Teribilă și inacceptabilă campania de umilire a dnei ministru de Externe Oana Țoiu de către extremiști, inițiată de scârnavul Mihail Neamțu, prin pocirea voluntară a chipului, pentru a sugera o minte pocită.
Nu pentru că este femeie. Acest bully dezgustător, bazat pe distorsionarea unor trăsături fizice, care chiar să fie autentice, nu contrafăcute, tot nu ar fi acceptabil indiferent de genul, vârsta, condiția socială sau de orice fel a unui om.
Fac parte dintre cei care au primit cu rezerve numirea dnei Țoiu, dar exclusiv pentru că nu are experiența necesară unui moment atât de complicat pentru România și pentru lume. Dar asta nu înseamnă niciun fel de inadecvare fizică sau intelectuală.
Despre orice rezervă se poate vorbi în termeni civilizați, cu argumente și respect.
Dar, vedeți, din păcate, genul acesta de comportament nu a apărut acum, nu s-a viralizat acum și nu a fost condamnat sever ca principiu, indiferent de identitatea celui agresat. Ridicarea valului de ură bazat pe tot felul de „isme" și instrumentalizarea lui nu sunt noi.
Cele mai odioase umiliri pornind de la aspectul fizic au avut-o ca țintă pe Diana Șoșoacă. Nu cred că a ratat cineva măcar una dintre zecile de postări de ridiculizare care au vizat-o pentru datele sale fizice inclusiv asociate, adesea vizual, cu diverse animale. Și mulți dintre cei care se distrau copios, ba chiar distribuiau cu voioșie, erau chiar oripilații de azi.
A urmat umilirea la foc continuu a Elenei Lasconi când nu se dădea dusă din poziția de candidat. Au curs insultele, admonestările, ridiculizările. Mulți dintre cei care atunci aruncau cu pietre sunt oripilații de azi.
Una dintre liniile de atac împotriva lui George Simion a fost presupusa etnie, folosită ca un ciomag. Au curs cele mai urâte stereotipii rasiste și xenofobe asumate și ventilate de către oripilații de azi.
Dacă mergem înapoi în timp, plăcuța suedeză antiPSD a fost o mizerie și acceptarea ei a fost o eroare pe care eu mi-o asum. Da, eram furioși, disprețuiți, puși în pericol de o guvernare luată pe persoană fizică de un infractor. Dar asta nu ar fi trebuit să justifice asumarea obscenității ca discurs politic acceptabil.
Care e, până la urmă, unitatea de măsură? Împotriva celor care nu ne plac e permis orice? La respect pentru demnitatea umană au dreptul numai cei care ne plac?
Când accepți umilirea, batjocura, înjurătura la adresa cuiva, nu devii doar parte la bully, ci validezi un anumit tip de comportament. Și nu mai ai dreptul moral să te indignezi când te întâlnești cu același comportament pe contrasens.
Și mulți dintre noi am validat, într-un moment sau altul, măcar obscenitatea plăcuței suedeze, dacă nu și multe alte forme de batjocură publică bazată pe date fizice reale, inventate sau îngroșate.
Degradarea mesajului politic nu s-a întâmplat peste noapte și nici într-un singur sens. Iar repararea lui nu se poate produce doar așteptând corecțiile de la ceilalți.
Sigur că Mihail Neamțu nu are ce caută nu doar în fruntea Comisiei de Cultură, ci în Parlament. Este un exponent al mentalității rasiste, xenofobe, misogine, primitive și agresive.
Dar nu la el se reduce totul. A plecat Neamțu și ne-am curățat. Nu! E nevoie de asumarea unor principii și valori, valabile și când e vorba despre Șoșoacă, și când e vorba despre Țoiu. Altfel, lucrurile se vor agrava și de la violența verbală la cea fizică e cale scurtă.