Oamenii de știință au descoperit mai multe vârfuri de săgeți antice din Africa de Sud care păstrează încă urme de reziduuri vegetale toxice, chiar și după aproximativ 60.000 de ani. Descoperirea devansează cea mai veche dovadă directă a utilizării săgeților otrăvite cu zeci de mii de ani.
Deși nu este imediat fatală, cercetătorii spun că otrava conservată pe aceste săgeți ar putea ucide un rozător în aproximativ o jumătate de oră. Probabil a fost folosită pentru a încetini animalele vânate, astfel încât oamenii să le poată urmări mai eficient.
Până acum, cele mai vechi săgeți otrăvite din Africa datau din Holocenul mijlociu, acum aproximativ 7.000 de ani.
„Armele otrăvite sunt un semn distinctiv al tehnologiei avansate a vânătorilor-culegători”, au transmis cercetători de la universități din Suedia și Africa de Sud, scrie Science Alert.
Redescoperite uitate într-un muzeu, după zeci de ani
Vârfurile de săgeți antice au fost descoperite prima dată în 1985 la adăpostul în stâncă Umhlatuzana din provincia KwaZulu-Natal, Africa de Sud, și totuși, timp de decenii, au stat într-un muzeu, neatinse.
Acum, cercetătorii de la Universitatea din Stockholm, Universitatea Linnaeus și Universitatea din Johannesburg au testat 10 vârfuri de săgeți din lotul care prezintă reziduuri vizibile.
Folosind o tehnică numită cromatografie de gaze–spectrometrie de masă, echipa internațională a identificat compuși toxici derivați din plante pe unele dintre vârfurile de săgeți – prima dovadă directă a materiei vegetale otrăvitoare pe armele de vânătoare din Pleistocen.
Sursa cea mai probabilă este o specie de plantă abundentă în sudul Africii numită Boophone disticha, care a fost documentată istoric ca fiind o otravă pentru săgeți folosită de localnici pentru a vâna animale precum antilopa.
S-a descoperit că cinci dintre vârfurile de săgeți vechi de 60.000 de ani conțineau urme de bufandrină – un alcaloid vegetal toxic care a fost găsit și în vârfurile de săgeți otrăvite de acum 250 de ani.
Un alt alcaloid toxic, numit epibufanisină, a fost de asemenea identificat pe unul dintre vârfurile de săgeți.
Bufandrina și epibufanisina se găsesc ambele în frunzele de B. disticha. Din toate cele 269 de grupuri de vânători cu arcul cunoscute istoric în sudul Africii, 168 sunt cunoscute ca folosind săgeți otrăvite.
Găsirea urmelor de toxine pe vârfurile de săgeți vechi de aproximativ 60.000 de ani sugerează că această strategie inteligentă de subzistență este extrem de veche. „Deoarece otrava funcționează chimic, vânătorii trebuie să se fi bazat, de asemenea, pe planificare avansată, abstracție și raționament”, scriu autorii studiului într-un raport publicat de jurnalul Science Advances.