Teoria acceptată e că apa e responsabilă pentru modelarea suprafeței marțiene. Însă aceasta e pusă la îndoială acum, oamenii de știință venind cu o nouă variantă, pentru care au și dovezi.
Timp de decenii, canalele de scurgere masive, văile antice ale râurilor, deltele și bazinele lacurilor de pe Marte au sugerat că planeta a avut un trecut acvatic, deoarece aceste formațiuni seamănă cu cele modelate de apă pe Pământ. Acestea păreau să indice clar prezența apei lichide, dar teoria aceasta începe să fie pusă sub semnul întrebării acum.
Dar dacă aceste formațiuni nu sunt sculptate de apă și de un altfel de lichid? Iar oamenii de știință sugerează că la fel de bine ar putea fi vorba despre dioxidul de carbon lichid. Sub atmosfera densă a lui Marte timpuriu, dioxidul de carbon ar fi putut să se lichefieze și să curgă pe suprafața Planetei Roșii, sculptând-o în moduri similare apei.
Într-un nou studiu, o echipă de cercetători argumentează că înțelegerea noastră vastă despre sistemele bazate pe apă de pe Pământ, combinată cu cunoștințele limitate despre sistemele bazate pe dioxid de carbon lichid, ne-ar fi putut conduce să respingem prematur un scenariu de altfel plauzibil, scrie Space.
”Este dificil de spus cât de probabil este ca această speculație despre Marte timpuriu să fie adevărată. Ceea ce putem spune, și spunem, este că probabilitatea este suficient de mare pentru a nu fi ignorată”, a declarat Michael Hecht, cercetător principal al instrumentului MOXIE de la bordul roverului Perseverance al NASA.
În anumite condiții de temperatură și presiuni, precum și în prezența unei soluții saline, dioxidul de carbon prezintă proprietăți atât de gaz, cât și de lichid.
”Produsele de alterare rezultate, carbonați, filosilicați și posibil sulfați, sunt în concordanță cu mineralele găsite pe Marte astăzi”, scriu cercetătorii în noul studiu publicat de Nature Geoscience.
Mineralele și caracteristicile de suprafață actuale ar fi putut fi formate prin topirea dioxidului de carbon lichid sub ghețarii de dioxid de carbon sau chiar prin rezervoare subterane.
Cercetătorii cred că o combinație de apă lichidă și dioxid de carbon lichid a lucrat pentru a modela peisajul marțian. Nu este neapărat o alegere între cele două, și acesta este mesajul central pe care oamenii de știință doresc să îl transmită. Înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat pe Marte necesită gândire dincolo de limitele impuse de analogiile cu planeta noastră și explorarea unor posibilități care ies din tiparele convenționale.