… pentru că, orice s-ar zice, că ne place sau ne plictisește, pentru a înțelege viitorul, trebuie să ne înțelegem trecutul. Dacă nu știm de unde-am venit, nu mai știm nici încotro mergem și mai ales de ce.
Mă credeți sau nu, Thomas Hobbes, englezul care, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, a întors cu susu-n jos toată gândirea politică, cu Levitanul, a rezumat cel mai bine de ce toți mogulii social media – de la Mark Zuckerberg (Facebook, Meta), la Jeff Bezos (Amazon, dar și Bezos.AI), Sundar Pichai (Google) și Elon Musk (X, printre multe altele) – au fost invitați cu soțiile, să stea în primul rând în Rotunda unde a avut loc inaugurarea lui Trump. (Precizarea „cu soțiile” nu e vreo picanterie mondenă. Din cauza numărului redus de locuri, toți invitații, cu excepția foștilor președinți, au fost rugați sa nu se prezinte cu partenerii.)
Era cât pe ce să-l uit chiar pe Shou Chu (TikTok), ignorat ostentativ (sau nerecunoscut?) de către mogulii americani, și „ostracizat” în partea dreaptă a Rotundei.
Reprezentanții Cabinetului Trump au fost așezați abia în al doilea rând. Acestea fiind faptele, îngăduiți-mi sa va explic „rolul” lui Hobbes în aceasta alăturare, celebritatea ne(re)cunoscută a momentului.
Aveți puțintică răbdare.
Având în vedere simbolistica unui asemenea moment festiv, mass media, de ambele părți ale Atlanticului, s-au grăbit să scoată în evidență averea totala a invitaților – pe undeva pe la 20% din averea tuturor americanilor, care nu duc lipsa nici de milionari sau chiar de miliardari mai „mititei”.
„Mai lipsea doar Warren Buffet!” Titluri precum „Oligarhii au preluat pe față puterea în administrația Trump!”, au fost predominante.
Întru meritul său, primul din Romania care a sesizat adevărata simbolistica a fost prietenul Dragoș Stanca: Nu faptul ca, incontestabil, invitații au fost cei mai bogați oameni ai planetei a contat, ci faptul ca sunt cei care, practic, controlează toate rețelele sociale.
Mai mult, tot ei sunt și cei care, deloc întâmplător, investesc incredibil în Inteligența Artificiala! (De aceea n-a fost invitat Warren Buffet: e un super-miliardar … prăfuit.) Nu știu sigur cine a sesizat primul acest aspect în media americane, dar încet-încet, ideea și-a făcut loc și în „media mainstream”.
Spre deosebire, însă, de eticheta de „oligarhi”, cei câțiva care controlează toate rețelele sociale de pe planetă nu îngrijorează pe nimeni prea mult. De ce? Pentru că până și lumea care le critică le folosește. Luptă cu ele „din interior”.
Nu disperați, că iaca, am ajuns și la Hobbes. Din tot Leviatanul mi-a rămas înșurubată în minte o propoziție care capturează cel mai bine politica: „Reputația de [a avea] putere este putere!” („Reputation of power is power”). Secole mai târziu, Max Weber avea sa facă o observație asemănătoare, dar mai detaliată. Sumarizez: În politică puterea nu poate fi păstrată dacă n-are o legitimitate percepută, pe drept sau nedrept, nu contează. Și acolo vorbea despre legitimitatea tradiției (gândiți-vă la monarhia britanică), a charismei, și cea legală, instituțională, prin alegeri.
De ce formula lui Hobbes mi se pare mai bună? Nu doar pentru aparenta simplitate, dar și pentru ca am văzut-o cu ochii mei, în practică, la căderea lui Ceaușescu, care și-a pierdut efectiv puterea în cinci minute! Nu vezi prea des așa ceva într-o viață de om.
Cei care nu mai sunt tineri își vor mai fi amintind: revolta la Timișoara începuse de câteva zile, se auziseră zvonuri despre oameni împușcați, confirmate la Europa Liberă și la Vocea Americii, dar Conducătorul Suprem era încă în controlul întregului aparat de represiune.
Revolte mai fuseseră înainte în Valea Jiului sau la Brașov, dar Ceaușescu părea încă de neclintit. Ba mai mult, a avut neobrăzarea (hubris?) de-a-și reconfirma puterea printr-o nouă manifestație publică, cu steaguri, portrete și slogane – tot tacâmul, în București, transmisă în direct în toată țara.
Toată lumea, lipită de televizoarele alb-negru pentru a încerca să descifreze, printre rânduri, orice mic semnal de Glasnost. În schimb, s-au întâmplat huiduielile acelea suficient de sonore, pornite nu se știe cum și de către cine. (Vezi varianta artistică excepțională în banalitatea ei propusa de Bogdan Mureșanu în Anul nou care n-a mai avut loc.) Nici nu mai contează. Ceaușeștii au început să se bâlbâie, „To’arași, stați liniștiți la locurile voastre”.
Un asemenea scenariu nu fusese luat în calcul nici de ei, dar nici de echipa de transmisie, care, în absența indicațiilor, a decis pur și simplu să întrerupă transmisia. Ecranele s-au înnegrit. Toată lumea a înțeles că s-a petrecut ceva ieșit din comun.
Citește integral articolul Hobbes, Meta, X, TikTok scris de Alin Fumurescu pe centrulpolitic.ro.