Regizorul maghiar Béla Tarr a murit marți, la vârsta de 70 de ani, au anunțat agenția ungară de presă MTI și un coleg de breaslă al cineastului, Bence Fliegauf, vorbind în numele familiei. Béla Tarr este considerat una dintre cele mai influente și radicale voci ale cinematografiei europene contemporane.
Cea mai cunoscută operă a sa este Sátántangó (1994), o epopee cinematografică de peste șapte ore, adaptată după romanul scriitorului László Krasznahorkai, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2025, relatează News.ro.
Filmul, realizat la câțiva ani după prăbușirea comunismului în Europa de Est, a devenit un reper major al cinemaului de autor, fiind elogiat de critici și cinefili din întreaga lume. Scriitoarea americană Susan Sontag afirma despre „Sátántangó” că este filmul pe care l-ar vedea cu plăcere în fiecare an.
Béla Tarr și-a început cariera cu documentare centrate pe viața clasei muncitoare, debutând în lungmetraj la doar 22 de ani cu „Family Nest” (1977), realizat rapid, cu actori neprofesioniști. Primele sale filme au fost marcate de realism social și critică politică, direcție continuată în „The Outsider” (1981) și „The Prefab People” (1982), acesta din urmă fiind distins cu o mențiune specială la Festivalul de Film de la Locarno. Deși a fost adesea comparat cu cineaștii stilului cinéma-vérité, Tarr a declarat în repetate rânduri că nu fusese influențat direct de aceștia.
Odată cu „Almanac of Fall” (1984), regizorul și-a definit stilul care avea să devină marca sa distinctivă: cadre foarte lungi, ritm lent, o estetică austeră și o atmosferă apăsătoare, dominată de anxietate existențială. Colaborarea sa de durată cu László Krasznahorkai a început în 1988, cu filmul „Damnation”, și a continuat cu unele dintre cele mai importante titluri ale sale.
Printre acestea se numără Werckmeister Harmonies, adaptare după romanul „The Melancholy of Resistance”, considerată de numeroși critici drept una dintre cele mai importante opere cinematografice ale secolului XXI. Filmul a fost proiectat la ediția inaugurală a Festivalului Internațional de Film Transilvania, în 2002.
Alte titluri notabile sunt „The Man from London” (2007), prezentat în competiția Festivalului de la Cannes, și The Turin Horse, distins cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Berlin.
„The Turin Horse”, pe care criticul A.O. Scott de la The New York Times l-a descris drept o experiență cinematografică rară și profundă, a fost ultimul film al lui Béla Tarr, regizorul anunțând încă de la începutul producției că se retrage din cinema.
În 2025, Béla Tarr a fost invitat special la Festivalul Internațional de Film Transilvania, unde i-a fost acordat Premiul pentru întreaga activitate, în semn de recunoaștere a influenței sale majore asupra cinematografiei mondiale.