Falimentele s-au înmulţit în primele trei trimestre ale anului, ajungând la un nivel fără precedent în ultimii 11 ani. Cine sunt cei mai afectaţi? Se poate relaxa situaţia curând?
„Valul de falimente continuă” a declarat analistul şef al Camerei Germane de Comerţ şi Industrie (DIHK), Volker Treier, citat de Reuters. El a precizat: „Mai ales întreprinderile mici şi mijlocii se confruntă cu dificultăţi”.
Un sondaj al DIHK arată că aproape fiecare a treia întreprindere cu mai puţin de 20 de angajaţi se teme de o înrăutăţire a situaţiei sale. Aceste întreprinderi formează aproximativ 85 la sută din numărul total existent în Germania.
Oficiul Federal pentru Statistică a comunicat pe 12 decembrie că până la sfârşitul lunii septembrie tribunalele administrative din Germania au înregistrat 18.125 de falimente, cu aproape 12% mai mult decât în acelaşi interval al anului trecut. Astfel, numărul falimentelor a ajuns în primele trei trimestre ale anului la un nivel fără precedent în ultimii 11 ani.
Firmele mici sunt cele mai periclitate
Şi profesorul Steffen Müller confirmă că ameninţate sunt mai ales firmele mici.
"Falimentele au loc cu precădere în mediul întreprinderilor mici", a declarat pentru DW directorul centrului de studiu al falimentului din cadrul Institutului Leibnitz pentru Studii Economice de la Halle (IWH).
Sunt firme care în medie au 10 angajaţi, dar majoritatea sunt mai mici.
Efecte pe piaţa muncii
Chiar dacă ameninţate de faliment sunt mai ales firmele mici, potrivit IWH numărul locurilor de muncă desfiinţate sau ameninţate a crescut simţitor.
Institutul a numărat în 2025 în jur de 170.000 de astfel de joburi. Înaintea pandemiei de coronavirus nu fuseseră nici 100.000.
Klaus-Heiner Röhl, economist în cadrul Institutului Economiei Germane de la Köln (IW), a declarat însă că nu vrea să supraevalueze efectele tendinţei actuale pe piaţa muncii. Pentru DW el a scris: "Falimentele au produs o creştere a şomajului, dar evoluţia nu este dramatică".
Steffen Müller, pe care de asemenea l-am chestionat în această privinţă, vede lucrurile diferit. "Este vorba despre aproximativ 200.000 de locuri de muncă. Comparativ cu alte perioade este mult. În anii premergători pandemiei prin falimente nu se pierdeau nici jumătate pe atât".
El a atras atenţia că multe joburi care dispar se înfiinţează în alte părţi. Efectele pe piaţa muncii se menţin sub control în total. Nu trebuie uitat că au loc şi schimbări de loc de muncă, de la firme slabe la firme solide.
Evoluţie previzibilă?
Steffen Müller nu este surprins de noile cifre. "În mare, creşterea falimentelor era de aşteptat. Dar nivelul la care s-a ajuns este totuşi surprinzător". Klaus-Heiner Röhl nu a fost nici el surprins: "În principiu, evoluţia era de aşteptat, dar având în vedere slaba conjunctură economică, numărul falimentelor putea fi şi mai mare".
Röhl crede că motivele falimentelor nu trebuie căutate exclusiv în rândul întreprinderilor. "Motivul principal este slaba conjunctură cu care ne confruntăm de aproape trei ani. Economia stagnează, ba chiar se consemnează un uşor recul".
Şi preţul energiei, războiul Rusiei în Ucraina şi tranziţia către neutralitate climatică contribuie la dificultăţile cu care se confruntă firmele.
Nici Steffen Müller nu crede că o singură parte este responsabilă pentru valul de falimente. "Motivele de faliment sunt mereu foarte individuale. " Dificultăţi apar de exemplu prin alegerea produsului greşit, dispute între management şi angajaţi, dispute cu proprietari importanţi sau alţi deţinători de acţiuni.
În acest context, dacă se adaugă "preţurile puternic crescute, transformări de structură, nesiguranţe geopolitice şi taxe vamale crescute, slăbiciunile individuale şi greşelile duc mai rapid la faliment", avertizează Müller.
Slabe speranţe
Uniunea administratorilor de falimente (VID) vede situaţia actuală cu relativă detaşare. Şeful VID, Christoph Niering, a declarat pentru DPA: "După efectele de recuperare de pe urma pandemiei numărul falimentelor a crescut, dar acum evoluţia se normalizează". Aceasta nu este însă "o schimbare de tendinţă ci doar o luminiţă la capătul tunelului".
În termeni similari s-a exprimat şi Steffen Müller: "În anul 2026 ne vom mişca probabil la acelaşi nivel ridicat ca şi în 2025. Dar asta nu este o veste prea bună, "fiindcă am ajuns deja să ne mişcăm în zona roşie".
Klaus-Heiner Röhl a concluzionat, cu oarecare speranţă: "Dacă anul viitor economia germană va creşte cu aproximativ 1%, aşa cum aşteaptă diverse institute, şi numărul falimentelor s-ar putea diminua". Dar falimentele nu sunt singura dificultate: "Problemele de structură cum ar fi tarifele din SUA, concurenţa din partea Chinei şi costurile energiei rămân".
Dirk Kaufmann