Dintre toate trăsăturile care îi diferențiază pe oameni de restul regnului animal, limbajul este, probabil, cea mai importantă. Dar când am început să vorbim? Un studiu recent vine cu răspunsul.
Nu se știe exact când a apărut capacitatea unică de comunicare verbală simbolică, însă un studiu recent sugerează că unul dintre strămoșii noștri dispăruți ar fi putut avea deja acest dar acum aproximativ două milioane de ani.
Potrivit cercetătorilor, Homo erectus, căci despre el este vorba, dispunea de toate elementele necesare vorbirii și limbajului, concluzia fiind susținută de dovezi anatomice, genetice și arheologice, după cum scrie IFL Science.
Autorii explică faptul că „Homo erectus a fost prima specie din genul Homo cu un creier considerabil mai mare”, iar anumite regiuni-cheie, precum lobii frontal și parietal, erau similare din punct de vedere morfologic cu cele ale oamenilor moderni.
Evident, acest lucru nu demonstrează în sine că H. erectus vorbea ca noi, dar indică un nivel cognitiv suficient de avansat pentru utilizarea limbajului.
Studiul abordează și ipoteza conform căreia hominizii arhaici nu ar fi avut controlul respirator necesar vorbirii din cauza unui canal spinal îngust.
Cercetătorii subliniază însă că unele fosile de Homo erectus prezintă o măduvă a spinării încadrabilă în valorile observate la Homo sapiens. Deși această caracteristică este contestată ca indicator sigur al vorbirii, autorii adaugă că structura urechii interne a unor populații de Homo erectus ar fi fost de asemenea adecvată perceperii limbajului vorbit.
Din punct de vedere genetic, ei susțin că „multe mutații importante legate de creier, cogniție și limbaj pot fi urmărite până în perioada lui Homo erectus”. Un exemplu este gena FOXP2, asociată cu comunicarea vocală, dar și cu mersul biped. Având în vedere că Homo erectus mergea pe două picioare, cercetătorii consideră posibil ca această specie să fi avut deja baza genetică necesară dezvoltării limbajului.
În plus, Homo erectus folosea unelte din industria acheuleană, mai avansate decât cele oldowaniene. Capacitatea de a concepe, învăța și transmite tehnicile necesare realizării acestor unelte ar fi putut necesita gândire abstractă și comunicare simbolică, un alt indiciu al competenței lingvistice, se arată într-un raport publicat de jurnalul Biological Theory.