Nu tot ce descoperi pe rețelele de socializare este adevărat. Unele postări conțin informații false. Iar altele împletesc abil adevărul și falsul, ca să te convingă să crezi în ceva ce nu există.
Scopul celor care creează astfel de postări este să te influențeze și să îți schimbe părerile și comportamentul. Dar și să câștige cât mai mult din asta.
Miza e uriașă. Cine influențează gândirea celorlalți modelează viitorul. În consecință, cum va arăta ziua de mâine pentru noi toți depinde, în mare măsură, de ceea ce crede și face fiecare dintre noi, astăzi.
Cum să navigăm prin tot acest volum uriaș de informație diversă fără să ne lăsăm păcăliți ușor și fără să-i înșelăm, la rândul nostru, pe ceilalți, am aflat de la profesorul universitar Alina Bârgăoanu, decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA.
Alina Bârgăoanu a făcut parte, în 2018, din Grupul la nivel înalt al Comisiei Europene pentru combaterea ştirilor false şi a dezinformării. Este expert în acest domeniu, a scris o carte intitulată #FAKENEWS. Noua cursă a înarmării și coordonează Antifake o platformă de educație digitală, conștientizare publică și combatere a dezinformării, activă și pe rețelele de socializare Facebook, Instagram și TikTok.
Cum recunoaștem falsul
Avem două tipuri de conținut înșelător pe internet.
Pe de o parte, sunt informațiile complet false. Spre exemplu, doar pentru a aduna click-uri și distribuiri, un utilizator de Facebook poate anunța, într-o postare, un cutremur iminent. Sau poate transmite că două vedete de la Hollywood au o relație de cuplu, fără să aibă nicio informație reală că lucrurile ar sta, într-adevăr, așa.
Aceste falsuri sunt relativ ușor de depistat. Atâta vreme cât informația - deși senzațională - nu a fost anunțată de nicio altă sursă din România sau din străinătate, ea este aproape sigur falsă.
Mai găsim, însă, pe rețelele de socializare și conținut pe care experții îl numesc, generic, „dezinformare”. Este vorba despre un amestec de informații reale și false, menit să te influențeze pe tine, cel care recepționezi mesajul.
„Există agenda comercială: cineva vrea să îți vândă un produs și, ca să reușească, minte, manipulează sau amplifică.
Există și agendă politică, electorală chiar (pentru a obține simpatie sau voturi, un politician poate, de asemenea, vehicula informații false sau exagerate - n.red.).
Vorbim și despre tipul de dezinformare care vizează să obțină date personale de la utilizator (spre exemplu, o postare îți promite, în schimbul datelor tale, un premiu pe care nu-l vei primi niciodată - n.red.).
Dar avem și dezinformarea cu agendă geopolitică. Și după părerea mea, aici este discuția cea mai importantă.
Toate celelalte tipuri de dezinformare o alimentează și pe cea de natură geopolitică. Ca un tip de testare pentru o acțiune (de dezinformare - n.red.) ulterioară”, a explicat Alina Bârgăoanu.
Geopolitica este știința care studiază în ce fel e influențată politica unui stat - pe plan intern și extern - de așezarea sa geografică.
Dacă înțelegem geopolitică, ne putem da seama, în linii mari, în ce direcție politică se îndreaptă statele lumii și care sunt consecințele asupra vieții de zi cu zi a oamenilor.
Spre exemplu, într-o țară care reușește să abolească un regim absolutist, te poți aștepta ca drepturile omului să fie respectate în mai mare măsură. Sau poți intui că acolo vor apărea în curând oportunități de afaceri, pe măsură ce economia de piață va lua locul celei controlate de stat.
Cum recunoaștem dezinformarea cu scopuri geopolitice
Ca să înțelegem mai bine cum funcționează dezinformarea geopolitică, profesorul universitar Alina Bărgăoanu ne-a explicat - cu exemple din marile crize recente ale lumii - cum se creează, cum se distribuie și cum sunt receptate mesajele înșelătoare.
- Crearea mesajului de dezinformare
„De când au avut loc atacurile Hamas asupra Israelului, am urmărit subiectul și pe televiziunile românești și internaționale, dar și pe social-media.
Mă interesează foarte mult folosirea retoricii legate de acțiuni naziste (nazismul e ideologia naționalistă, rasistă și antisemită a partidului Muncitoresc Național - Socialist German din timpul dictaturii lui Adolf Hitler - n.red.).
Este un tip de încadrare foarte puternic folosită în timpul pandemiei. Măsurile de lock-down au fost clasificate ca fiind «naziste. Certificatul verde ca fiind un «nazi pass» (permis nazist - în limba engleză). Vaccinarea era «nazistă».
Și chiar au apărut utilizatori care și-au pus pe Facebook, la profil, poze cu Steaua lui David (simbolul de pe steagul Israelului - n.red.) și mesajul «Român nevaccinat». Încercau să stabilească o legătură între Holocaust și vaccinare. Or, aceste două lucruri nu au nicio legătură. Iar analogia este total forțată. Tinerilor le creează falsa impresie că tragediile din timpul Holocaustului - un fenomen unic și tragic din istoria omenirii - ar semăna cumva cu restricțiile din pandemie. Un fel de «N-am voie să mă mai duc la discotecă! Așa de rău trebuie să fi fost și în timpul Holocaustului!”. E ceva foarte periculos!
Și în cazul invaziei Ucrainei, una dintre narațiunile ostile dominante a fost că ucrainenii ar fi ucro-naziști. Practic, jumătate din identitatea lor era – potrivit narațiunii ostile – nazistă.
Acum, în contextul conflictului din Israel, a reapărut această narațiune. Ironic, ni se spune acum că tocmai Israelul e nazist. Am întâlnit online denumirea de «zio nazi» (adică «sionism nazist». O alăturare absurdă de termeni, în condițiile în care sionismul este mișcarea menită să creeze un stat evreiesc, iar naziștii au fost cei care au încercat să îi extermine pe evrei, considerându-i o rasă inferioară - n.red.).
E o inversare spectaculoasă: să ai un discurs ostil la adresa evreilor folosind acest fenomen tragic din istoria umanității care i-a afectat tocmai pe ei.
Și am văzut că există foarte mulți utilizatori, unii inclusiv români, care răspândesc cu foarte mare lejeritate această idee, că Israelul este un stat nazist. Există meme în care premierul (israelian - n.red.) Netanyahu are mustața lui Hitler. Pe mine astfel de lucruri mă înfioară!”, a precizat expertul citat.
Din păcate, identitatea celor care creează aceste mesaje e mai greu de stabilit.
„Cazul atacurilor teroriste din Israel este un fel de laborator care ne arată că e foarte greu să răspunzi la întrebarea: «Cine pune în circulație mesajele de dezinformare?».
Dar ne uităm la retorica antioccidentală care a început să paraziteze evenimentul.
Apoi, avem retorica – foarte problematică după părerea mea – care pune sub semnul întrebării existența statului Israel. Este un tip de dezinformare cu altă agendă, dar care uneori se suprapune cu retorica anti-occidentală.
Și-atunci, la întrebarea «cine?» trebuie văzut, în funcție de campanii, în funcție de retorica dominantă.
În general, atribuirea (identificarea celor care au creat mesajele de dezinformare - n.red.) depășește atributul cercetătorului.
Ceea ce pot face cercetătorii și cei care fac fact checking este să scoată la suprafață fenomenul. Să arate un tip de rețetă, de amprentă. Dar atribuirea presupune punerea la aceeași masă a mai multor specializări. OSINT (analiză de volume mari de date din multiple surse, inclusiv guvernamentale - n.red.), servicii de intelligence etc”, a mai explicat Alina Bârgăoanu.
- Distribuirea mesajului.
„Din păcate, în România s-au amestecat termenii, inclusiv la nivelul discursului oficial.
În timpul pandemiei, spre exemplu, la noi au fost confundați cei care ezitau sau chiar refuzau să se vaccineze cu cei care au lansat mesajele anti-vaccinare. Iar ca să nu ostilizăm opinia publică, trebuie să facem această diferență.
Așa că la nivelul discursului de expert ar trebui să facem diferența între cei care se află la originea mesajului de dezinformare (oameni, grupuri sau state care știu foarte bine ce fac lansând mesajul) și vectorii, adică aceia care îl răspândesc uneori din grabă, din neștiință sau din preferințe ideologice.
Spre exemplu, cei care răspândesc meme cu premierul Netanyahu cu mustață de Hitler au un comportament contradictoriu, creat de același conținut.
Spun «Ce mă interesează pe mine ce se întâmplă în Israel?», iar în secunda următoare încep să distribuie meme care susțin că acolo e vorba despre nazism. Dacă nu te interesează, de ce distribui meme despre Israel?
Sau sunt cei care - atunci când vorbești cu ei - știu ce a fost Holocaustul. Și când îi întrebi «Păi și cum poți distribui mesaje care susțin că Israelul a cauzat un Holocaust?», răspund «Ei și ce? Ce-am făcut? Doar am distribuit o memă»”, a spus Alina Bârgăoanu.
Dar atunci când interacționezi cu acea memă - chiar și pentru a-ți exprima dezacordul - contribui la viralizarea ei.
- Viralizarea mesajelor înșelătoare
„Cu privire la situația din Orientul Mijlociu, ne putem întreba «Cum de există acum atât de multe grupuri «free Palestine?» care acum câteva săptămâni nu existau? Tensiuni sunt în acea zonă de mult. De ce au apărut aceste grupuri în număr mare abia acum?
E o tehnică numită «cyberturfing», care urmărește să-i confere unei cauze impresia de popularitate (în condițiile în care popularitatea respectivă nu există).
Haideți să ne amintim de Convoaiele Libertății din Canada (un protest din ianuarie 2022 al șoferilor de camion canadieni, nemulțumiți de obligația de a se vaccina anti-Covid când călătoreau în SUA și retur – n.red.).
La acel moment, spațiul virtual a fost invadat de mesaje vizuale și auditive. «Și eu din Indonezia vin să particip». «Și eu din România vin cu camionul în Canada, pentru că sunt de acord cu protestul și cu principiile acestea».
Ceea ce le-am spus studenților atunci e că tehnica aceasta se numește «grassroots marketing”.
A mai trecut timpul și cercetătorii au descoperit că, de fapt, a fost vorba despre o campanie online, instrumentată cu ferme de troli. Erau oameni care postau, din diverse locuri ale lumii «Vin și eu cu camionul să răstorn ordinea constituțională din Canada!».
Însă în primă fază, ce vedem în online: că există o preocupare globală pentru subiect. Și ne gândim că e important.
Mecanismul de răspândire a dezinformării se bazează de multe ori pe un tip de eroare cognitivă, pe care și înțelepciunea noastră populară o sintetizează în expresia «Nu iese fum fără foc». Cu alte cuvinte, «Dacă se vorbește mult despre ceva, o fi într-adevăr vreun motiv».
Dar dacă privim la rece, vedem că există cazuri în care avem chiar foarte mult fum fără foc. Ajunge să ne distanțăm puțin ca să ne dăm seama că «Nu iese fum fără foc» e o eroare de judecată”, a declarat decanul Facultății de Comunicare din cadrul SNSPA.
- Efectele dezinformării
„Dezinformarea nu caută, neapărat, să ne convingă. Eu asta le spun studenților: dezinformarea nu e un demers persuasiv, ci unul care caută, mai degrabă, să distrugă încrederea, să creeze îndoială, să distrugă coeziune socială”, a precizat Alina Bârgăoanu.
Spre exemplu, retorica anti-occidentală nu caută să atragă România într-o formațiune statală cum ar fi Uniunea Statelor Euroasiatice. Dar caută să distrugă încrederea în propria persoană, în comunitate, în acțiunea colectivă, în autorități”, a explicat expertul în combaterea dezinformării.
Putem, însă, vedea și efecte la nivel mai înalt.
„Cu privire la situația din Israel, cred că ar trebui să ne amintim de un principiu care se numește «deterence». Înseamnă «descurajare» și este un termen care vine din domeniul nuclear, unde descrie strategia de a ne înarma mult, ca să descurajăm partea adversă.
Eu cred că în cazul anunțatei incursiuni israeliene în Fâșia Gaza a fost vorba despre «deterence by public opinion». Adică o acțiune militară anunțată este amânată și din motive de opinie publică internațională.
E o premieră.
Și după părerea mea, rezultatele confruntărilor clasice, convenționale, este hotărât de ceea ce se întâmplă în mintea tuturor.
Și sfârșitul războiului din Ucraina și rezolvarea crizei din Orientul Mijlociu și acțiunile legate de schimbările climatice se vor decide și în funcție de cum se cristalizează opinia publică, la nivel global”, a apreciat Alina Bârgăoanu.
Expertul în combaterea discriminării susține că, deși mecanisme de dezinformare și propagandă există de mii de ani, ceea ce vedem acum este un fenomen nou.
„Dezinformarea și propaganda, fenomene despre care vorbim noi acum, se leagă structural de explozia rețelelor sociale și a tehnologiilor mobile.
Sigur, pentru specialiști este important să cunoască istoria propagandei și să facă analogii. Putem spune «Propagandă a existat de pe vremea Imperiului Roman. Sau că s-a folosit și în Primul Război Mondial».
Evident, lucrurile nu s-au construit de la zero. Unele tehnici sunt perene.
Dar părerea mea - pe care am expus-o și pe baza căreia lucrez în acest domeniu - este că fenomenul despre care vorbim acum este în totalitate nou. Și este legat de explozia rețelelor sociale”, a precizat Alina Bârgăoanu.
Măsuri de igienă digitală pentru fiecare, în luptă cu dezinformarea
„Ideea că putem combate dezinformarea în 10 pași mie mi se pare că nu funcționează neapărat.
Dar evident că fiecare persoană poate să își ia niște măsuri de igienă digitală.
Prima: să nu te informezi din conversațiile de pe WhatsApp, ci să verifici informațiile pe care le primești. Dacă o informație circulă pe WhatsApp și n-a fost preluată de nicio instituție mare de presă, e puțin probabil să fie reală. Informația reală nu circulă doar așa, într-un cerc de inițiați, pe WhatsApp.
Mai sunt și alte lucruri pe care le putem face:
- Să nu redistribuim imediat, înainte să fim siguri că am înțeles despre ce este vorba în mesaj. La fel cum am făcut cu virusul în timpul pandemiei, să întrerupem ciclul de transmitere a mesajului de dezinformare
- Să verificăm informația din mai multe surse. Ce am aflat de pe rețelele de socializare trebuie să fie corelat măcar cu unele surse din mass-media tradițională.
- Să ignorăm citatele fără link de verificare. Când primesc pe rețelele de socializare un conținut despre care se spune că ar fi „potrivit BBC...” vreau și un link atașat, ca să pot verifica chiar eu știrea originală. Fără link – cu riscul de a pierde o informație importantă – ignor mesajul respectiv.
- Să încercăm să identificăm scurtăturile mentale pe care un conținut ne forțează să le facem. Ne apare o memă cu fața lui Netanyahu și mustața lui Hitler. Deci Israelul e nazist? Asta poate înțelege ușor toată lumea, nu? Asta e și intenția celor care au creat mema. Doar că, în realitate, situația din Orientul Mijlociu e complexă și nu ar putea fi nicicum rezumată într-un conținut atât de redus. Nu poți înțelege situația dintr-o memă, oricare ar fi ea.
- Să fim atenți la emoțiile pe care caută să ni le stârnească mesajul. Cele care favorizează viralizarea unui mesaj sunt: furia și înduioșarea.
Ceea ce postăm pe rețelele de socializare este o formă de exprimare. Spunem ceva, cu fiecare postare.
Așa că - la fel ca în toate celelalte situații - ar trebui să ne informăm și să înțelegem o situație, înainte să vorbim despre.
Or, ca să înțelegem care este contextul invaziei rusești din Ucraina sau ce înseamnă conflictul dintre Israel și Hamas, putem citi analize de presă și cărți sau putem urmări documentare.
Cine și cum ne mai poate ajuta să evităm înșelătoriile
- Statul, dacă își face campanie de luptă cu dezinformarea
„Spuneți-mi și mie un program național de combatere a discriminării, cu intervenții sistemice. Nu există!
Chiar am avut recent o discuție despre motivul pentru care inițiativele de combatere a dezinformării nu sunt eficiente. Or fi cumva proaste? Putem să discutăm și despre asta.
Dar ceea ce cred eu că lipsește este o intervenție sistemică.
Dacă fac un program de demontare a anumitor conținuturi, trebuie să impacteze întregul ecosistem (să fie accesibile tuturor – n.red.). Dacă nu, e posibil ca programul să devină chiar parte a problemei, creând niște «camere de rezonanță» (grupuri care se formează pe rețelele sociale și în care oamenilor li se livrează doar conținut care să le confirme convingerile - n.red.).
Adică pe unii îi vor convinge de adevărul lucrurilor pe care le cred, iar pe alții tocmai de opusul acestora. Așa că intervențiile, dacă nu se fac la nivel de sistem, sunt total ineficiente.
Avem nevoie de alfabetizare digitală în școli. Dar repet, să fie făcute în toate școlile. Din cauză că dacă facem doar în București și în alte zone nu, contribuim la accentuarea decalajelor.
Pe războiul din Ucraina, aveți exemple de inițiative sistemice, de o serie de videoclipuri să documenteze narative care circulă și să le demonteze, într-o serie de materiale video care să fie difuzate de toate televiziunile, într-o perioadă stabilită de timp? Nu există.
Pe zona de cercetare, pe cea de conștientizare publică și de fact checking sunt multe inițiative. Unele chiar premiate. Dar ele rămân ineficiente din cauză că nu sunt încadrate într-un tablou de ansamblu”, a declarat decanul Facultății de Comunicare din cadrul SNSPA.
- Presa, dacă ar înțelege mai bine rețelele sociale
„Decredibilizarea mass-mediei a reprezentat o temă constantă de dezinformare, din 2016 încoace. De la alegerile prezidențiale, în timpul pandemie, invaziei Ucrainei și acum în cazul invaziei Israelului.
Ne putem gândi la o rețetă de dezinformare. Dar orice rețetă parazitează niște preocupări legitime. Fiecare comunitate (în acest caz cea a presei – n.red.) trebuie să își facă ordine în propria curte. Vorbim despre etică, despre transparentizarea surselor de finanțare și a metodologiilor aplicate.
Dar revenind la viralizarea dezinformării. Dacă un conținut va avea până diseară 1 milion de distribuiri, fie că e adevărat sau nu, probabil jurnalistul va simți nevoia să vorbească despre el.
Eu cred că sunt exemple inclusiv în România de jurnaliști care au început să răspândească conținut incert, propagandistic, din cauză că nu știu cum funcționează mediul online. Văd că s-a viralizat un conținut și spun «Domnule, ce important e!».
Nu știu ce înseamnă «data based advertising». Am vorbit deja despre ferme de troli. Asta este o chestiune așa, mai concretă. Dar se poate obține viralizare și pe bază de big data: se face analiză, se identifică trend-urile și ce circulă mai repede, aia se creează și va intră în main stream.
Eu cred că de multe ori, jurnaliști au fost prinși în jocul dezinformării pentru că habar nu au cum funcționează mediul online. Ar trebui expuși la cursuri de aflabetizare digitală și big date.
S-a vorbit mult despre cum BBC a prezentat informația privind bombardarea spitalului din Fâșia Gaza de către Israel, informație despre care ulterior s-a stabilit că venea, aproape sigur, din surse Hamas.
Mai întâi, acolo a fost vorba despre presiune fizică. Sediul BBC (din Londra – n.red.) a fost vandalizat cu vopsea roșie (acțiune revendicată de un grup pro-palestinian – n.red.). Deja exista o presiune mare. Cineva spunea clar: «Voi țineți partea unei tabere din conflict» (respectiv a Israelului – n.red.). Apoi, cred că a fost vorba despre viralizarea informației în mediul online. Au crezut că de vreme ce e atât de răspândită, ceva adevăr trebuie să existe acolo.
Noi am vorbit până acum doar despre impactul viralizării asupra consumatorului. Dar viralizarea pune presiune și pe jurnalist și pe expert și pe politician și pe omul de intelligence, care se informează la rândul lui din online și pe care conținutul viral s-ar putea să-l influențeze, atunci când trebuie să raporteze ce reprezintă un pericol”.
- Școala făcută așa cum trebuie
„Eu cred că în acest moment noi avem foarte multe instrumente pentru a învăța copiii cum să navigheze mediul informațional.
În primul rând avem manual de limba română. Înainte de alfabetizarea digitală, o avem pe cea clasică. Să știe copilul să parcurgă un text, să îl înțeleagă, să coreleze titlul cu conținutul.
Contra dezinformării din zona medicală avem manualul de biologie. Cred că manualul de a 7-a sau a 8-a începea cu o lecție despre ARN. Și afli și despre ADN. Poți înțelege ce sunt (și apoi stabili dacă un vaccin poate sau nu să distorsioneze ADN-ul).
Pentru prevenirea erorilor cognitive, avem manualul de Logică.
Pentru combaterea retoricii anti-democrație, avem orele de Educație Civică.
Avem manualul de Istorie care poate să te învețe despre Al Doilea Război Mondial, Holocaust și ordinea creată la finalul conflictului. Lucrurile sunt abstracte, dar un copil de clasa a XII-a le poate înțelege.
Dau exemple de lucruri care nu se fac. Alfabetizarea se face, dar nu cum trebuie. Biologia este privită ca un obiect marginal de cei mai mulți, în afara celor care dau la medicină. Iar manualul de Logică de a IX-a e scris ca pentru cei interesați de un Nobel în domeniu, nicicum pentru un copil care mai vine și dintr-un mediu defavorizat.
În plus, aș considera absolut necesar un curs de alfabetizare digitală. Fără agendă politică și geopolitică. Să învețe copilul ce este acela un algoritm sau un news feed. Cum funcționează WhatsApp-ul: dacă vreau să raportez un conținut fals, dar nu pe prietenul care mi l-a trimis, cum fac? Un astfel de manual ar avea o valabilitate de 2 ani.
Dar revin la ce spuneam: fără intervenții de sistem, discuția se termină înainte de a începe. Dacă vrem o generație mai pregătită pentru acest mediu în continuă schimbare trebuie să ne adresăm tuturor copiilor.
Și asta o faci doar la nivel de sistem. Trebuie să ai manualele. Trebuie să pregătești profesorii care vor preda. Iar dacă noi tot amânăm momentul T0, combaterea dezinformării va rămâne doar la nivel de discuție”, a mai spus decanul Facultății de Comunicare din cadrul SNSPA.