- Ieșirea din pandemie, mult mai dificilă în Marea Britanie din cauza problemelor provocate de Brexit.
- După ridicarea restricțiilor, cea mai mare criză e una a forței de muncă. Mii de afaceri sunt blocate din cauza lipsei de personal.
- 90.000 de poziții vacante în spitalele din Anglia. Sindicatele îi cer lui Boris Johnson să intervină.
- Cel puțin 135 de euro trebuie să dea pe teste o persoană care vrea să călătorească în Marea Britanie
În centrul Londrei, în apropiere de stația de metrou Barbican, în inima financiară a orașului, se află o înlănțuire de câteva clădiri vechi, scunde, bine întreținute, flancate de o vegetație bogată și multicoloră.
Contrastul cu densitatea de construcții înalte cu geamuri uriașe care adăpostesc mii de birouri e mare.
Această oază de liniște, un fragment bine conservat dintr-o lume dispărută, e Charterhouse, o mânăstire fondată în 1348 de călugării ordinului catolic Carthusian, aduși din Franța de regele Eduard al III-lea.
Fratele Brian, un rezident al fostei mănăstiri, care azi e un exclusivist cămin de bătrâni singuri, lipsiți de posibilitatea de a se întreține, le povestește celor nouă turiști despre pandemia de acum 700 de ani care a dus la ridicarea lăcașului.
Moartea Neagră (Black Death) a ucis o treime din populația globului între anii 1347-1351. Din surse diferite, istoricii estimează că între 75 și 200 de milioane de oameni au fost murit în urma ciumei bubonice în această perioadă.
“Doar în zona actualei mănăstiri”, povestește Fratele Brian, un călugăr în vârstă, slab și îmbrăcat în haine de oraș, care aduce mai mult cu un profesor pensionar, decât cu un monah, “au fost îngropați în jur de 50.000 de oameni, uciși de ciumă”.
Regele Eduard al III-lea, când a văzut că pandemia a scăpat de sub control, a cerut consiliului său să găsească soluții ca să fie ridicate cadavrele din case și să fie îngropate.
Așa s-a ajuns la călugării din ordinul Carthusian, “recunoscuți ca fiind curajoși, demni și foarte pricepuți în tot ce privește efectele pandemiei”, spune fratele Brian.
Solii lui Edward i-au chemat pe câțiva dintre ei la Londra. Ordinului catolic i s-a oferit un imens câmp la marginea de atunci a orașului unde au ridicat o construcție provizorie.
“Activitatea lor a fost eficientă. S-au implicat și au reușit să preia mii de cadavre, să țină slujbe religioase, să le îngroape creștinește și să comunice cu familiile celor dispăruți încât au câștigat respectul regelui și pe cel al londonezilor”, povestește călugărul.
După 700 de ani, Londra și restul lumii trec printr-o nouă pandemie care are eroi și învinși.
Lipsa de personal, un pericol pentru sănătatea britanicilor
Ultima dată când am fost în capitala Regatului Unit, în urmă cu doi ani, Brexit-ul era o confruntare politică, iar pandemia, un film. Venind din afară, am realizat impactul celor două fenomene care au schimbat metropola.
Londra are 9,4 milioane de locuitori. Orașul se află într-o profundă criză de forță de muncă. Încercarea de a ieși din zona de incertitudine economică provocată de restricțiile sanitare se lovește de lipsa oamenilor.
Afișe de angajare se află peste tot, de la vitrinele restaurantelor și pub-urilor, până la farmacii, spălătorii, spitale, stații de tren, metrou, autobuze.
“Suntem foarte conștienți de tensiunea și stresul pus pe serviciile și echipele Sistemului Național de Sănătate (NHS) din cauza posturilor vacante pe care le avem în spitale și serviciile medicale.
Există un risc real ca aceste posturi vacante să reprezinte cea mai mare amenințare la adresa sănătății poporului nostru”, se arată într-o scrisoare adresată premierului Boris Johnson, semnată de Academia Regală a Colegiilor Medicale, o organizație din care fac parte 240.000 de medici.
În acest moment, conform cotidianului britanic The Guardian, există 90.000 de posturi neocupate în sistemul de sănătate, sector care numără 1,4 milioane de angajați.
Pandemia a alungat muncitorii europeni din Marea Britanie, iar Brexit-ul îi oprește să se întoarcă.
Sunt multe restaurante care închid mai repede și care și-au restructurat programul pentru că nu au suficienți angajați, dar sunt mari probleme și în agricultură, acolo unde lipsa forței de muncă a dus la abandonarea unei părți de recoltă pe câmp pentru că nu a avut cine s-o strângă.
Bilete de avion scumpe, testele și mai scumpe
Ca să ajungi în Marea Britanie a devenit extrem de costisitor. Pe lângă biletele de avion care costă în jur de 100 de euro, cele mai ieftine, se adaugă costul testelor.
Pentru a te putea îmbarca într-un avion cu destinația UK, dacă pleci dintr-o țară aflată pe lista galbenă, trebuie să fii vaccinat, să ai un test PCR făcut cu cel puțin 72 de ore înainte de îmbarcare și să ai o programare la un centru din Marea Britanie, după 48 de ore de la ajungerea în țară, unde trebuie să faci un nou test.
Cele două teste costă în jur de 135 de euro de persoană. Aceste prețuri țin mulți turiști la distanță, astfel că Londra, în luna august, când în vremuri normale era plină de turiști din întreaga lume, astăzi e vizitată, preponderent, de cei din Marea Britanie.
“Țara noastră a prezentat un studiu de caz despre cum să nu administrezi o criză”, a scris jurnalistul John Kampfner, în cartea sa lansată recent “De ce germanii o duc mai bine”.
“Stilul bombastic al premierului a fost invers proporțional cu competența sa guvernamentală. Boris Johnson a reacționat încet în ce privește gravitatea problemei. Deși pandemia era listată încă din 2015 în Strategia Națională de Apărare ca fiind unul dintre cele mai mari pericole cu care se poate confrunta guvernul, aproape nicio pregătire nu a fost făcută”.
Aceasta e o percepție des întâlnită printre britanici în ultima vreme. Doar 38% dintre alegători îl mai susțin pe actualul premier, o prăbușire de aproape 30 de procente din aprilie 2020.
De fapt, abia acum, după ce pandemia a încetinit, iar oamenii încearcă să se întoarcă la normal, încep să se simtă efectele Brexit-ului.
Un oraș care s-a schimbat
Sute de mii de muncitori sezonieri au plecat și nu se vor întoarce prea curând din cauza dificultăților legate de călătorie, de actele de angajare și de cele de ședere.
Conform unor studii, cel puțin un milion de români lucrează în străinătate ca sezonieri în agricultură și turism. La asta se adaugă și faptul că va exista o cerere foarte mare de angajați în sistemele de sănătate.
Asistentele medicale și personalul auxiliar vor prefera statele din UE în detrimentul Marii Britanii, din cauza problemelor legate de vizele de muncă provocate de Brexit.
În doi ani, Londra s-a schimbat, dar a rămas un oraș viu în care, pe străzi, se aude mai puțină română și poloneză, dar unde încă se construiește mult, chiriile sunt mari, iar transportul costisitor.
Cu 70% dintre adulți vaccinați cu cel puțin o doză, Marea Britanie a trecut și peste valul al patrulea de pandemie, cu mulți infectați, dar cu o rată scăzută a deceselor.
Masca nu mai e obligatorie în spațiile deschise, iar în mijloacele de transport sunt mulți care nu o mai poartă, deși autoritățile cer acest lucru.
Ca și la noi, apar mereu discuții și certuri între cei care se protejează și cei care nu vor s-o facă.
În Londra se observă cel mai bine faptul că pandemia a schimbat lumea și că, în căutarea de a ne recupera vechea viață, trăim una nouă.
