• Papa, cât e el de papă, renunță la tradiţionalul act de veneraţie care avea loc pe 8 decembrie la imaginea Fecioarei Maria din centrul istoric al Romei, din cauza stării de urgenţă sanitară. Ca să nu se îmbolnăvească cineva la procesiune.
Marele arhiepiscop al micului Tomis s-a ținut cu dinții și cu cădelnița de pelerinajul de Sfântul Andrei. Slavă Domnului că enoriașii au avut mai multă înțelegere decât multpreasfințitul neînțelegător de biologie și de anatomie și s-au dus în număr mic la pelerinaj.
Întrebare: dacă prelatul ar fi avut puterea ayatolahului Iranului, ce-ar fi fost Dobrogea astăzi? Un soi de cap Midia extins? Iar multșipreaîndestulfericitul ar fi fost un soi de Dragnea cu barbă și cu țoale bisericești? Sau, mai grav, vreun soi de Erdogan? Sfinte Andrei, mulțumim că nu ne-ai dat nouă astfel de încercare…
• Lui Ludovic Orban scăderea în sondaje i-a diminuat amperajul glasului, de nu mai poate zice nimic despre cât de rău a gestionat pandemia din cauza alegerilor și cât de mare este deficitul bugetar. În contrapartidă a crescut cel al președintelui, care ne spune că e la fel ca la nemți cu pandemia, iar în rest de vină este pe-se-de.
Știm și noi că meciul PSD-Iohannis nu s-a terminat și că în poarta prezidențială sunt multe, multe goluri. Dar să scandezi numele adversarului ca să-l înfigi în urechea galeriei proprii nu mi se pare productiv, vorba din bancul acela, mai trebuie să și joci, mai trebuie să mai și tragi la poartă...
Ce nu înțelege dl Iohannis. Noul pe-se-de
Totuși, trebuie să recunoaștem că președintele nu are curajul lui Marcel Vela: nu și-a băgat deștele în ochi în direct. Deși e lesne de înțeles că pe-se-de este pentru glăsuitor și țărișoară ceva mai dihai și mai primejdios decât banalii interlopi ai lui Vela, pupa-i-ar el de infractori cuminți cu fostele lor piane cu tot. Sau poate că domnul Iohannis nu are o geacă de piele prin garderobă, mai știi...
• Mergeam pe stradă, m-am uitat pe fereastra unui magazin mic, înghesuit, în care niște doamne probau fără mască produse cosmetice şi m-am întrebat cum o fi la mall. Mi-am continuat drumul spre piață și înăuntru, din cauza pereților de plastic scoși, m-a tras curentul mai rău ca afară, printre blocuri. Deși piața era însutit mai largă și mai înaltă ca pârlitul de magazin, iar cumpărătorii și să fi vrut nu puteau să nu respecte regulile proximității și distanțării. M-am gândit din nou la mall şi mi-am zis că era indecent de deschis, iar piaţa rușinos de pseudo-deschisă.
M-am gândit atunci la o teorie a conspirației: dacă la baza măsurii ăsteia cu închiderea piețelor, cum scrie prin presă, a fost mintea Arafatului, atunci omul este agentul ori al vreunei firme care vinde produse naturiste împotriva răcelii ori al vreunui cabinet care ameliorează durerea de șale. Sau poate vrea să revigoreze turismul balnear cu precupețe și angrosiști răciți și înțepeniți la vertebre. Sau o fi pur și simplu obosit, nu e ușor să spui pe la televiziuni sau la interviuri covid, covid, covid, de câteva sute de ori pe zi covid.
Sau poate, pur și simplu, putina țărăneasca cu varză pe jumătate murată nu a acostat pe inima sau circumvoluțiunile dumnealui, cum s-a întâmplat cu arca lui Noe pe muntele Ararat. Câtă aiureală zglobie prin piețe din cauza unei pârlite de consoane, mama ei de pandemie.
• Dacă domnul Cîțu a înțeles că va guverna mai bine dacă va împrumuta pentru stat mai mulți bani decât Orlando Teodorovici, mă întreb dacă am luat-o pe arătură. Dacă Ludovic Orban se face că nu vede cum se schimbă șefii la Apele Române, pe metode de clan interlop supravegheat de ochii lui Vela, chiar am luat-o pe arătură. Mai ales că banii apelor vin din birul plătit de Hidroelectrica pe metrul cub de apă ce curge printre digurile făcute de ei către hidrocentralele făcute de ei, ca să facă energie turbinele făcute tot de ei, cu munca lor cu tot.
La ora actuală regia asta a apelor este cea mai mare pușculiță pentru partide, puşculiţă pitită strategic de ochii împieliţaţi ai ziariştilor. Zic puşculiţă pentru că parcă m-aș băga să zic că fondurile apelor sunt mai mari ca profitul istoric al Hidroelectrica făcut de mult regretatul numai de către Ponta, Remus Borza.
De aia Orban schimbă la șefi, la dracu' suntem la guvernare, pare să zică și domnul Fenechiu, dacă ai noștri sunt flămânzi și ne huiduie useriștii, iar adversarii sunt sătui și nu prea le pasă de discursul reformator al domnului Marcel. Domnul Orban îi lasă pe schimbaci să schimbe ca să facă pe plac președintelui, lasă pe-se-de-ul fără resurse în campanie și după alegeri. Asta da lovitură politică, asta da strategie de viitor, merită votat cu ambele mâini, dar nu trebuie lăsat singur la guvernare.
Totuși, cam acră varza asta și cam prea murată, parcă ar fi aruncat cineva în moare saci cu sare amară. Mama lor de piețe cu frigul lor cu tot, mama lor de ape dacă paralele curg cu ele în buzunarele altor cui n-au ce căuta acolo. Că degeaba mai vin alegerile alea blestemate la început de decembrie pandemic, dacă apele din politică rămân tot ape amare.