Actualul sistem de pensii a fost conceput pentru o speranță de viață de 75-80 de ani, însă românii trăiesc din ce în ce mai mult, iar sustenabilitatea acestui model devine incertă, atrage atenția Alexandru Chirilă, CEO al companiei Profit Point, specializată în educație financiară.
El avertizează că generațiile de 30-40 de ani vor întâmpina dificultăți serioase la pensionare, în lipsa unui plan financiar personal bine pus la punct.
Planuri pe termen lung ignorate
Chirilă afirmă că majoritatea oamenilor trăiesc „de azi pe mâine”, fără să-și pună problema bătrâneții. Deși interacționează zilnic cu persoane cu dificultăți financiare, puțini se gândesc la pensie.
Cei mai mulți se bazează pe stat sau pe pilonii 2 și 3, fără să înțeleagă limitele sistemului actual într-un context cu natalitate scăzută și șomaj crescut în rândul tinerilor.
Scăderea natalității și pretențiile crescute ale tinerilor la intrarea pe piața muncii creează un dezechilibru. Dacă numărul celor care contribuie la sistem scade, iar durata de plată a pensiilor crește, statul va ajunge, inevitabil, în incapacitatea de a acoperi nevoile tuturor pensionarilor.
Un plan de 30 de ani
Ajuns la 35 de ani, Chirilă spune că și-a pus problema pensiei la 30 de ani. Pentru a avea o bătrânețe fără griji într-un loc precum Spania, a calculat că va avea nevoie de o avere lichidă de 3,5–4 milioane de euro. A început prin a investi 20.000 de euro și continuă lunar cu 1.000 de euro direcționați în propriul fond, construit pe acțiuni și obligațiuni diversificate geografic și financiar.
Chirilă mizează pe randamente realiste, în jur de 10% pe an. Nu caută câștiguri spectaculoase, ci stabile. „Puterea dobânzii compuse” este cheia planului său, alături de disciplină și economisire constantă pe termen lung.
Cum îți faci propriul plan
El recomandă fiecărui român să înceapă cu o analiză a speranței de viață din familie. De aici se poate calcula suma totală necesară pentru perioada post-pensionare, pe baza unui buget lunar estimat. Apoi urmează stabilirea resurselor actuale și direcționarea economiilor în investiții, după ce este constituit un fond de urgență.
Fondul de urgență trebuie să acopere 3 până la 12 luni de cheltuieli, în funcție de volatilitatea locului de muncă. De exemplu, un bibliotecar are nevoie de un fond mai mare decât un angajat în vânzări. Abia după constituirea acestui fond se pot direcționa banii spre investiții.
Modelul propus de Chirilă e simplu: „Venituri minus cheltuieli egal economii”. Tot ce trece peste fondul de urgență se investește lunar, pe termen lung. Nu este nevoie de sume uriașe, ci de perseverență și alegeri bine calculate.