Jonas Kjellberg – unul dintre fondatorii companiei Skype – a explicat pentru spotmedia.ro ce îl motivează în afaceri, cum trece peste eșec, dar și ce companie dezvoltă acum, cu perspective de extindere și în țara noastră.
De asemenea, prezent la Iași, unde a luat parte la evenimentul IQ Digital Summit, Kellberg ne-a spus cum ar începe o afacere din România și ce îi sfătuiește pe antreprenorii autohtoni.
Jonas Kjellberg (50 de ani) este un așa-numit „antreprenor în serie” din Suedia. A fondat zeci de companii, dintre care unele au avut succes răsunător.
Spre exemplu, în 2011, Microsoft a cumpărat Skype cu peste 8 miliarde de dolari.
În plus, Kjellberg a mai fondat și Campuz Mobile (cumpărată de Vodafone), Player.io (cumpărată ulterior de Yahoo) și iCloud (cumpărată de Apple).
În plus, a condus companii fondate de alți antreprenori și a predat la Stockholm School of Economics și la Universitatea Stanford. La aceasta din urmă, a vrut să schimbe modul în care se scrie literatura academică de business. Așa că a publicat două volume. Unul e pe jumătate plin cu poze. Iar al doilea volum conține doar poze.
Deși antreprenor de succes în zona de comunicații, Jonas Kjellberg a decis să investească nu mai puțin de 400 de milioane de euro în Zalando, o mică societate germană care comercializează încălțăminte.
Între timp, Zalando – care tocmai a intrat pe piața din România, zilele trecute – a crescut spectaculos. Are în ofertă 350.000 de produse pentru 25 de țări și vinde de peste 8 miliarde de euro anual.
Jonas, ai fondat o mulțime de companii de succes. Dar ai creat și multe companii care n-au mers. Cum te ferești de eșec?
Urăsc eșecurile. Sunt oameni care spun că ar trebui să îți îmbrățișezi eșecurile. Eu le urăsc.
Dar îmi place să îmi asum riscuri. Și dacă îți asumi riscuri, matematic vorbind, n-o să eșuezi în 100% din cazuri.
Ai investit în domenii diverse, de la aplicații pentru comunicații, cum e Skype, la magazine online de pantofi, cum e Zalando. De ce? Cum îți alegi domeniile în care faci afaceri?
Îmi place să rezolv probleme. Să merg pe calea mai puțin umblată și să schimb modul în care se fac lucrurile și să schimb stările de fapt (într-un anumit domeniu – n.red.).
Și asta am încercat să fac, indiferent de proiectul în care m-am implicat. Când am scris cărți am încercat să văd: poți să scrii o carte cu poze care să se citească la Stanford și Harvard?
La fel gândesc atunci când fac investiții: pot schimba perspectiva? Pe același principiu abordez consultanța.
La investiții, îmi place să am opțiuni dintre care să aleg, în funcție de situație și oportunități.
Deci ai înființat zeci de companii. Pe unele le-ai vândut, altele n-au mers. Ai predat. Acum acorzi consultanță. Ce te motivează?
Să fac mereu ceva nou. Să mă apropii de un domeniu cu acea „mentalitate a începătorului” (are la bază un concept budist, potrivit căruia e indicat să studiezi cu deschiderea și curiozitatea unui începător chiar și atunci când ești avansat – n.red.).
Și nu vorbesc aici doar despre înființarea de companii. Din aceleși motive am făcut consultanță, am predat la Stanford și am învățat să fac surf.
În România, avem internet de mare viteză. Suntem pe locul 7 în UE, din punctul ăsta de vedere. Dar nu prea avem competențe digitale. Ce afacere te-ai gândi să deschizi pentru piața românească?
N-aș gândi așa. Adică n-aș face niciodată o afacere dedicată doar pieței românești.
Uitați-vă la Estonia și la Suedia.
Care e secretul succesului Suediei? E o țară mică. Și tocmai pentru că e o țară mică, suedezii au fost mereu nevoiți să construiască afaceri care să fie prezente nu doar pe piața națională, ci și pe cea globală. Uitați-vă la Ericsson, la Astra Zeneca, la Volvo și Ikea.
Așa că atunci când am început afacerile cu tehnologie, în Suedia, ne-a fost clar: nu aveam cum să lucrăm doar pentru piața internă. Am creat Skype pentru piața globală.
Apoi, haideți să ne uităm la Estonia. Are un trecut pe undeva similar cu România, în sensul că ambele țări au trăit în comunism. Și iată că estonienii au acum mai mulți unicorni (firme a căror valoare de piață depășește 1 miliard de euro - n.red.) la numărul de locuitori decât oricare altă țară.
Da, ține un pic și de noroc. (Estonienii - n.red.) au făcut companii, iar mulți oameni s-au îmbogățit. Au văzut că se poate. Și pentru că aveau forță de muncă ieftină, au mai înființat apoi încă vreo 10-15 companii de succes, pe lângă primele.
Așa că, dacă mă întrebi pe mine, cred că cel mai important lucru pentru România ar fi să construiască companii globale, nu companii locale.
Ăsta e sfatul meu: de ce să construiești ceva la nivel național când poți face, de la început, o afacere globală?
Urmează o recesiune? Sau poate chiar o criză economică? Mulți analiști economici previzionează așa ceva.
Nu știu. Dar știu că, atunci când ești antreprenor, trebuie să te adaptezi.
Ce pot face eu, în domeniul meu, când cad bursele cu 80-90%? Am nevoie să mă adaptez, din cauză că într-o astfel de situație ajung mult mai greu la bani.
Ca antreprenor, te gândești că joci șah. Și câștigi. Și, la un moment dat, ești nevoit să întorci tabla și să joci de partea cealaltă. E frustrant și pare nedrept. Dar n-ai ce face decât să te adaptezi.
Poți învăța un antreprenor să se adapteze?
Da, se poate preda. E vorba despre o setare mentală, care te ajută să stabilești ce e cu adevărat important. Este o metodologie, cu instrumente și deprinderi necesare pentru a înțelege cum să te adaptezi.
Mai predai la Stanford?
Nu. Am predat o vreme pentru elevi și studenți. Acum predau pentru board-uri de directori.
Și atunci, ca antreprenor român, unde poți învăța toate astea? Cum să te educi?
Caută-ți în permanență cele mai bune oportunități! Petrece cât mai mult timp cu antreprenori de succes!
Călătorește la New York, la San Francisco, la Beijing, la Amsterdam și la Londra. Devino cetățean al lumii și înțelege cum se adaptează un produs la piață, în afara României.
Cred că e o perspectivă importantă. Pentru că după aceea te poți întoarce în România și poți să construiești o companie globală.
În cât timp capătă un antreprenor încredere în el?
Cred că trebuie să înveți să te și bucuri că există acolo și o doză de nesiguranță. Să te trezești și să ai un scop.
Mă uit la prietenii mei bogați. Și să știți că viețile lor nu sunt atât de distractive pe cât ați crede. Oamenii se gândesc că, dacă ai mulți bani, gata, ai ajuns la capăt de drum și viața ta e foarte interesantă.
Dar nu e așa. Nu e interesant doar să ai bani. Interesant e să construiești lucruri, să ajungi în poziția în care mâine vei fi mai relevant decât ești astăzi.
Și asta e o motivație pentru mine, să mă pregătesc să fiu mâine mai relevant decât astăzi.
Acum ce faci?
Am fondat o companie nouă, în timpul pandemiei. Furnizează mobilă de birou, pe bază de abonament. Se cheamă NORNORM și e susținută de Ikea.
Plăteși per metru pătrat și noi îți mobilăm spațiul de birou.
Parcă am mai auzit de genul ăsta de serviciu. De ce să aleagă un client NORNORM și nu orice altă companie care face asta?
Noi oferim flexibilitate, tocmai pentru că e un serviciu pe bază de abonament. Vrei să punem birouri în locul măsuței de cafea la care discutăm noi acum? Bine! Ne spui, venim, luăm măsuța asta de cafea și îți punem birouri în loc.
Și dacă te răzgândești din nou și vrei fotolii în loc de birouri, e ok. Ne întoarcem, luăm birourile și punem fotolii.
E mobilă pe care ți-o furnizăm pe bază de abonament. Nimic nu e definitiv.
Plătești o taxă lunară, dar toate modificările pe care le ceri sunt incluse.
Și unde a prins serviciul ăsta?
Cam în toată Europa. Am vândut deja servicii pentru un milion de metri pătrați și am mobilat sute de mii de metri pătrați.
Și, totuși, care-i psihologia din spatele acestui serviciu? Când te duci la muncă, se presupune că te concentrezi la ce ai de făcut. Cine se gândește că ar mai schimba, din când în când, mobila din birou?
Să știi că multe start-up-uri deja s-au obișnuit cu ideea asta. Pentru că, de fapt, ce nevoie ai tu, ca start-up, să cumperi și să deții propria mobilă de birou?
E scump și complicat să ai mobilă. Nu există servicii Ikea pentru spații mari de birouri, spre exemplu.
Și noi putem să oferim ieftin un astfel de serviciu. Nu-ți oferim mobilă nouă, dar îți aducem una în stare bună. E ca și nouă. Ceea ce înseamnă că serviciul nostru e circular.
În România e disponibilă mobila prin NORNORM?
Nu încă. Dar discutăm acum cu firme mari ca Amazon și Netflix, care sunt prezente aici și care au spații de birouri.
Ceea ce putem noi este să le oferim la nivel global același look interior, spre exemplu, dacă asta își doresc.
Când și cum ți-a venit ideea să faci așa ceva?
Ideea e din pandemie, când mi-am dat seama că modul de lucru se va schimba. Că mulți vor lucra de acasă.
Nu cred că există la momentul de față vreun director sau vreun manager de resurse umane care nu se gândește: cum să ne restructurăm birourile?
Și-atunci am zis că asta o să fie cea mai bună oportunitate a momentului. În plus, eu cred că trebuie să schimbăm modul ăsta liniar în care facem comerț: cumpărăm lucruri, le folosim o vreme și le aruncăm.
E greu de administrat NORNORM? Îți trebuie depozitare, transport, montaj, în mai multe țări. Plus tehnnologie.
Am făcut o mulțime de tehnologie.
Poți să încarci, sâmbătă dimineața, pe site-ul nostru schița spațiului pe care vrei să-l mobilezi. Și noi îți trimitem imaginile cu propunerea noastră de mobilier până duminică după-amiază.
Dacă ai ochelari VR, intri în aplicație și poți să vezi în 3D cum arată spațiul.
Vrei să faci un unicorn din NORNORM?
Asta-i un obiectiv mărunt. Eu am declarat deja public: vreau să aibă capital de piață mai mare decât Ikea.
În cât timp? Ikea e, totuși, de multă vreme pe piață.
Depinde. Când am fondat Skype, am zis că vrem să fim mai mari ca Tele 2, care este una dintre cele mai mari rețele din Suedia. În 18 luni, ne-am depășit targetul.
Când am investit în Zalando – o companie mică de pantofi din Germania – am spus că vom fi mai mari decât H&M. Am reușit, dar ne-a luat 11 ani.
Deci pe lângă comunicații online și comerț cu pantofi, acum faci afaceri și în domeniul mobilei...
Da, dar fără să deținem propriu-zis mobila noastră. Ea vine de la furnizorii noștri.
În toate domeniile în care am investit am văzut potențialul de schimbare.
Hai să vorbim despre Skype. Se ajunsese în punctul în care suma pe care o plăteai pentru un apel telefonic la mare distanță nu mai reflecta costul real al apelului (în sensul că se ieftineau rapid convorbirile la distanță mare – n.red.).
Și m-am gândit așa: cu ajutorul Internetului, te costă la fel să apelezi o persoană, oriunde s-ar afla. Și am zis că sigur există în asta potențial care să fie exploatat.
La Zalando a fost la fel. M-am gândit că e mai simplu să vinzi online. Nu mai ai nevoie de atâtea spații. Retururi? Da, le ai în magazinul online. Dar le aveai și în magazin, de la oamenii care probează și nu cumpără și lasă pantofi aruncați pe care cineva trebuie să-i strângă și să-i pună la loc.
Și la NORNORM am văzut potențial. E foarte scump să produci mobilă de birou, iar provocările sunt mari. Se câștigă bani, dar n-o să vezi vreo companie de dimensiunea Google care s-a ridicat din industria asta.
Asta vreau eu să fac. Vreau să ajungem pe toate continentele. E doar o chestiune de timp și de bani.
Chiar așa, cum să finanțezi creșterea unui start-up? Mulți dintre antreprenorii aflați la început de drum au problema asta. Pur și simplu, n-au bani să se dezvolte. De unde-i iei?
Hai să fim cinstiți: e foarte greu. Și cu cât ești mai tânăr, cu atât mai multe ai de dovedit. Și cu atât mai greu ajungi la bani.
Eu am avut noroc, pentru că am prins începutul erei Internetului.
A fost ca la Beatles. Am cântat, ne-am îmbogățit (ca să continuăm analogia - n.red.). Dar azi, industria muzicii s-a schimbat. S-a specializat. E mult mai greu, indiferent ce vrei să faci. La fel e și în industria IT.
Acum sunt oameni care au experiență și în jurul cărora se polarizează banii.
Deci trebuie să ai un produs adaptat la piață. Sau să ai o idee în care nimeni nu crede în afară de tine și care să se dovedească un succes. Ajută și asta.
Tu cum îți finanțezi companiile? Pui și tu bani sau te bazezi doar pe finanțări?
Trebuie să participi. Trebuie să pui banii jos și să dovedești ce ești.
Ai făcut afaceri de succes. Predai afaceri pentru directori. În condițiile astea, te mai refuză finanțatorii?
Sigur că da. Din 20 de investitori cu care vorbesc, 19 îmi spun „nu”. În moduri politicoase, firește. Spun că „nu e momentul”, că „nu e tocmai aria de business pe care o finanțăm noi”, „ne-ar plăcea să vedem o evoluție pe termen ceva mai lung”. Dar tot „nu” este.
E un aspect al vieții de antreprenor. Trebuie să vorbești cu mulți oameni până convingi unul. Și, din acest punct de vedere, viața de antreprenor nu devine mai ușoară cu timpul.
Pe de altă parte, dacă aș fi primit doar „da”-uri, probabil că n-aș căuta unde trebuie (adică nu pe calea neumblată pe care dorește să meargă, ca antreprenor - n.red.).
Spui că nu banii sunt scopul vieții tale de antreprenor. Și-atunci de ce vinzi afacerile pe care le construiești?
Depinde cum percepi succesul. Dacă ajungi să te identifici cu afacerea ta, atunci ea va reprezenta succesul pentru tine.
Pentru mine, succesul înseamnă, mai degrabă, să fiu tată pentru copiii mei și să petrec timp cu ei. Și cu oameni de care îmi pasă.
Afaceri am făcut dintotdeauna. Și îmi place. Dar mă interesează să creez produse care să satisfacă piața. Să fac schimbări.
Și cred că trebuie, în orice situație, să fii capabil să te ridici și să pleci în 30 de secunde, fără niciun regret. Cum spunea Robert De Niro în filmul „Heat”, nu?
Și poți să faci asta?
Da. E dificil, dar cred că da. E o chestiune care mă ține cu picioarele pe pământ. Cel mai greu e să te detașezi de lucrurile care nu se dovedesc de super-succes. Mulți antreprenori nu reușesc și se străduiesc 10 ani să construiască ceva care, de fapt, nu se poate construi.
Crezi că toate schimbările din pandemie – printre care și modul de lucru hibrid – vor dura?
Da, cred ne-am schimbat pentru totdeauna. Sigur că vom avea întâlniri cu prezență fizică. Și vom călători, pentru că asta e o chestie care ne dă energie.
Am preconizat o schimbare. Nu pot garanta că va avea loc. Dar eu cred că, dacă munca noastră s-a măsurat în ore și în bani, în curând se va măsura din punct de vedere al valorii pe care o aduce.
Nu contează că ești închis într-un birou 8 ore, dacă în timpul ăla nu reușești să faci nimic.
Dacă poți să faci treaba în 2 ore, atunci s-ar putea să primești bani, nu pentru că ai stat la program, ci pentru ceea ce ai livrat.
Eu cred că vom ajunge să plătim unii oameni ca să rezolve probleme. Dar n-o să mai plătim o mulțime de alți oameni doar ca să se prezinte la serviciu.
Din alte puncte de vedere, cum arată viitorul?
De regulă, tindem să suprestimăm schimbările din următorii 2 ani și să le subestimăm pe cele radicale, care vor avea lor în umătorii 10 ani.
Sunt tehnologii ca fintech și blockchain care vor avea un impact major în comerț. Și se vor elimina multe fricțiuni, ceea ce înseamnă că va fi mai ușor.
Pe de altă parte, cred că urmează 10-15 ani de polarizare pornind de la ce se întâmplă în Ucraina.
Cred că ne îndreptăm spre un soi de nou război rece. Și cred că vor trece vreo 10 ani până ne vom întoarce la normal.
Și asta va afecta industria, cu siguranță. Nu știu. S-ar putea rezolva totul mâine. Dar eu nu cred că se va întâmpla așa. Cred că în curând vom trece de punctul în care nu mai există cale de întoarcere, din acest punct de vedere.