Alegerile prezidențiale din România: între stabilitate și tensiuni politice

adelina.tintariu

expert științe politice

Adelina este fondatorul Portant Public Affairs. De asemenea, contribuie frecvent cu analize politice prin intermediul mai multor platforme media naționale. Anterior mediului privat, a lucrat în administrația publică centrală, în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), unde, în perioada 2012-2014, a contribuit la instrumentarea cazurilor de infracțiuni contra umanității împotriva a doi foști comandanți de penitenciare din perioada comunistă.
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Alegerile prezidențiale din România provoacă tensiuni politice. Coaliția de guvernare, formată din Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Național Liberal (PNL), se confruntă cu provocări majore în contextul unei campanii electorale ce riscă să destabilizeze scena politică, mai ales într-un context internațional dificil.

Atât PSD, cât și PNL încearcă să-și maximizeze șansele în cursa pentru Palatul Cotroceni, însă doar un candidat va putea revendica cea mai râvnită funcție din țară.

Parte din strategia celor două partide este să amâne pe cât posibil anunțul oficial privind nominalizarea unui candidat. Iar decizia recentă de a organiza alegerile prezidențiale la termen pare să pună o presiune și mai mare pe liderii politici, forțați să regândească scenariile politice.

Importanța alegerilor prezidențiale

Alegerile prezidențiale din România sunt considerate simbolic drept cele mai legitime din punct de vedere politic. Președintele joacă un rol crucial în desemnarea prim-ministrului, ținând cont de rezultatele alegerilor.

ADVERTISING

În situația în care niciun partid nu obține majoritatea de 50% plus 1, președintele devine arbitru al scenei politice, invitând partidele la consultări și nominalizând un prim-ministru care să poată forma un guvern și să obțină votul Parlamentului.

Președintele este, în mod oficial, apolitic după alegere, dar rămâne informal legat de partidul care l-a susținut în campanie. Această dinamică a fost evidentă de-a lungul istoriei post-1989 a României, când fiecare președinte, cu excepția unui singur caz, cel al lui Emil Constantinescu (președinte 1996-2000), a urmărit să obțină un al doilea mandat.

În plus, președintele numește, între altele, șefii serviciilor secrete, conducerile marilor parchetelor și participă la Consiliul European, având o influență semnificativă asupra politicii externe a țării.

În contextul alegerilor prezidențiale, avem mai mulți actori politici, precum și diverse strategii electorale.

Marcel Ciolacu (PSD)

Premierul și liderul PSD, Marcel Ciolacu, se află într-o poziție destul de delicată. Deși PSD a câștigat alegerile locale din iunie 2024 și a obținut primul loc în alegerile europarlamentare alături de PNL, Marcel Ciolacu ezită să-și anunțe candidatura pentru președinție și amână luarea unei decizii, conștient că un eșec i-ar putea afecta cariera politică.

Acest lucru este evidențiat și prin anumite afirmații publice ale președintelui PSD, care acum câteva săptămâni punea anumite condiții pentru a candida în decembrie. Această reticență poate fi folosită și de adversarii din propriul partid, care ar prefera să-l vadă candidat, știind că atât succesul, cât și eșecul său i-ar afecta poziția în PSD.

Liderii PSD mizează pe intrarea candidatului lor în turul al doilea, ceea ce este foarte posibil în acest moment. Însă este important contracandidatul, mai ales că social-democrații nu au reușit să câștige această poziție în ultimii 20 de ani.

Mircea Geoană, independent

Potrivit sondajelor, Mircea Geoană, actualul secretar adjunct al NATO, este politicianul în care românii au cea mai mare încredere. Acesta se poziționează ca un outsider al sistemului, cu o experiență solidă în politica internațională.

Cu toate acestea, Mircea Geoană nu se află la prima candidatură și nici nu este un politician nou, iar acest lucru s-ar putea să le ofere motive adversarilor politici pentru a-l ataca în timpul campaniei electorale.

Deși un anunț oficial privind candidatura sa este așteptat în toamnă, după finalizarea mandatului la NATO, și în cazul lui Mircea Geoană observăm deja anumite acțiuni menite să îi crească profilul politic la nivel național.

Mircea Geoană este văzut ca un challenger pentru ambele partide tradiționale, care, pe lângă presiunea prezidențialelor, trebuie să asigure o majoritate solidă și după decembrie 2024.

Nicolae Ciucă (PNL)

Liberalii par să îl susțină pe Nicolae Ciucă, președintele PNL și fost premier, actual președinte al Senatului. Campania sa de imagine se axează pe cariera sa militară, încercând, astfel, să atragă o parte a electoratului care vede armata ca una dintre instituțiile de încredere din România.

Deși inițial susținea organizarea alegerilor în septembrie, calculele electorale au arătat că o campanie de vară nu ar fi suficientă pentru a convinge electoratul de dreapta să iasă la vot, astfel că PNL a reușit să renegocieze cu partenerul de coaliție calendarul electoral pentru noiembrie-decembrie.

Nici în cazul lui Nicolae Ciucă nu avem un anunț oficial al partidului, însă ultimele sale declarații, în contextul vizitei la Washington, la summit-ul NATO, par să arate dorința președintelui PNL de a candida. Cu toate acestea, cele mai recente sondaje par să creeze ceva îngrijorări în rândul liberalilor cu privire la alegerile prezidențiale, astfel că nu este exclus să asistăm la anumite schimbări de plan.

Elena Lasconi (USR)

Elena Lasconi poate deveni un candidat important în următoarele luni, în măsura în care reușește să conducă USR și să evite conflictele interne. Deocamdată, a obținut o majoritate fragilă în Biroul Politic al partidului, iar rezultatele slabe la alegerile europarlamentare și locale înregistrate de USR sunt mult prea recente în memoria alegătorilor partidului.

Anunțul lui Ludovic Orban că va candida arată că membrii ADU au înțeles că proiectul lor a fost mai degrabă un eșec. Elena Lasconi este nevoită să vină cu un program prezidențiabil solid atât pentru a își crește notorietatea și sprijinul votanților USR, cât și pentru a deveni cu adevărat un challenger pentru candidații deja profilați. Este de urmărit cum se va poziționa președinta USR în următoarele luni, mai ales în raport cu PNL.

George Simion (AUR)

George Simion, liderul partidului AUR, a reușit să atragă atenția cu un program politic populist pentru prezidențiale, deși promisiunile sale nu se aliniază cu atribuțiile constituționale ale unui președinte. AUR a avut un rezultat bun la europarlamentare, însă sub așteptările inițiale.

Iar în contextul actual este greu de crezut că George Simion va reuși să intre în turul al doilea al prezidențialelor, așa cum acesta lăsa să se înțeleagă la un moment dat.

Simion se va confrunta și cu competiția internă din partea fostei colege de partid, Diana Șoșoacă, care, deși are un discurs radical și o notorietate ridicată, precum și o neîncredere la fel de mare, ar putea diminua sprijinul pentru AUR.

Alegerile prezidențiale din România din acest an reprezintă un test crucial pentru stabilitatea politică a țării. Cu o competiție acerbă și diverse strategii politice în joc, rezultatele vor avea un impact semnificativ asupra viitorului guvernării. Rămâne de văzut cum vor naviga principalii actori politici prin aceste ape tulburi și cine va ieși victorios în cursa pentru Palatul Cotroceni.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇