Cum arată o zi din viața unui cercetător la Muzeul Antipa. Pasiunea bate orice altceva: ”Învăț ceva nou în fiecare zi! Nu te poți îmbogăți material”

Cum arată o zi din viața unui cercetător la Muzeul Antipa. Pasiunea bate orice altceva: ”Învăț ceva nou în fiecare zi! Nu te poți îmbogăți material”

În urmă cu trei săptămâni, Muzeul Antipa a găzduit Noaptea Cercetătorilor 2024, un eveniment care a atras vizitatori mici și mari, peste 1.100 de persoane.

Deși s-a întins pe doar câteva ore, evenimentul a atras oameni de toate vârstele, de la părinți tineri cu bebeluși până la bunici cu nepoți de toate vârstele. Și nici nu avea cum să fie altfel, din moment ce muzeul s-a transformat pentru câteva ore într-un laborator deschis tuturor, unde oricine a putut interacționa direct cu cercetătorii și explora colecțiile lor fascinante. Și deloc puține la număr.

Dar cum arată, oare, o zi din viața unui cercetător (la Antipa) în 2024?

Am vrut să știm chiar de la protagoniști, care ne-au răspuns, pe rând, la două întrebări. Două întrebări în ale căror răspunsuri simți pasiunea, curiozitatea și dedicarea. Iar cei care cred că a fi cercetător e sinonim oarecum cu ”șoarece de bibliotecă” vor fi surprinși să afle că e vorba despre o profesie cu mult mai dinamică decât s-ar aștepta.

Dar să-i lăsăm chiar pe cei 7 cercetători de la Muzeul Antipa să ne povestească cum arată munca lor și dacă merită în România acestor timpuri să te îndrepți spre o astfel de meserie:

1. Cum arată o zi de muncă la Antipa sau o zi de muncă din viața unui cercetător?

Dr. Vlad Dincă:

Meseria de cercetător științific implică activități variate și un grad de rutină redus față de alte ocupații. Timpul unui cercetător este, în general, împărțit între:

(1) muncă cu ajutorul computerului (scriere de lucrări sau de proiecte științifice, comunicare cu alți cercetători, pregătire de prezentări pentru conferințe sau pentru publicul larg, analizare de date etc.);

ADVERTISING

(2) muncă de teren (culegere de observații, prelevare de mostre);

(3) activități în laborator (experimente, diverse analize etc.);

(4) îndrumarea unor cercetători mai tineri (ex. doctoranzi).

Prin urmare, aș zice că avem un program variat și dinamic.

Dr. Andrei Ștefan:

Depinde foarte mult dacă este vorba de o zi de teren sau o zi la muzeu. Activitățile de teren se fac pentru a monitoriza animalele în mediul lor de viață și starea habitatelor. Aceste activități încep cu câteva zile înainte, prin pregătirea echipamentelor necesare pentru teren.

Ziua de teren efectiv începe dimineață și se termină la apusul soarelui. Pe scurt, sunt zile intense, călduroase, obositoare, prin păduri sau mărăcini, pe poteci puțin umblate, prin văi de munte, prin râuri, bălți și noroaie. Dar oboseala și disconfortul dispar în momentul în care găsim animalele pe care le căutăm. Tot acest efort este recompensat când găsim un melc, o scoică, o libelulă sau o pasăre și vezi entuziasmul și bucuria descoperirii la colegii tăi.

O zi la muzeu poate cuprinde activități de laborator (extracție și amplificare ADN), analiza statistică a datelor și bioinformatică, activități cu publicul (ghidaje sau școală de vară) sau în expoziția permanentă a muzeului.

Indiferent dacă este o zi de teren sau o zi la muzeu, învăț ceva nou în fiecare zi, iar acesta este unul dintre motivele pentru care fac meseria de cercetător.

Dr. Rozalia Motoc:

În activitatea de cercetare, este adesea dificil să conturezi un tipar al unei zile de muncă. Partea cea mai importantă este stabilirea clară a activităților din programul zilei respective, apoi planificarea și prioritizarea lor în funcție de urgență și importanță.

ADVERTISING

O zi de muncă obișnuită poate varia semnificativ dacă este petrecută în laborator sau pe teren.

O mare parte din timp o petrec în laborator unde pregătesc, analizez și examinez probele biologice pentru microscopia electronică cu scanare. Cu ajutorul tehnicii SEM pot să analizez și să fotografiez specimenele la rezoluție ultra-înaltă, obținând detalii spectaculoase care nu pot fi văzute cu ochiul liber și nici măcar la un microscop optic. De asemenea, efectuez protocoale de laborator care implică tehnici de biologie moleculară, redactez rapoarte sau lucrări științifice.

O zi de muncă petrecută pe teren înseamnă observarea speciilor în habitatul lor natural, colectarea de mostre biologice, iar condițiile de muncă pot fi provocatoare, în funcție de locul în care se desfășoară cercetarea.

Drd. Maxim-Jean Bâlcu:

Viața unui cercetător, în mare, presupune deținerea, dar și acumularea unui bagaj de cunoștințe teoretice și practice atât din domeniul în care profesezi, cât și din domenii conexe care te vor ajuta pe parcurs în cercetare. Este absolut necesar să fii mereu informat și la curent cu ultimele descoperiri, publicații și articole din domeniul tău de activitate, și să cunoști trendurile/ tendințele actuale în cercetare (pe ce teme se lucrează, care sunt cele mai de top cercetări, metode, modele etc..), dar și să ai la dispoziție aparatura necesară derulării cercetărilor.

La începutul fiecărei zile ar trebui să îți schițezi un plan de acțiune, ce vrei să realizezi în ziua respectivă. După stabilirea în mare a planului de lucru, îți organizezi timpul pentru a te putea încadra și atinge toate obiectivele propuse.

ADVERTISING

În cercetare, ideal ar fi să găsești metoda/ protocolul/ modul cel mai adecvat pentru realizarea obiectivelor și obținerea rezultatelor dorite, așteptate sau anticipate. Pe baza bibliografiei și cu ajutorul echipamentelor (microscop, lupe binoculare, diverși reactivi) se examinează materialul biologic, acesta se determină, se clasifică, se pot realiza disecții pentru a observa caracterele mai deosebite (ce nu se observă pe materialul întreg).

La sfârșitul acestor studii, cercetări, experimente, o parte din meseria de cercetător presupune și sistematizarea, centralizarea și diseminarea rezultatelor, adică materializarea acestor studii în articole, prezentări, brevete, îmbogățirea patrimoniului muzeul și național cu material biologic, probe, informații, imagini de microscopie etc.

Dr. Ana Petrescu:

O zi din viața unui cercetător/ muzeograf în Muzeul Antipa presupune activitate de documentare, studiul aprofundat al faunei acvatice a țării noastre, biodiversitatea mărilor și oceanelor (specii inedite de crustacee din colecția muzeului, donații și poveștile lor).

Dr. Ana Maria Krapal:

O zi de muncă a unui cercetător/ muzeograf la muzeul Antipa poate fi considerată ușor atipică. În sensul că nu este niciodată la fel. Majoritatea timpului îl petrec pregătind probe genetice de la diferite animale pe care le studiem, analizând datele genetice obținute sau verificând colecțiile de moluște ale Muzeului.

Cel mai adesea, de la sfârșitul primăverii și până toamna târziu, unele zile de muncă arată complet diferit pentru că se pot desfășura în teren. Deplasările în teren le facem întotdeauna în echipă și au ca scop inventarierea, observarea, fotografierea speciilor de animale (comune, protejate, invazive), precum și colectarea de material pentru îmbogățirea colecțiilor.

În plus, rezultatele cercetărilor trebuie publicate și diseminate în cadrul conferințelor sau congreselor de specialitate, dar și explicate și făcute accesibile publicului larg prin articole și activități de popularizare. În cadrul acestor activități facem tot posibilul să prezentăm celor interesați și laturile mai puțin vizibile ale unui muzeu de istorie naturală, precum și ce implică lucrul într-un astfel de loc.

Concluzia este că nu apuci să te plictisești, nu faci niciodată aceleași lucruri în aceeași ordine, apar întotdeauna lucruri noi la care de multe ori nu te aștepți. Astfel, în activitatea mea de cercetător la Muzeul Antipa, riscul ca acea monotonie nesuferită să apară este extrem de mic, aproape inexistent.

Dr. Alexandra Florina Popa:

O zi de muncă din viața unui cercetător la muzeul Antipa include diferite tipuri de activități precum deplasările în teren (de monitorizare a speciilor, de colectare a materialului de lucru), activitatea de laborator (în cadrul căreia identificăm speciile și le analizăm până în cel mai mic detaliu) sau diferite programe cu publicul.

Ceea ce aflăm despre speciile analizate transmitem către public prin diferite activități de popularizare a științei, seminarii, workshop-uri, conferințe, expoziții, articole și studii publicate. Prin studiile realizate încercăm să stabilim aspecte esențiale legate de biodiversitate precum: încadrarea taxonomică a anumitor specii prin metode morfologice sau de biologie moleculară, studierea relațiilor filogenetice, relația dintre activitatea umană și protejarea habitatelor speciilor, conservarea speciilor periclitate.

Așadar, o zi din viața unui cercetător la muzeul Antipa este o zi cu activități variate, care nu fac decât să ne aducă o satisfacție imensă, să ne încununeze anii de studiu și muncă și să ne motiveze pentru a fi cei mai buni.

2. Cum ați atrage un adolescent către această meserie? În contextul actual, merită să te îndrepți către un astfel de job?

Dr. Vlad Dincă:

Meseria de cercetător științific poate oferi satisfacții deosebite, oportunități de a învăța mereu ceva nou și de a cunoaște oameni cu interese și aptitudini diverse. Totuși, e un job care necesită multă pasiune. Cercetarea reprezintă un domeniu foarte competitiv și dinamic și implică o perfecționare continuă.

În contextul actual, meseria de cercetător poate reprezenta o opțiune bună pentru un tânăr foarte pasionat de un anumit domeniu.

Dr. Andrei Ștefan:

Activitățile educative cu publicul au rolul de a prezenta această meserie frumoasă, dar dorința de-a o urma trebuie să vină de la sine. Adolescenții interesați de lumea naturală ne pot adresa întrebările lor în cadrul acestor evenimente, iar o discuție cu un cercetător îi poate îndrepta spre o asemenea meserie.

Am avut și voluntari adolescenți în cadrul muzeului, au învățat să lucreze în laborator cu materialul biologic, au mers cu noi pe teren și au participat, la rândul lor, la activități educative cu publicul. Cred că sprijinul și ajutorul cercetătorilor din muzeu au contribuit la decizia lor de a deveni, și ei, cercetători. Toți acești adolescenți au fost și sunt mânați de pasiunea pentru lumea vie, iar această pasiune este vizibilă în ochii lor când vorbesc despre animale, plante sau molecule.

Contextul „actual” este într-o continuă schimbare. Cât de mult „merită” să te îndrepți spre un astfel de job depinde de fiecare în parte. Nu te poți îmbogăți material din meseria de cercetător sau biolog, dar vei avea parte de o îmbogățire mentală și sufletească pe tot parcursul vieții.

Dr. Rozalia Motoc:

În primul rând, este esențial să înțeleagă că cercetarea va deveni o parte integrantă a vieții sale. Pe lângă motivație, ambiție și voință, este important să tindă în permanență spre modelul cercetătorului de succes.

Printre trăsăturile esențiale ale unui cercetător de succes se regăsesc creativitatea, curiozitatea, pasiunea, o capacitate excelentă de organizare, o pregătire temeinică și o documentare atentă. De asemenea, sunt indispensabile obiectivitatea, integritatea, abilitățile de prezentare în fața publicului și competența de a redacta articole de specialitate.

Drd. Maxim-Jean Bâlcu:

În primul rând, recomandarea este ca respectivul adolescent să aibă o introspecție și o imagine oarecum clară a ceea ce vrea să facă în viitor și cam ce crede el că ar putea face mai bine și cu plăcere. Și, în același timp, să se gândească dacă ar putea exercita această meserie/ sarcină o perioadă mai lungă de timp (să nu se plafoneze, plictisească, poate apărea dezamăgirea, pierderea motivației etc) și dacă satisfacția materială (salariul) sau cea profesională primează, sau le poate îmbina pe ambele, în cel mai fericit caz.

Apoi, ar trebui să viziteze sau poate încerca să facă voluntariat sau practică în cât mai multe instituții (muzee, facultăți, institute de cercetare etc) pentru a înțelege și a lua contact direct cu ce presupune domeniul în care dorește să profeseze.

Dacă ești pasionat de ceea ce faci și o faci cu plăcere, atunci merită să îți alegi un astfel de job, pentru că vor apărea și satisfacțiile și în câțiva ani vei realiza dacă într-adevăr ești făcut pentru acest job și domeniu.

Dr. Ana Petrescu:

Atragerea tinerilor pasionați către studiul crustaceelor se poate face atât prin prezentarea posibilităților de dezvoltare a carierei într-un muzeu național cu cele mai mari colecții din țară, alături de cei mai mari specialiști în domeniu, cât și prin prezentarea posibilităților de dezvoltare a abilităților de comunicare în public a rezultatelor studiilor.

Dr. Ana Maria Krapal:

În primul rând, trebuie să te asiguri că acel adolescent este interesat de ceea ce vrei tu să îi arăți, că este pasionat de lumea vie și științele exacte în general, că este curios să afle mai multe despre lumea care îl înconjoară.

În al doilea rând, în cercetare este nevoie de mult suport pe toate planurile, de aceea, este foarte important să ai alături de tine o echipă bună, o a doua familie, am putea spune.

Așadar, cred că cel mai bine este să îi arăți adevărata atmosferă dintr-un laborator de cercetare sau într-o deplasare pe teren, să te porți cu el așa cum ai face-o cu un coleg și să-i răspunzi sincer la toate întrebările, să-l implici pe cât posibil în activitățile tale și să-l asculți atunci când pune întrebări sau îți cere sfatul. În felul acesta, dacă este cu adevărat interesat și pasionat de domeniul de cercetare în care tu lucrezi, poate lua o hotărâre cât mai informată privind viitorul său.

Dr. Alexandra Florina Popa:

Adolescenții care doresc să „îmbrățișeze” această profesie trebuie să fie iubitori de natură și dornici să învețe cât mai mult. De asemenea, trebuie să fie pasionați de lumea vie și totodată conștienți de activitățile variate pe care un cercetător le realizează: deplasări în teren, activitate de laborator, diferite programe cu publicul.

Muzeul Antipa se poate mândri cu câțiva adolescenți care au participat la un program de voluntariat și care au ales să continue în direcția cercetării, în prezent fiind studenți la universități prestigioase din America, Olanda și Marea Britanie. Acestor tineri li s-au prezentat toate fațetele cercetării, toate aspectele pe care aceasta le implică, au fost implicați în activitățile de laborator, în deplasările în teren, au participat la diferite conferințe/ workshop-uri cu rezultatele obținute prin munca lor.

Așadar, dacă tinerii adolescenți sunt cu adevărat pasionați și interesați de acest domeniu de cercetare, nu doar că pot îmbrățișa profesia de cercetător, dar pot face și performanțe notabile în domeniu.

În contextul societății actuale, i-am sfătui pe tinerii adolescenți să aibă curaj să vină să facă voluntariat la muzeul Antipa, să vadă pe propria lor piele ceea ce am descris și, mai ales, să simtă o parte din împlinirea pe care o simțim noi, cercetătorii.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇