Nu ne naștem empatici. Priviți orice filmuleț cu mai mulți bebeluși puși unul lângă altul într-un pătuț. Fiecare pentru sine, fiecare pentru supraviețuirea proprie. Treptat, rolul părinților este crucial. Să-l facă pe „ăla micu” să înțeleagă puterea relației cu semenii, cu lumea. Unii reușesc mai bine, alții, mai puțin.
Empatia se învață, se cultivă, se exemplifică zi de zi prin faptele noastre. La noi la școală, alături de disciplinele umaniste și pozitive, empatia ar putea să stea la loc de cinste în tabla de materii. Alături de empatie și în deplină consonanță, ne preocupă reponsabilitatea pe care o inoculăm copiilor. De la cei mai mici, prin grija cu care se ocupă de lucrurile proprii și ale celorlalți, la cei mai mari, prin proiectele pe care le desfășoară și susțin laolaltă cu școala.
Nimic nu mă enervează mai tare decât imaginile din filme, preponderent americane, cu diverse cucoane care își scot de la gât colierele de diamante și le pun pe o tavă destinată colectei pentru o cauză nobilă. Este un gest în aceeași măsură formal și arogant, care transmite orice în afară de empatie și înțelegere a responsabilității pe care unii, mai norocoși, ar putea sau ar trebui s-o aibă în raport cu alții, mai nefericiți cu viața lor.
Am căutat întotdeauna la Avenor să evităm formalismul și goliciunea de sens ale acestui gen de acțiuni și proiecte cu bătaie socială. Nu a fost niciun proiect de angajare socială, caritabil, pe care elevii noștri, indiferent de vârstă, să nu-l cunoască în detaliu în așa fel încât identificarea cu cauza proiectului să fie deplină.
Câteva exemple: acum ceva ani, un ONG destinat ajutorării unor sate sărace din zona Moldovei a colectat fonduri pentru achiziționarea unor microbuze care să transporte copiii la școală, de la distanțe imposibile. Elevii noștri au pregătit pentru fiecare copil cutii cu încălțăminte – nouă – drept înțelegere pentru zecile de kilometri parcurși pe jos spre școală. Fiecare pachet a fost însoțit de o scrisoare personală, de la elevul nostru către elevul beneficiar. Cu nume și prenume, fără abstracțiuni.
Foarte multe inițiative vin de la comunitatea de elevi sau de părinți, școala este doar spirjinul logistic al unor astfel de acțiuni. Alt exemplu: Târgul caritabil de Crăciun, ideea elevilor noștri de liceu, deja de câțiva ani tradiție. În preajma sărbătorilor de iarnă, elevii noștri organizează un târg caritabil în care toată suflarea din comunitate participă, cumpără produse concepute de liceeni și donează sumele obținute unor organizații de profil. Acei copii și acele organizații sunt invitate să participe la zilele de târg, să-i cunoască, să socializeze cu cei de la Avenor. În acest fel, cauza capătă consistență și rost.
Comunitatea de părinți organizează, de peste zece ani, unul dintre cele mai iubite evenimente: Cultural Celebration Day, ziua diversității culturale, cu standuri destinate diverselor țări sau culturi, cu evenimente ținând de cultura respectivă și cu delicioase produse culinare. În acest fel am reușit să asigurăm școlarizarea la liceu a unor copii excepționali, dar fără posibilități financiare.
Îmi aduc aminte sosirea lor în timpul Cultural Celebration Day și bucuria că s-au obținut fonduri pentru a-i ține la școală. Astfel de momente, în afară de componenta caritabilă și de responabilitate socială, sunt lecții de viață pentru elevii noștri, sunt exemple pline de concretețe prin care ei își pot aprecia norocul de a face parte din familii iubitoare și cu posibilități și de a învăța la o școală pe care mulți și-ar dori-o.
Am avut zeci, sute de discuții cu elevii noștri privind sărăcia din lume, foametea, seceta, războiul. Fără astfel de evenimente, cu adevărat de la om la om, discuțiile despre copiii din Africa în timp ce unii risipesc mâncare sau apă sunt sortite derizoriului.
Acum când în școala noastră învață copii din Ucraina și lumea pregătește Cultural Celebration Day având ca scop caritabil donații către un ONG dedicat, cu totul altfel se manifestă înțelegerea copiilor noștri, compasiunea, empatia. Fie că e vorba de Târgul caritabil de Crăciun, de Cultural Celebration Day, de momente punctuale de acțiuni la nivelul claselor, nu puține, ne place să credem că reușim să educăm, să responsabilizăm, să formăm cultură civică. E mare nevoie de ea în țara noastră.