Un studiu publicat în martie 2024 de Salvați Copiii (pe care îl găsiți integral aici) arată că, în România, mulți copii încep să acceseze internetul de la vârsta de doar 6 ani. Majoritatea o fac de pe mobil. Pe măsură ce cresc, petrec tot mai multe ore în fața ecranelor – fie că este vorba de propriile dispozitive, fie despre cele ale părinților.
Consecințele? Adolescenții români sunt pe primul loc în Europa la consumul problematic de conținut de pe rețelele sociale, potrivit unui studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății (pe care îl puteți citi integral aici).
Întrebarea este: cât de atent ești, ca părinte, la ceea ce urmărește copilul tău? Faptul că pe ecran apar personaje animate nu înseamnă neapărat că acel conținut este sigur pentru el.
Sub aparența inofensivă se pot ascunde imagini și idei care lasă urme adânci în mintea unui copil de 6-7 ani. Poate chiar și în mintea unuia puțin mai mare.
Află din acest articol care sunt cele mai populare personaje periculoase care-i fascinează pe mulți dintre copiii de ciclu primar din România. Și de ce reprezintă acestea un pericol pentru cei mici.
Huggy Wuggy: jucărie sau coșmar?
Huggy Wuggy este un personaj din jocul horror Poppy Playtime. La prima vedere, pare o jucărie de pluș. În realitate, în contextul jocului, este o creatură sinistră, tăcută la început, dar care se transformă într-un ucigaș.
Deși jocul este destinat adulților, personajul circulă liber pe YouTube Kids și TikTok. În unele clipuri, Huggy Wuggy apare pe fundalul unor cântece macabre: „Hug me 'til you pop / I'll squeeze you 'til you drop” – adică „Te îmbrățișez până explodezi / Te strâng până cazi”.
Copiii nu au nevoie să joace jocul pentru a intra în contact cu personajul. Îl văd în clipuri pentru că „e cool”, „e la modă” sau „se uită și colegii”.
Dar Huggy Wuggy vine dintr-un univers întunecat, plin de frică, urmăriri și moarte. Face parte dintr-o familie ai cărei membri au fost închiși și transformați, fără voia lor, în jucării monstruoase. Și transmite ceva din această atmosferă, oricât de „amuzant” ar părea pe ecran.
CatNap și Carton Cat: personaje care induc frică și confuzie
CatNap, tot personaj din jocul Poppy Playtime, pare o pisică mov simpatică. Dar în joc este un ucigaș care provoacă halucinații și anxietate. Pe TikTok și YouTube, apare în videoclipuri montate alert, cu muzică captivantă – fix tiparul care atrage copiii.
De acolo, drumul spre alte personaje sinistre, precum Carton Cat, e foarte scurt. Carton Cat este o creatură creată de artistul horror Trevor Henderson: o pisică uriașă, neagră, cu trăsături exagerate și comportament bizar, care apare în zone părăsite sau dispare fără explicații.
Pe rețele, copiii pot da peste aceste personaje, în producții originale ale creatorilor. Sau le pot găsi refolosite de diverși alți creatori de conținut.
Important este că aceste personaje au fost create pentru adulți – adică pentru un public capabil să facă diferența între realitate și ficțiune sinistră.
Copiii, însă, nu au aceleași repere, mai ales la vârste de 6-7 ani. Pentru ei, pericolul poate părea real.
Iar consecințele lucrurilor care se pun în mișcare, în mintea lor – după ce urmăresc videoclipuri cu astfel de personaje - pot fi greu de observat la început.
Ce spun specialiștii despre aceste expuneri
Organizații precum INEQE Safeguarding Group din Irlanda avertizează că vizionarea acestor materiale poate genera:
- anxietate și stres, care nu apar neapărat în timpul vizionării, ci și ulterior, aparent nejustificat, în contexte aparent banale;
- gânduri intruzive, frici apărute din senin, fără o cauză evidentă;
- coșmaruri și reacții de teamă față de personaje animate;
- izolare, irascibilitate, scăderea concentrării – toate greu de pus în legătură cu niște simple videocliprui animate, mai ales dacă nu știi sau nu înțelegi pe deplin ce a urmărit copilul tău.
Mai multe detalii despre ce au descoperit irlandezii, găsești aici.
Cum să reacționezi, ca părinte
Dacă afli că cel mic se uită la Huggy Wuggy, CatNap sau Carton Cat, nu-i impune interdicții bruște. Nu-l certa și nu-i arăta că te-ai speriat. Altfel va căuta conținutul pe ascuns și nu va mai vorbi cu tine despre el.
Reacționează calm. Invită-l să vă uitați împreună: „Asta ți-a apărut pe telefon? Hmm! Ia hai să vedem ce este, de fapt.”
Explică-i, cu blândețe, că unele personaje au fost create pentru a speria. Spune-i că e firesc să simtă frică și că e mai bine să vorbească despre asta decât să țină totul pentru el. Asigură-l, iar și iar, că personajele sunt fictive și că nu există nimic similar în realitate.
În plus, filtrează cât mai mult posibil conținutul la care are acces și setează filtre de vârstă minime, inclusiv pe YouTube Kids.
Nu-l lăsa să aibă conturi pe rețele sociale cât timp nu poate discerne între ce e real și ce e inventat.
Adevărata amenințare a momentului: conținutul brainrot
În anii 2020 – 2021 a apărut o nouă formă de conținut online: brainrot. Termenul vine din jargonul internauților și definește video-uri atât de absurde, rapide, gălăgioase și repetitive, încât „îți putrezesc creierul” – ironic spus. Dar nu neapărat departe de adevăr.
Sunt create de inteligența artificială, scurte, haotice, supraîncărcate de efecte vizuale și audio. Nu au o poveste, în sine, ci doar o succesiune de stimuli care „agață” creierul și îl bombardează cu sunete, meme-uri, emoji-uri, personaje haotice.
Iată câteva exemple.
Tung Tung Tung Sahur este un personaj viral creat în 2025 de utilizatorul TikTok @noxaasht. A apărut prima dată pe 28 februarie, potrivit Hindustan Times și arată ca un trunchi de lemn înarmat cu o bâtă de baseball. Numele lui „tung tung tung” imită sunetul tobelor tradiționale care anunță masa de dinaintea zorilor (sahur) în timpul Ramadanului, în Indonezia și Malaysia. Legenda urbană spune că, dacă auzi de trei ori chemarea și nu te prezinți, creatura vine furioasă la tine în casă. Primul clip cu acest personaj a strâns peste 31 de milioane de vizualizări.
Bombardino Cocodrilo, lansat de @armenjiharhanyan, este un crocodil zburător cu corp de bombardier din Al Doilea Război Mondial, care planează și strigă lozinci absurde în engleză cu accent italian.
Tralalero Tralala, creat la începutul anului de @eZburger401 / @elchino1246, este un rechin cu adidași care se agită frenetic pe un fundal sonor cu versuri ofensatoare la adresa religiilor creștină și musulmană.
Cimpanzini Bananini este un cimpanzeu animat, care stă într-o coajă de banană sau - mai rar - în una de pepene, în timp ce pe fundalul sonor se repetă cuvinte fără sens: „Cimpazini, bananini, wah, wah, wah, bananai, monkey, monkeyuchi”.
A apărut pe TikTok tot în 2025, fiind promovat de mai mulți creatori internaționali. Clipurile cu el combină sunete stridente, mișcări accelerate și elemente absurde – rețetă clasică pentru conținutul „brainrot” destinat să capteze atenția cu orice preț.
Iar acestea sunt doar câteva exemple. Personajele „brainrot” sunt multe și foarte bizare.
Ți se par amuzante și inofensive? Ei bine, nu sunt. Nici măcar pentru adulți.
Ele sunt create să devină obsesii. Să-ți rămână în cap, chiar dacă îți dai seama că nu înseamnă nimic. Urmărește câteva și îți vei da seama despre ce vorbim. Iar la copii, efectul e și mai puternic.
Ce se întâmplă când devii dependent de videoclipurile scurte? Un studiu publicat în ianuarie 2025 de revista NeuroImage indică potențiale modificări de funcționare și chiar de structură care au loc în creierul celor care devin dependenți de videoclipuri scurte.
Riscurile video-urilor brainrot pentru copii
- supraîncărcare senzorială – copiii devin iritabili, agitați, incapabili să se concentreze. Detaliile științifice, aici.
- scăderea capacității de atenție – creierul se obișnuiește doar cu stimuli puternici și pierde interesul pentru activități normale, mai lente. Detalii științifice, pe larg, aici.
- confuzie între realitate și absurd – mai ales la vârste mici, când gândirea critică nu e formată. Detalii, aici, de la Centrul de Dezvoltare al Copilului a Universității Harvard.
- dependență de conținut video rapid – apare nevoia constantă de „ceva nou, mai intens, mai straniu”. Detaliile, aici.
În plus, rechinului cu adidași, Tralalero Tralala, banalizează, în mintea copiilor, insultele de natură religioasă. Cât de nepotrivite i se vor mai părea, dacă le repetă un desen animat cu milioane de urmăritori?
Concluzie
Copiii noștri nu vor crește departe de ecrane. Fie că le permitem noi sau nu să le utilizeze, tot vor găsi o cale să ajungă la ele.
Cu noi alături, atenți și implicați au, însă, o șansă în plus să învețe de la început reguli de bază pentru siguranța online. Să înțeleagă ce merită și ce nu merită timpul și atenția lor.
Copiii au nevoie de noi. Să îi ascultăm, să fim alături ei, dar și să le stabilim limite. Pentru că siguranța lor, în mediul online, este la fel de importantă ca și cea din realitatea concretă.
Ei își vor trăi toată viața împărțiți între aceste două realități. Și au nevoie de noi să le ghidăm primii pași în ambele lumi: cea reală și cea virtuală.