Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani cultul liderilor fasciști, legionari, extremiști sau aducerea în public a ideilor și doctrinele acestora, potrivit noii Legi de prevenire a extremismului.
Parlamentul completează în acest fel legislația anterioară (Ordonanța de Urgență 31/2002), adăugându-i și pe legionari în înșiruirile existente deja. Altminteri, legea era suficientă pentru a-i fi oprit ascensiunea lui Călin Georgescu și a grupului din jurul său.
În fond, anul trecut, Curtea Constituțională (CCR) a eliminat-o din cursa prezidențială pe Diana Șoșoacă pentru declarații mai puțin periculoase, sub presiunile politice ale social-democraților, care sperau să-l propulseze în turul al doilea pe liderul AUR, George Simion, alături de candidatul lor, Marcel Ciolacu.
În această ecuație, Șoșoacă încurca planurile PSD, așa că a fost scoasă din joc. Se înțelege că nu legea contează, ci interesul de moment. Călin Georgescu era și el în lotul prezidențiabililor, dar CCR nu s-a ostenit să aplice aceeași grilă tuturor candidaților.
Legea există, aplicarea lipsește
De altfel, procurorii îl consideraseră nevinovat pe Georgescu cu doi ani mai înainte, când l-au cercetat pentru apologia Căpitanului, cum i se mai spunea lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mișcării Legionare, o organizație ultranaționalistă, antisemită, care a recurs adesea la violență.
L-a lăudat și pe mareșalul Ion Antonescu, liderul de facto al României între 1940 și 1944, care a condus țara cu mână forte, responsabil pentru atrocitățile comise împotriva evreilor și romilor.
Magistrații aveau și atunci la îndemână toate instrumentele pentru a-i da măcar un avertisment, dar au preferat să închidă dosarul, pe motiv că ar fi fost vorba doar despre generalități.
Nimic nu garantează că, în viitor, procurorii sau judecătorii vor lua în serios opiniile legionaroide exprimate în spațiul public.
Totuși, noua lege, dezbaterile care au loc și procesul lui Călin Georgescu, în care e acuzat că a vrut să schimbe ordinea statală, i-ar putea descuraja pe eventualii temerari dornici să se întoarcă la Statul Național-Legionar, inaugurat de Ion Antonescu pe 14 septembrie 1940.
România are o legislație modernă și puternică, dar nu e pusă în practică.
Modificările care se fac sunt doar simbolice, în vreme ce unii magistrați simpatizanți ai suveraniștilor sau neoliberali prin educație vor refuza în continuare să-i considere vinovați pe cei care se întorc în istoria interbelică pentru a da exemple de lideri politici extremiști.
E o diferență mare între libertatea de expresie, invocată ieri la dezbaterile parlamentare de deputații AUR&POT, și apologia unei mișcări politice care a dus la violențe, crime și deportări.
Memoria selectivă: străzi și statui care glorifică personalități cu trecut compromis
Această lege menită să oprească extremismul nu se aplică nici măcar de primarii pro-europeni. În București, o stradă importantă se numește încă Mircea Vulcănescu, un intelectual de clasă, care a intrat în guvernul Antonescu în 1941.
Sunt stenograme care demonstrează participarea sa activă la deciziile prin care evreii au fost deposedați de averi și deportați în Transnistria. A murit ca un martir la Aiud, dar a fost parte la crimele Guvernului Antonescu.
Primăria Bucureștiului nu a vrut să schimbe numele acestei străzi sub niciunul din edilii săi, la fel cum la Cluj, Emil Boc refuză să modifice numele străzii Radu Gyr, poetul-comandant legionar și director general al teatrelor în vremea Statului Național-Legionar.
La Bechet există strada Ion Antonescu, iar Biserica Ortodoxă vrea să-l canonizeze pe marele teolog Dumitru Stăniloaie, care a făcut propagandă legionară dură în ziarul Mitropoliei Ardealului, unde scria, de pildă, că „dreptatea şi viitorul neamului românesc cere ca problema jidovească să fie rezolvată radical şi în România, – alt fel trăim mai departe într-o tară care nu este a noastră.” (Telegraful Român, 22 septembrie 1940). Mai târziu, după venirea comuniștilor, părintele Stăniloaie a făcut închisoare și a fost obligat să semneze un angajament cu Securitatea.
Naționalismul radical, o amenințare latentă
Îmbunătățirea legislației împotriva extremismului este de formă și nu poate opri valul naționalismului și al radicalismului.
Istoria funcționează în această situație mai degrabă ca o încurajare, fiindcă sunt prea puțin cunoscute consecințele ultime ale fascismului autohton, fiindcă Justiția nu a fost de partea bună în această speță, după ce istoricii și chiar lideri politici importanți l-au lăudat pe Ion Antonescu pentru așa-zisul lui geniu militar.
România pare să nu fi avut destul răgaz pentru a-și învăța lecția, înainte de a o repeta. Suveraniștii români nu sunt încă fasciști, dar aderă la un naționalism radical cu terminații violente.
Îi admiră sincer pe legionari și ar vrea să-i imite, dar încă nu au suficientă masă de manevră și lideri autentici. Vor deveni periculoși când vor avea și una și alta, iar țara va recădea în istorie.