Cercetătorii au găsit într-o peșteră din Europa ceea ce pare a fi cea mai mare pânză de păianjen din lume. Descoperirea a fost făcută în Peștera Sulfur, situată la granița dintre Albania și Grecia.
De gigantica pânză de păianjen, o adevărată rețea sub formă de pâlnie, se îngrijesc peste 111.000 de insecte. Întinsă pe peretele unui coridor întunecat, aproape de intrare, pânza acoperă o suprafață de 106 metri pătrați, scrie Live Science.
Constructorii pânzei, care trăiesc în ceea ce poate fi numită o colonie, fac parte din două specii comune de păianjeni. E vorba de aproximativ 69.000 de indivizi din specia Tegenaria domestica (păianjeni de casă) și peste 42.000 din specia Prinerigone vagans.
Interesant este că aceasta este prima dovadă documentată a comportamentului colonial la aceste două specii.
Peștera Sulfur s-a format prin acțiunea acidului sulfuric rezultat din oxidarea hidrogenului sulfurat prezent în apele subterane.
Descoperirea inițială a fost făcută în 2022 de speologi cehi, în timpul unei expediții în canionul Vromoner. Doi ani mai târziu, o echipă de oameni de știință a revenit pentru a colecta probe, analizate ulterior de biologul István Urák, care a condus o nouă expediție în 2024.
Analizele ADN au confirmat că uriașa pânză este dominată de cele două specii menționate, deși acestea nu sunt cunoscute pentru comportamente sociale sau coloniale. Cercetătorii notează că este „primul caz documentat de formare a unei pânze coloniale la aceste specii”.
Și mai interesant este că, în mod obișnuit, păianjenii Tegenaria domestica i-ar vâna pe indivizii din specia Prinerigone vagans, dar se pare că lipsa luminii din peșteră le afectează vederea și, implicit, instinctele prădătoare, permițându-le să coexiste.
Întregul ecosistem al peșterii este susținut de o rețea trofică bazată pe sulf. Păianjenii se hrănesc în principal cu niște țânțari mici, care se dezvoltă pe biofilmele microbiene albe, secreții produse de bacteriile ce oxidează sulf. Aceste bacterii trăiesc datorită unui pârâu bogat în sulf, alimentat de izvoare naturale care traversează peștera și eliberează hidrogen sulfurat, substanță-cheie pentru supraviețuirea microorganismelor, a insectelor și, în cele din urmă, a păianjenilor.
Analizele moleculare au arătat că păianjenii din peșteră au un microbiom mai puțin divers decât cei din afara ei, iar structura genetică indică o adaptare evolutivă la mediul întunecat și toxic, se arată într-un raport publicat de jurnalul Subterranean Biology.