Cu cine votăm: o luptă între preferabili și detestabili

Cu cine votăm: o luptă între preferabili și detestabili

Campania electorală pentru primul tur al prezidențialelor a scos la iveală cel mai slab eșalon de candidați pentru Cotroceni din 1989 încoace.

Niciunul dintre candidaţi nu are obiective clare pentru situația în care ar ajunge președinte. Niciunul nu a spus care ar trebui să fie rolul României în perioada care urmează sau ce-ar trebui schimbat în arhitectura statului pentru a proteja țara de valul iliberalismului care crește în Europa. 

Urmăriți pe spotmedia.ro fiecare moment crucial al alegerilor prezidenţiale care vor marca direcția României pentru următorii ani

Candidații primului eșalon pot fi clasificați după mai multe variabile.

ADVERTISING

În funcție de pericolul pe care îl reprezintă dacă ajung în fruntea statului clasamentul e destul de clar:

(i) George Simion, liderul AUR, fiindcă deși disimulează un naționalism moderat și un euroscepticism calm, e un simpatizant al autoritarismului ca formă de guvernare și un politician care vede în invazia rusă din Ucraina doar o portiță de renaștere a iredentismului, de care pot profita statele din jur;

(ii) Marcel Ciolacu, liderul PSD, pentru că a lăsat Afacerea Nordis să se desfășoare, a lăsat-o pe soția principalului patron Nordis să fie șefa Comisiei Juridice din Camera Deputaților, legile au fost permeabilizate în favoarea Nordis, iar prim-ministrul a primit cadouri din partea acestei companii. E doar unul din studiile de caz care pot fi făcute asupra felului în care vede premierul legătura dintre putere și interesul personal. Și mai clar este felul în care un nepot al premierului a reușit să obțină fonduri prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru două parcuri fotovoltaice, pe care acum le vinde profitabil unui om de afaceri din Cehia.

Cei doi sunt cei mai periculoși, primul prin avântul populist, prin orientarea anti-Kiev și pro-Moscova, celălalt fiindcă mizează pe statul mafiot, pe pârghiile prin care e gata să pună statul în slujba unor interese particulare. 

Se poate face și o clasificare a competențelor care i-ar include pe (

i) Mircea Geoană, care a fost ambasador în Statele Unite (1996-2000), ministru de Externe (2000-2004), secretar general adjunct al NATO (2019-2024) și pe

(ii) generalul Nicolae Ciucă, fost șef al Statului Major General (2015-2019), ministru al Apărării (2019-2021), prim-ministru (2021-2023), participant la operațiuni comune cu NATO. Ambii au probleme de integritate, acuzații de plagiat, complicități politice și de sistem, situații biografice greu de explicat.

Pe de altă parte, dacă s-ar putea dovedi legăturile fiecărui candidat cu sistemul nevăzut care susține doar personaje cu schelete în dulap, probabil că doar Elena Lasconi s-ar dovedi inocentă. În același timp, într-un clasament al incompetenței pentru funcția prezidențială probabil că ar concura pentru primul loc.

Cum spunea, însă, filosoful francez Raymond Aron „lupta nu se dă niciodată între bine și rău, ci între preferabil și detestabil”.

După o campanie în care candidații și-au arătat mai degrabă slăbiciunile decât calitățile, în care manipulările în toate direcțiile au fost la ordinea zilei, fiindcă boții, trolii și Inteligența Artificială au fost folosite la maximum, rezultatele vor fi probabil pe măsură.

PSD a inclus în arsenalul său de campanie și Curtea Constituțională cu gândul că aducându-l pe George Simion în turul al doilea, Marcel Ciolacu ar putea deveni președinte. Curtea a eliminat-o din joc pe Diana Șoșoacă, iar o parte din voturi vor fi colectate de Simion.

Social-democrații au încercat să refacă ecuația din anul 2000 în care Ion Iliescu a ajuns în finală cu Vadim Tudor și electoratul cu alură democratică s-a repezit să-l voteze pe Iliescu. Poate că această schemă nu va funcționa și în 2024. 

Sabina Fati


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇