Ministrul Muncii, Raluca Turcan, anunţă că unul din trei copii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate a rămas fără îngrijire.
Totodată, ea precizează că sunt numeroase cazurile în care ambii părinţi sunt plecaţi.
„Pandemia a accentuat gradul de excluziune, de vulnerabilitate a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dacă ne uităm la distribuţia pe judeţe a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, vom vedea că cele mai mari comunități se află în judeţele cele mai sărace, ceea ce înseamnă că avem, de fapt, un fenomen social. Sărăcia suprapusă peste lipsa părinţilor, de fapt, a condus la riscuri majore pentru copiii rămaşi singuri. Cifrele sunt îngrijorătoare.
18% dintre copii au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, 14% au unicul părinte plecat la muncă în străinătate şi 68% au un singur părinte plecat a muncă în străinătate. Aşadar, unul din trei copii a rămas practic complet fără îngrijirea părinţilor. Aceştia reprezintă cel mai mare risc şi aici cred că trebuie să fie concentrate politicile publice pe care le vom elabora.
O parte au fost deja propuse de Administraţia Prezidenţială şi cu o parte vom veni şi noi, ca Minister al Muncii, mai ales că radiografierea persoanelor vulnerabile a reprezentat o prioritate a mandatului meu de ministru”, a declarat Raluca Turcan, marţi.
E nevoie de sprijin pentru acești copii
Turcan a menţionat că este nevoie ca aceşti copii să beneficieze de sprijin pe mai multe planuri, întrucât ei „reprezintă o componentă extrem de vulnerabilă a societăţii”.
Ministrul a explicat că nu toţi copiii cu părinţi plecaţi la muncă afară din ţară sunt beneficiari de ajutor social, pentru că sunt cazuri în care familiile în care au rămas primesc bani de la cei plecaţi, „însă ei sunt în comunităţi vulnerabile şi în jurul lor se dezvoltă sărăcia”.
„Aceşti copii nu au nevoie doar de sprijin psihologic, ci trebuie realmente îndrumaţi să găsească o cale în viaţă. (...) Binele pentru aceşti copii se construieşte atunci când contribuim cu toţii la el.
Cred cu tărie că parteneriatul dintre autorităţile centrale, autorităţile locale şi societatea civilă este singurul care poate să ajungă în segmentele de nişă pentru persoanele vulnerabile. Statul nu poate s-i atingă pe toţi cei vulnerabili, nu are nici capacitatea, nu are nici ştiinţa (...) şi de aceea parteneriatele cu cei care reprezintă exemple de bună practică sunt cele care pot să ne ducă acolo unde exisă cea mai mare vulnerabilitate”, a mai afirmat ministrul.
Turcan a dat organizaţia „Salvaţi Copiii” drept exemplu de implicare în astfel de probleme.
Conform ministrului, copiii din familii monoparentale şi cei din familii cu foarte mulţi copii sunt cei mai expuşi riscului.
Ministrul a ţinut să precizeze că „nu vorbim de o cauză pierdută”, cea a copiilor aflaţi în astfel de situaţi dificile, ea arătând că există numeroase proiecte pentru remedierea situaţiei – unele definite deja în Programul Operaţional Incluziune şi demnitate socială, altele la care se lucrează.
Analiza Organizației Salvaţi Copiii
Organizaţia Salvaţi Copiii a făcut un studiu cu 700 de copii, în urma căruia s-a constatat că 9% dintre copii au părinţii plecaţi în străinătate de mai mult de 10 ani.
”Conform analizei realizate de Salvaţi Copiii, la începutul lunii mai 2021, pe un eşantion de 700 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate dintre beneficiarii programelor socio-educaţionale ale organizaţiei,
- 4% au părinţii plecaţi de mai putin de un an,
- 32% de o perioadă între un an şi trei ani,
- 37% de o perioadă între patru şi şase ani,
- 18% între şapte şi nouă ani,
- 9% peste 10 ani”, a transmis organizaţia.
În ceea ce priveşte frecvenţa reîntoarcerilor, dacă anterior pandemiei 12% dintre părinţi se întorceau o dată la doi ani sau mai rar, 32% o dată pe an, 29% de două ori pe an, doar 20% de trei ori pe an sau mai mult, iar în cazul a 7% a fost menţionată o altă situaţie (majoritatea situaţiilor descrise fiind de fapt referitoare la ruperea legăturii cu copiii din ţară), începând din martie 2020, pentru 46% dintre părinţi frecvenţa reîntoarcerilor a fost mai scăzută, iar pentru alţi 46% dintre ei frecvenţa reîntoarcerilor a rămas aceeaşi.
În ceea ce priveşte frecvenţa comunicării părinţilor plecaţi cu copiii,
- cu 26% dintre copii părinţii comunică zilnic,
- cu 34% de două / trei ori pe săptămână,
- cu 23% dintre ei săptămânal, cu 4% o dată la două săptămâni,
- cu 5% lunar,
- cu 3% mai rar decât lunar,
- cu 5% deloc.
În cazul a 52% dintre copii comunicarea este telefonică, pentru 19% dintre ei este realizată cu ajutorul calculatorului sau tabletei (prin aplicaţii precum skype, messenger etc.), iar pentru 24% dintre ei prin ambele forme.
