Încă simt nodul în gât. Poate pentru că totul pare atât de real și dă senzația că te uiți în jur zi de zi, apoi vezi totul concentrat într-un spectacol pe o scenă. Este efectul piesei de teatru „Share & Subscribe”, pusă în scenă la Sala Studio a TNB. Pare comedie. Pare dramă. Dar este cumva viața pe care o trăim și în care ne afundăm într-o complicitate vinovată.
Este o alergare după iluzia faimei construite pe dramele reale ale unor oameni neînțeleși. Este lipsa de dialog care duce la drame și monstruozități. Fiecare moment în care căutăm o secundă în plus de atenție are efecte în lanț greu de anticipat. Pentru că atunci când te joci cu emoțiile, fricile și împingi tot mai mult limitele, unii ar putea ceda. Și ar putea să fie fix cei la care nu te gândeai. Cei pe care îi iubești. Cei pe care te gândeai că-i protejezi. Poate vorbesc în dodii, dar totul se leagă pentru cine vede spectacolul la care făceam referire la început. Cumva totul se leagă și pentru cine urmărește comentariile din social media atunci când apar vești despre cineva (oricine) care face ceva (orice).
Mulți se grăbesc să atace orice mișcare a unei persoane care caută să înceapă ceva. O afacere, o emisiune, o idee. Iar gândurile îmi pornesc după ce am urmărit pe Paginademedia.ro cum sunt reacțiile în comentarii la orice anunț de mutări în piața media, programe noi sau idei ale unor oameni care îndrăznesc. Pe unele le înțeleg ca venind din partea unor persoane cu interese ceva mai personale pentru un loc sau poziție. Altele, în schimb, adaugă doar hate. Mult hate! Hate pentru locuri, oameni, situații, idei. Fără un pic de cunoaștere sau înțelegere. Doar pentru că poate este mai popular să fii tot timpul împotrivă decât să spui bravo.
Avem această genă nefastă a „caprei vecinului” care ne umple de venin existența. Iar social media a scos diavolul care dormea pe un umăr la lumină. De multe ori pare că l-a eclipsat pe îngerul care stătea mereu treaz pe celălalt.
De ce oare vrem să judecăm imediat? De ce oare rețelele de socializare în loc să întărească relații și să stabilească legături reușesc să aducă atât de mult hate? De ce secțiunile de comentarii ale siteurilor unor publicații respectabile adună atât de multe atacuri și cuvinte grele?
De ce nu tragem aer în piept înainte să emitem judecăți ferme sau să aruncăm către oameni și situații străine cuvinte care pot distruge? Poate pentru că nu ne-a învățat nimeni că binele sădit în lume este binele în care putem crește împreună?! Poate este momentul să învățăm că împreună putem să fim mai bine! Iar asta înseamnă dialog, empatie și mai puțin hate. Înseamnă să alergăm mai puțin după share & subscribe. Să oferim zâmbete și să încurajăm orice început sau încercare. Deja celor care încep pe un drum nou le este greu și plin de neprevăzut. Cândva și cumva tot ceea ce sădim în calea lor s-ar putea să fie perdeaua protectoare care să ne ajute pe propriile cărări.
Împreună schimbăm lumea în care trăim!