Magistrații români susțin că pensia specială ar reprezenta o compensație pe care societatea este datoare să le-o plătească pentru faptul că le interzice să facă afaceri.
Sunt ei dezavantajați în mod real de această limitare legală sau e vorba doar de o justificare de fațadă, menită să îi inducă în eroare pe contribuabilii care suportă plata acestei facturi?
Pentru a justifica îndreptățirea pensiei speciale, magistrații invocă un document internațional cu valoare facultativă, intitulat „Carta europeană privind statutul judecătorilor”.
Într-unul dintre paragrafele sale, „Carta” propune, într-adevăr, ca judecătorilor să li se acorde pensii apropiate valoric de nivelul salariilor.
Respectă, însă, magistrații români, în ceea ce îi privește, tot ce scrie în „Cartă” sau citează doar acele pasaje care îi avantajează?
Înainte de a ne lansa în căutarea unor răspunsuri la aceste întrebări, să aruncăm o privire la „altimetrul” care măsoară nivelul cheltuielilor anuale generate de plata pensiei speciale.
În ianuarie 2025, acesta ajunsese să indice suma de 295 de milioane de euro.
Valoare care reprezintă — atenție! — doar vârful provizoriu al unei progresii continue.
Cu un an mai devreme indicase 261 milioane.
Cu încă un an în urmă, 238.
Cu încă unul, 202.
Prin urmare, doar în perioada 2022 – 2025, pensia specială a magistraților îl va fi costat pe cetățeanul român 1 miliard de euro.
Citeşte integral articolul explicativ Pilonii fragili ai pensiei uriașe pe care o încasează magistrații din România pe Rise Project