Săptămâna începută cu o zi de vacanță ar trebui să fie a unor decizii importante pentru continuarea anului electoral, cu momentul lui culminant, prezidențialele.
Coaliția urmează să se reunească marți pentru a decide când organizează alegerile prezidențiale, în septembrie, după cum PSD și PNL au bătut palma și au anunțat încă din martie, sau mai târziu, eventual prin noiembrie – decembrie, după cum vor liberalii.
De unde suceala PNL și rezistența PSD am explicat deja.
Ar fi fost o decizie simplă, conform înțelegerii din martie, dacă cele două partide rămâneau la planul candidatului comun, idee pe care au sabotat-o însă la București.
Ultima variantă vehiculată privind data prezidențialelor este una de compromis, adică nici cum vrea PSD 15-29 septembrie, nici noiembrie cum ar vrea PNL, ci 29 sept- 13 oct.
Deci niciunul dintre lideri nu se va fi ținut de cuvânt. Nici Nicole Ciucă, atunci când susținea cu tărie soluția septembrie, nici Marcel Ciolacu, care numai nu s-a jurat că nu mai schimbă înțelegerea. Doar o medie de orgolii.
În ceea ce privește candidaturile, cele mai multe sunt deja destul de clare: Mircea Geoană, Nicolae Ciucă, George Simion, Diana Șoșoacă, Elena Lasconi.
Ce va face PSD?
Marcel Ciolacu este supus unei presiuni intense de a candida la prezidențiale, în numele tradiției că președintele PSD asumă această luptă.
Nu știu câți cred sincer că are o șansă reală, dar mulți știu că această candidatură vacantează practic șefia partidului, și dacă Marcel Ciolacu ar învinge și ar pleca la Cotroceni, și dacă ar pierde și, tot tradițional, partidul i-ar lua gâtul.
Nici să refuze pur și simplu candidatura nu ar fi simplu pentru Marcel Ciolacu și l-ar putea duce tot la pierderea puterii interne, dacă nu va reuși să ofere un proiect alternativ consistent.
O variantă ar fi tandemul cu Mircea Geoana, pe care îl resping mulți dintre liderii PSD. Cel mai comod ar fi tandemul cu Nicolae Ciucă în numele stabilității, dar PSD nu va accepta să susțină președintele altui partid.
Pe de altă parte, oricât de acoperitor ar fi imperativul stabilității, oricât de bună relația personală a celor doi președinți, oricât de tentant proiectul continuării coaliției după alegeri, o campanie în care cele două partide au candidați rivali nu are cum să nu afecteze guvernarea.
Mai pot reveni la candidatul comun? Există teoretic și această posibilitate, ipoteză în care și data alegerilor ar deveni irelevantă.
Practic va fi însă foarte greu ca liberalii să renunțe la candidatura lui Nicolae Ciucă, căruia din motive greu de înțeles politic par să îi acorde o șansă reală de câștig, după ce au împânzit țara cu imense panouri electorale pentru domnia sa.
Și, cum spuneam, este la fel de greu ca PSD să asume susținerea candidatului altui partid, mai ales după ce au câștigat clar alegerile locale. Harta roșie obligă.
Compromisul ar fi un independent, dar după felul în care l-au tratat pe dr. Cătălin Cîrstoiu la București, după felul în care au îngropat chiar ei ideea, relansarea ar fi dificilă. Nu și imposibilă desigur, niște nume sunt deja vehiculate, în primul rând al rectorului SNSPA, Remus Pricopie.
Dar ce independent cu oarecare notorietate și respect de sine s-ar mai încurca cu PSD și PNL după ce au văzut povestea de la București?