Fenomenul pierderilor de populaţie, semnalat de Institutul Naţional de Statistică în urma rezultatelor preliminare ale recensământului din România, se încadrează în tendinţa declinului demografic european, afirmă academicianul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie „Dimitrie Gusti” al Academiei Române.
Însă, spune el, fenomenul trebuie raportat şi la cauze specifice, precum politicile de răspuns date de clasa guvernantă la crizele provocate de tranziţie şi la cerinţele Occidentului.
”România toată pierde populaţie, iar acest fenomen se încadrează, precum am precizat, în tendinţa declinului demografic european. E drept că, faţă de ţările vestice, acest declin demografic în România trebuie raportat deopotrivă la cauzele comune şi la cele distincte, adică specifice doar Estului şi, în particular, României.
Iar cauzele distincte sunt, de fapt, cele apăsătoare şi atribuibile politicilor de răspuns ale clasei politice la crizele provocate de tranziţie. Întreaga preocupare a elitei guvernante de la noi a fost una de rapidă adaptare la noua conjunctură şi la cerinţele Occidentului lipsindu-i aproape total energia creatoare reclamată de rezolvarea reală şi în termeni proprii (în interesele şi beneficiul poporului român) a problemelor care au survenit pe fondul unei tranziţii extrem de complexe şi contradictorii”, a declarat Ilie Bădescu într-un interviu acordat Agerpres.
Potrivit profesorului, pierderea de populaţie reprezintă una dintre provocările persistente ale modernităţii de tip european, însă este un fenomen încă slab cercetat.
Directorul Institutului de Sociologie mai vorbeşte despre "iarna demografică", despre "depresia socială", despre modul de raportare a omului modern la suferinţă, la bunăstarea materială, la dăinuire sau la opţiunea cuplurilor pentru ne-naşterea de prunci, principala cauză a declinului unei comunităţi.
”Iarna demografică este o sintagmă lansată în studiile socio-demografice, pentru a defini scăderea pe termen lung (ultimii 50 de ani) a ratei fertilităţii, la scară continentală, sub nivelul "ratei de înlocuire" (de 2,1 copii la o femeie), ceea ce provoacă o distorsiune a raportului tineri-bătrâni, o contracţie a sistemului de securitate socială şi de asistenţă medicală, agravate toate de un declin al cheltuielilor în segmentul celor vârstnici.
Pe cale de consecinţă, generaţia activă tot mai redusă va fi pur şi simplu schilodită de apăsarea taxelor necesare pentru întreţinerea părinţilor, precum subliniază Kathryn Joyce, prefaţatoarea unui film documentar chiar cu titlul "Iarna demografică" ("The Demographic Winter").
Filmul menţionat este sugestiv pentru fenomenul "depresiei sociale", care este trăsătura dominantă a acestui anotimp social, denumit iarnă demografică şi vine cu o imagine teribilă: "bunici abandonaţi, neîngrijiţi şi singuri pe străzile Europei, pe măsură ce legăturile dintre generaţii sunt spulberate; o potenţială pustiire a ţărilor mici, precum ar fi Letonia, şi o depresie la nivel mondial".