De acum va fi din ce în ce mai multă presiune pe România ca Bucureștiul să contribuie într-un mod mai activ la securitatea regională, să furnizeze securitate în regiune și să vină cu proiecte concrete care contribuie la securitatea Alianței Nord-Atlantice.
Dacă e să caute cineva pe Google sau să verifice cu IA care sunt realizările României la summit și să compare cu niște țări comparabile din regiune în ceea ce privește inițiativele, proiectele, propunerile, din păcate, România nu s-a prezentat cu nimic, consideră experta în securitate Iulia Joja, într-o analiză pentru spotmedia.ro.
Prin comparație, Lituania, în timpul acestui summit, a încheiat contracte, nu unul, ci mai multe pentru asigurarea de muniție pentru propria țară pe termen lung, lucru vital pentru apărare și pentru descurajare.
Cehia a fost lăudată de către secretarul general pentru că s-a prezentat la summit cu un total până acum de 3 milioane de cartușe de muniție care au fost strânse pentru Ucraina. De asemenea, Cehia a anunțat că va contribui cu avioane pentru poliția aeriană în Islanda, având în vedere faptul că Rusia este din ce în ce mai agresivă în zona arctică și în nordul Europei, adaugă Joja, profesor adjunct la Universitatea Georgetown și cercetătoare la Middle East Institute, specializată în securitatea europeană și a Mării Negre.
Ca imagine de ansamblu, summit-ul de la Haga a fost construit în totalitate pentru a face pe plac Statelor Unite, pentru a pune în centru Statele Unite și cerința lansată încă de pe timpul campaniei electorale a lui Trump în 2024 de a crește cheltuielile militare sau bugetul de apărare la 5%.
Dacă ne uităm la ce se întâmplă, ce reiese din declarație, nu știu în ce măsură Rusia a înțeles din acest summit și din această declarație dacă SUA vor interveni militar în ajutorul unui stat baltic, să spunem, în cazul în care Rusia îl atacă. Asta este un fel de ambiguitate strategică reciprocă, dar din punct de vedere al securității europene, nu este un rezultat tocmai pozitiv.
Declarația de la summit-ul NATO, deși numește Rusia o amenințare strategică, are un ton mai puțin contondent, în sensul că nu mai este amintită agresiunea asupra Ucrainei. Ce înseamnă asta, e o schimbare de poziționare sau o declarație oportună, într-un anumit context?
Subiectul Rusia-Ucraina a fost cel mai problematic în negocierile care au precedat summit-ul de la Haga și vedem rezultatul în discrepanța față de summit-urile precedente.
În declarația de anul trecut - cu ocazia a 75 de ani de NATO, la summit-ul de la Washington - care avea 38 de paragrafe, Rusia era menționată de peste 50 de ori. Ucraina asemănător. De data aceasta, avem o declarație de cinci paragrafe, în care mențiunile cu privire la Rusia și Ucraina sunt mai puțin decât punctuale.
Dincolo de asta, a rămas elefantul din cameră, așa-zisele negocieri. Dacă tragem linia, în timpul summit-ului și în săptămânile care au precedat acest summit au avut loc negocieri sau au loc în continuare negocieri între Statele Unite și Rusia, la care Ucraina nu participă și europenii, celelalte state membre NATO nu participă și în care Statele Unite, cel puțin din punct de vedere retoric, au arătat disponibilitatea să facă niște concesii, inclusiv cu privire la viitorul promis al Ucrainei în Alianța Nord-Atlantică, în sensul excluderii acestei dorințe, o concesie făcută Rusiei.
În timp ce în timpul summit-ului și în săptămânile care au precedat Rusia bombardează Ucraina și comite crime de război, bombardând ținte civile într-un mod mai violent ca până acum, într-un mod record, dacă ne uităm la dronele suicidare lansate și așa mai departe. Asta este linia pe care trebuie să o tragem cu privire la Rusia și Ucraina în cadrul acestui summit.
Mark Rutte a avut o serie de declarații considerate mai degrabă măgulitoare la adresa președintelui american Donald Trump. Din acest punct de vedere, putem vorbi despre o armonizare a pozițiilor din interiorul NATO? S-au îmbunătățit, altfel spus, relațiile dintre administrația Trump și Europa?
Mark Rutte și-a obținut postul de secretar general NATO promițând să facă pe plac Washington-ului și a reușit din acest punct de vedere.
Summit-ul de la Haga este un summit care a fost construit în totalitate pentru a face pe plac Statelor Unite, pentru a pune în centru Statele Unite și cerința lansată încă de pe timpul campaniei electorale a lui Trump în 2024 de a crește cheltuielile militare sau bugetul de apărare la 5%.
Ceea ce s-a obținut a fost menținerea sau reiterarea Articolului 5, la schimb. Nu într-un deal pentru promisiunea de 5%, dar trebuie să ne uităm la ce a precedat și ce a urmat acestei declarații.
În drum spre summit, președintele american a spus că depinde dacă Statele Unite vor respecta Articolul 5, în funcție de cum îl interpretează. După summit, a spus că și-a schimbat punctul de vedere și că o să ajute statele europene în cazul în care sunt atacate.
Acum, dacă ne uităm la ce se întâmplă, ce reiese din declarație, nu știu în ce măsură Rusia a înțeles din acest summit și din această declarație dacă Statele Unite vor interveni militar în ajutorul unui stat baltic, să spunem, în cazul în care Rusia îl atacă în următoarele luni sau următorii ani.
Deci asta este un fel de ambiguitate strategică reciprocă, dar din punct de vedere al securității europene, nu este un rezultat tocmai pozitiv.
Și, de asemenea, există foarte multă incertitudine cu privire la promisiunea de 5%, nu-i așa? E 5%, de fapt e 3,5% strict pe apărare, o cifră care era vehiculată drept necesară, având în vedere amenințarea Rusiei, încă dinainte de administrația Trump sau chiar și de campania lui Trump. Este o creștere de la 2 la 3,5% și care va avea loc în următorii ani, nu în acest moment.
Deci este disproporționată și în timp, și calitativ, în raport cu agresiunea Rusiei. Și, din nou, la fel ca promisiunea reiterării Articolului 5, este o promisiune. Ce sancțiuni vor exista dacă statele vor găsi felurite scuze pentru a nu obține 5% sau 3,5%? Este tot de domeniul ambiguității strategice.
Și dacă ne uităm până și pe flancul estic, unde problema este cea mai urgentă, și Slovacia a încercat să se eschiveze deja în prealabil de la promisiunea făcută în declarație, ca dovadă în declarație este numit că nu toți aliații vor contribui la 5%, ci aliații. Este o nuanță foarte importantă.
Ceea ce mai este important aici este faptul că paragraful patru din cele cinci paragrafe ale declarației subliniază sau conține o promisiune că statele membre NATO vor continua să-și cheltuiască majoritatea bugetului militar pe achiziții pe partea cealaltă a Atlanticului, un subiect extrem de important din nou pentru americani în contextul inițiative europene ReArm.
Am văzut și proteste justificate la acest subiect din partea Franței și având în vedere interesul critic național al Statelor Unite, pentru că Europa rămâne, și Trump este foarte conștient de acest lucru, piața de desfacere numărul unu din lume a produselor militare americane.
Ce consecințe ale acestui summit sunt asupra războiului de agresiune din Ucraina? Ce s-a obținut, în altfel de termeni, pentru sprijinirea Ucrainei?
Cuvântul Ucraina este menționat de două ori în declarație în aceeași propoziție și aici este și singurul câștig din acest punct de vedere, și anume că se acceptă sau chiar se încurajează prin această măsură ajutorul militar pentru Ucraina.
Cum evaluați prestația și prezența României, prima participare a președintelui Dan la un summit NATO?
Nu știu ce anume aș putea să evaluez dincolo de poze și de afirmații, pozele care sunt general similare cu ale altor țări și afirmațiile României, care sunt din nou similare cu ale altor țări, care au înțelegere asemănătoare cu privire la conflict și la agresiunea Rusiei.
Dacă e să caute cineva pe Google sau să întrebe inteligența artificială, să verifice cu inteligența artificială care sunt realizările României la summit și să compare cu niște țări comparabile din regiune în ceea ce privește inițiativele, proiectele, propunerile, din păcate, România nu s-a prezentat cu nimic, cel puțin din ce am văzut eu.
Dați-mi voie să aduc o comparație, nu cu Polonia, că mi s-a reproșat că nu e corect să comparăm România cu Polonia, pentru că Polonia e mai mare. Bun, atunci comparăm cu țări mici sau mult mai mici decât România de pe flancul estic.
Lituania, în timpul acestui summit, a încheiat contracte, nu unul, ci mai multe pentru asigurarea de muniție pentru propria țară pe termen lung, lucru vital pentru apărare și pentru descurajare. Cehia a fost lăudată de către secretarul general pentru că s-a prezentat la summit cu un total până acum de 3 milioane de cartușe de muniție care au fost strânse pentru Ucraina.
De asemenea, Cehia a anunțat că va contribui cu avioane pentru poliția aeriană în Islanda, având în vedere faptul că Rusia este din ce în ce mai agresivă în zona arctică și în nordul Europei. Și pot să continui și cu alte țări din regiune.
România, știm, ne bucurăm cu toții că avem un președinte care zâmbește în poze, care are discuții cu omologii săi, însă acum va fi din ce în ce mai multă presiune pe România ca Bucureștiul să contribuie într-un mod mai activ la securitatea regională, să furnizeze securitate în regiune și să vină cu proiecte concrete care contribuie la securitatea Alianței Nord-Atlantice, care, nu-i așa? este cheie pentru securitatea României, așa cum o definim.