Condiţii de muncă grele, cazare la preţuri exorbitante şi intermediari vechi cu nume noi. Problemele din industria cărnii nu au fost complet tranşate.
„Sunt bucuros să dorm într-un pat şi să fiu la adăpost. M-am temut pentru viaţa mea”. După aproape 10 zile petrecute pe stradă, în Germania, pe un ger crunt, Petre vrea să creadă din nou în oameni. Şi este decis să ajute la restabilirea adevărului. Mai mult chiar, el nu uită să îl sprijine pe colegul lui de suferinţă, cu care a împărţit o cameră în ultimele şase luni, într-un adăpost pentru angajaţii din industria cărnii, undeva la graniţa dintre Germania şi Olanda.
Petre este un bărbat puternic, cu experienţă de viaţă, a lucrat în multe ţări, dar ceea ce i-a fost dat să trăiască în ultimele săptămâni în Germania depăşeşte puterea lui de înţelegere.
Odiseea lui a început în urmă cu ceva mai mult de şase luni, când a găsit un loc de muncă într-un abator din Olanda. "Am intrat pe un grup pe Facebook şi nu mă gândeam că românii mă vor trage în piept", povesteşte Petre dezamăgit.
Firma la care a venit să lucreze este localizată în Olanda, patronii sunt din Turcia, şefii de bandă din România, iar cazarea muncitorilor se face în Germania. O combinaţie dificilă, dar tot mai des întâlnită în ultimii ani, mai ales în zonele de graniţă, benefică angajatorilor atunci când apar probleme cu angajaţii.
Probleme au apărut şi în cazul lui Petre şi al altor patru colegi de muncă, toţi români.
De pe o zi pe alta, şefii de bandă români le-au spus că nu mai au de lucru. Şi, numai câteva zile mai târziu, i-au căutat la "cazare" - aşa cum numesc salariaţii spaţiile insalubre, dar extrem de costisitoare, care li se impun ca "locuinţe de serviciu" la angajare - nişte bărbaţi foarte solizi, care pur şi simplu i-au aruncat în stradă.
Cei cinci români s-au trezit doar cu lucrurile de pe ei afară, într-un ger cumplit. Unii nu aveau nici acte, pentru că angajatorii le opriseră ilegal buletinele.
Primul drum pe care l-au făcut a fost la poliţia locală, care nu a găsit de cuviinţă decât să le recomande să solicite noi buletine la consulat. De teamă şi confuzie, unii dintre ei au plecat să caute locuri unde să poată înnopta şi li s-a pierdut urma.
Petre şi colegul lui de cameră s-au oprit la gara din localitate şi au petrecut câteva nopţi pe băncile din preajma gării. Poliţiştii, cărora le solicitaseră deja ajutorul, i-au găsit dormind afară, în ger, şi le-au spus să nu părăsească locul, dar nu pentru a-i ajuta, ci pentru a nu-i deranja pe localnici.
Poliţiştii nu ajută, localnicii da
Şi, totuşi, localnicii au fost cei care le-au întins o mână de ajutor celor doi, după mai multe nopţi dormite pe băncile din mica localitatea de la graniţa cu Olanda.
"Tino şi Şaşa ne-au ajutat enorm", povesteşte Petre foarte recunoscător. Printr-o întâmplare fericită, un localnic sensibilizat de povestea românilor i-a dus la asociaţia Goch hilft e.V. şi de atunci cei doi au început să îşi recapete încrederea în oameni.
Prin presiuni, au reuşit să îi recupereze buletinul colegului de cameră al lui Petre, deşi Tino recunoaşte că întâlnirea cu "reprezentantul angajatorului" nu a fost deloc plăcută. "A apărut un bărbat cât un dulap, aşa că îi pot înţelege când spun că se tem pentru viaţa lor", explică reprezentantul asociaţiei de caritate.
Şi, totuşi, cei doi au fost duşi în siguranţă la distanţă de foştii angajatori şi de ameninţările lor şi aşteaptă acum să primească un nou loc de muncă, intermediat de data aceasta de asociaţia Goch hilft e.V.
Situaţia lui Petre şi a colegilor lui nu este, din păcate, o excepţie absolută. Cătălina Guia de la organizaţia Arbeit und Leben din Renania de Nord - Vestfalia, a ţinut legătura cu românii şi este îngrijorată de soarta celor dispăruţi.
Deşi, la începutul acestui an, mai multe imobile insalubre de la graniţa germano-olandeză, în care erau cazaţi şi români care lucrau în industria cărnii în Olanda, au fost sigilate, situaţia pare să se repete.
Petre plătea pentru un loc într-o cameră mică, "plină de gândaci şi igrasie", 320 de euro pe lună. Din salariul promis iniţial la angajare i se mai opreau lunar bani pentru transportul înspre şi dinspre Olanda, o taxă destul de mare pentru echipamentul de lucru, contribuţia la asigurarea medicală, care nu este valabilă în Germania.
În final, recunoaşte Petre, "îmi rămâneau doar 500-600 de euro pe lună".
Despre dramele românilor veniţi să lucreze în Germania am mai relatat pe larg la DW, mai ales în anul 2020, când abatorul Tönnies din Rheda- Wiedenbrück, unde lucrau câteva mii de români, devenise unul din cele mai mari focare de Covid din Europa. Condiţiile în care aceştia locuiau şi lucrau au ajuns atunci nu doar subiect de presă, ci şi temă pe agenda politică de la Berlin.
Condamnabile erau condiţiile de lucru, dar trist şi pentru mulţi revoltător era faptul că românii veniţi la lucru în Germania erau convinşi să vină de conaţionalii lor şi tot ei se descotoroseau de angajaţi atunci când nu se mai potriveau în schemă.
Schemele erau complicate, dar pionii principali mai ales în procesul de recrutare şi administrare a forţei de muncă erau subcontractorii români. Recunoscând veriga slabă a sistemului, Guvernul de la Berlin a decis în regim de urgenţă să elimine subcontractorii din industria cărnii şi să limiteze în timp activitatea firmelor de muncă temporară.
Deşi există unele îmbunătăţiri în domeniu, la aproape doi ani de la modificarea legislativă, mai sunt "încă multe de făcut", după cum recunoaşte dr. Johannes Specht, şeful departamentului pentru tarife din cadrul Sindicatului NGG:
"Nu doar foştii lucrători au fost angajaţi, ci şi şefii din industria cărnii, care îşi menţin rolul, nu doar la recrutare, ci şi prin presiunile la care îi supun pe angajaţi".
Firmele subcontractoare din anul 2020 au devenit între timp firme de consulting, după cum explică Elena Strato de la organizaţia Arbeit und Leben din Dortmund. Acestor firme, care au doar nume noi, le revin sarcini importante precum: recrutarea în ţara de origine a muncitorilor, înregistrarea noilor veniţi la primărie, impunerea unei asigurări de sănătate anume, deducerea din salariu a unor sume ilegale pentru cardul cu cip de acces şi echipamentul de muncă sau concedierea personalului fără a ţine cont de legislaţie.
Chiar dacă, în urma intensificării controalelor, situaţia din spaţiile de cazare s-a mai îmbunătăţit, Elena Strato vorbeşte încă despre chirii de 800 de euro pentru o singură cameră de 9 metri pătraţi, mai ales în zona de graniţă dintre Germania şi Olanda.
Oficial german: "Ne-am concentrat pe protecţia drepturilor animalelor şi am uitat să îi protejăm pe oameni"
Deşi protestele din anul 2020 au pornit din cel mai populat land german, Renania de Nord Vestfalia (NRW), şi au ajuns până la Berlin, unde s-au soldat cu modificări legislative, ministrul Muncii din NRW, conservatorul Karl-Josef Laumann, admite că, "în Germania, industria cărnii nu ar putea exista fără angajaţi din alte ţări".
Prezent la bilanţul proiectului Arbeit und Leben, la Dortmund, oficialul german a recunoscut că "ne-am concentrat pe protecţia drepturilor animalelor şi am uitat să îi protejăm pe oameni".
Dar Germania se confruntă cu o criză acută de personal, aşa încât este important ca forţa de muncă din străinătate să ajungă în continuare aici.
L-am întrebat pe ministrul Laumann ce recomandă românilor care vor să vină să lucreze în Germania: "Cel mai important este să vorbească puţin limba germană, pentru a înţelege contractul de muncă. Să verifice apoi în detaliu ce este prevăzut în contractul de muncă şi mai ales să fie trecut şi remunerat timpul efectiv de lucru pe fluturaşul de salariu şi să clarifice în prealabil unde vor fi cazaţi şi la ce costuri, pentru a nu fi înşelaţi", a spus Laumann pentru DW.
Pentru a combate exploatarea angajaţilor, în landul NRW s-au pus bazele unei reţele de centre de consiliere, organizaţii şi iniţiative private. În ultimii trei ani, peste 2.100 de persoane s-au adresat consilierilor din cadrul proiectului Arbeit und Leben, cei mai mulţi dintre ei activând în domenii precum prelucarea cărnii, îngrjire, servicii de curierat, curăţenie sau agricultură.
Chiar dacă ideal ar fi ca oamenii să fie avertizaţi asupra problemelor cu care se pot confrunta în ţara de origine, în România, de exemplu, înainte de a pleca spre viitorul loc de muncă, în lipsa unor iniţiative publice, mulţi apelează la grupurile constituite pe diverse platforme de socializare.
Există însă un proiect online prin care vorbitori de limbă română îi îndrumă sau avertizează pe cei care riscă să cadă în capcanele unor angajatori neserioşi. Traian Danciu consiliază online pe portalul Munca şi traiul în Germania şi povesteşte că şi aşa primeşte ameninţări de la administratorii diferitelor grupuri de pe Facebook, care se tem că le strică afacerile. El atrage atenţia asupra pericolelor pe care le presupun contactele cu conaţionalii prin intermediul unor platforme pe siteurile de socializare.
Pentru Petre, găsirea unui loc de muncă pe site-urile de socializare rămâne o amintire neagră. După mai multe intervenţii din partea asociaţiei caritabile din localitate, Petre s-a decis să depună o plângere oficială la poliţie. Este greu de crezut însă că poliţia din Germania va putea interveni în Olanda pentru a amenda o firmă din Turcia. Şi cine va putea dovedi cât de grave au fost ameninţările la adresa lui Petre transmise în limba română de conaţionalii lui?
Acum, Petre şi colegul lui se bucură că sunt în siguranţă şi nu îşi doresc decât să poată munci din nou, cât mai repede.
Alina Kühnel