor, ceea ce ar aduce atingere încrederii justițiabililor în justiție”.
Totodată CJUE subliniază că o asemenea secție nu are voie să afecteze lupta anticorupție conform obligațiilor din MCV.
Deci, cu alte cuvine, dacă vă trece prin cap să înființați o nouă secție, transmite CJUE, vă spunem de acum care sunt limitele. Ceea ce nu înseamnă că în acest domeniu nu este de așteptat să urmeze bătălii grele pentru o corectă aplicare a Deciziei CJUE.
Ar mai fi de remarcat blazarea cu care a fost primită în România aceasta decizie, inclusiv de către oameni care erau non-stop cu justiția pe buze în anii 2018-2019, deși nenorocirile din sistemul judiciar nu au fost corectate încă.
Poate părea că pentru mulți Justiția s-a redus la dezideratul „Dragnea, la pușcărie!” și, odată el îndeplinit, bătălia s-a încheiat.
Citeşte şi:
