Jumătate din CASS reținut pentru salariul minim pe economie, adică 165 lei, să poate fi direcționat lunar de fiecare asigurat către un asigurator privat care să acopere costul tuturor serviciilor medicale, medicamentelor care nu sunt acoperite de programele naționale pentru boli cronice.
Este proiectul de reformă prin care un grup de parlamentari USR urmărește să spargă monopolul CNAS, fără a afecta însă caracterul social al sistemului de asigurări. Scopul este apariția concurenței și folosirea mai eficientă a banilor colectați.
Într-un interviu pentru SpotMedia.ro, Claudiu Năsui, unul dintre inițiatorii proiectului, a explicat detaliile acestuia și cum ar putea îmbunătăți viața pacienților.
Concret, cum ar reuși proiectul dvs. să spargă monopolul CNAS?
Întrebarea de la care plecăm e cum reușim să facem cu banii pe care îi avem un maximum de lucruri. Cât de eficient folosim resursele? Dacă în ultimii 17 ani ai dat din ce în ce mai mulți bani, ajustat pentru inflație, pe un număr de pacienți din ce în ce mai mic, ar fi trebuit să vezi creșterea calității.
Nu pare că am evoluat, de la cazurile scandaloase, la toate poveștile pe care le știm când interacționăm cu sistemul, de exemplu banalizarea acelui “s-a atins plafonul”. Nimeni nu mai crede că în momentul în care are nevoie de servicii medicale n-o să trebuiască să mai dea încă o dată bani din buzunar.
Deși, în teorie, în România, pachetul de servicii asigurate e foarte generos.
Ceea ce este o problemă.
Inclusiv politică, pentru că e foarte ușor să pui lucruri în pachetul acesta de bază, e foarte dificil și nefezabil să le scoți. Și atunci ne gândim cum să facem ca să reușim să introducem această nuanță de concurență, care naște și inovația, și calitatea mai bună.
Cum să spargem monopolul? Dând putere asiguratului, implicit, pacientului.
Am gândit un sistem în care să direcționăm o parte din banii, care oricum ni se iau, către un asigurator de sănătate privat pe care îl alegem și în felul acesta să existe o presiune concurențială asupra CNAS-ului.
Deci, înțeleg, un soi de echivalent al Pilonului II de pensii. Conform proiectului banii reținuți lunar pentru sănătate s-ar împarți între două asigurări: una la CNAS și o asigurare privată?
Suma reținută lunar pentru CASS ar fi aceeași și orice persoană poate alege să rămână integral la CNAS sau ca, din această sumă, 165 lei pe lună, adică 50% din CASS, să se ducă spre un asigurator privat. O sumă egală pentru toată lumea și plătim diferența dacă există.
Ce diferență?
Diferența față de o primă pe care un asigurator ar putea să o pună.
Acum o asigurare privată e de câteva sute de euro/lună.
E chestiunea și de acoperire, și de decât își permite sistemul să dea. Noi nu spunem că nu e nevoie de mai mulți bani în sănătate, e nevoie. Întrebarea e cum să vină acei bani și cum sunt cheltuiți.
Dacă ai un risc mai mare, poți să plăteșți o diferență până la prima corespunzătoare riscului și astfel să poți să ai și tratamente preventive.
Dacă îți faci analize anual, ești atent la ce mănânci, nu bei, nu fumezi, ai un stil de viață care să nu-ți creeze riscuri mai mari de sănătate, atunci o să ai o primă mai joasă și e foarte probabil să nu fie nimic peste cei 165 lei pe lună, care, dacă ne uităm acum în piață, reprezintă costurile asigurărilor de bază.
Ce ar acoperi concret acești 165 de lei/lună?
Tot, mai puțin programele naționale de sănătate. Tot, mai puțin patologiile cuprinse în programele naționale.
Și atunci, suma aceasta de 165 lei, adică 50% din CASS pe un salariu minim, corespunde fix la cât cheltuiește acum CNAS pentru decontarea serviciilor, concediilor medicale și medicamentelor.
Deci, asigurarea aceasta trebuie să cuprindă numai ce nu acoperă un program național.
Eu să zicem că voi alege să dau 165 de lei din CASS unui asigurator privat X. Mă îmbolnăvesc și ajung la spital. Cine plătește costurile, CNAS sau asigurătorul X?
Asigurătorul X.
Și restul banilor pe care i-am dat CNAS?
Sunt pentru programele naționale. Plus caracterul acesta social al sistemului. Sistemul rămâne unul social în sens de redistribuitiv, pentru copii, pensionari, cei care nu sunt salariați, exact ca acum. Doar că adăugăm elementul acesta de opțiuni, dreptul de a alege și un asigurator privat.
La noi, cum spuneam, pachetul de bază e foarte mare, practic aproape tot, cu foarte mici excepții. De aceea sunt și problemele cu plafonul. Îi va renta unui asigurator privat ca la 165 lei pe lună să acopere toate aceste cheltuieli?
Programele naționale sunt făcute să acopere toate patologiile scumpe sau bolnavii cronici.
Noi mergem pe ideea că o asigurare privată ar reflecta prețul adevărat și costul acela ar putea fi determinat de negocierea între asigurator și furnizori de servicii medicale. Practic în momentul acela ai avea un preț real al serviciului medical.
Asigurătorii ar putea să intre în contract cu spitale și de stat, și private. Cu aceiași bani eficientizezi. Eu sunt de acord și că nu sunt suficienți bani pentru tot, dar măcar să scoatem maximum din acei bani.
Asigurătorul are interesul să țină costurile sub control. CNAS nu are un interes să diminueze costuri, să negocieze mai bine sau să combată fraudă.
165 de lei/lună nu aș zice că sunt o sumă acoperitoare, aș zice că este maximum cât poate da statul român ca reforma aceasta să fie neutră bugetar. Adică să nu trebuiască să venim cu bani mai mulți. Întrebarea e cum poți să faci o reformă cu aceeași bani, să iasă mai bine.
Pe asigurătorul privat de ce l-ar interesa care e maximul pe care poate să-l dea statul? El pune costul care să îi aducă și un profit.
De exemplu, eu n-am folosit niciun leu din CASS plătit anul trecut și nici anii trecuți probabil. Deci pentru un asigurator privat eu aș aduce 165 lei/luna.
Nu știu dacă aș fi consumat 2.000 lei pe an, pentru că până la urmă eu tot ce mi-am făcut până acum sunt analize și ca mine sunt mai mulți. Iar când am avut nevoie de analize, le-am mai plătit o dată.
Dacă ne uităm puțin la cât s-a cheltuit pe sănătate în 2023, ultimul an pentru care avem execuție bugetară finalizată, suntem pe la un 73-74 de miliarde de lei. Un sfert a cheltuit Ministerul Sănătății, trei sferturi CNAS.
Din acele trei sferturi de la CNAS, numai partea de decontare de servicii și partea de concedii medicale plus medicamente să poată fi redirecționată la alt asigurator.
E posibil să nu fie de ajuns. Poate ar fi nevoie să mai dai un leu în plus, sunt convins că mulți nu l-ar da. Depinde și de stilul de viață. Ar fi un mare stimulent pentru oameni să încerce să trăiască puțin mai sănătos.
Ar mai fi o problemă. Ar pleca cu 165 de lei la asigurătorul privat cei sănătoși, cu stil de viață corect, deci riscuri mici. Și CNAS ar rămâne cu bani mai puțini și pacienții cu riscuri mai mari, cărora asigurătorul privat le-ar cere o diferență mare peste cei 165 lei.
Tocmai de aceea am pus un plafon pe cât pot tarifa asigurătorii privați. Deci, asigurătorii privați pot să pună un tarif, dar nu peste un anumit plafon.
Liberalii pun plafoane?
Noi ne dorim ca această opțiune chiar să o aibă cât mai multă lume. Un plafon în acest caz are un caracter social, în care pur și simplu mutualizăm riscurile, un aleatoriu al naturii în care unii dintre noi am fost mai sănătoși și unii nu. Piața ar fi reglementată de ASF
Încurajator, nimic de zis.
Știu, dar n-avem altceva. Diferența mare este că ar fi o piață în care beneficiarul ești tot tu. În cazul RCA, beneficiarul nu e cel care plătește polița. Când cel care plătește polița este și beneficiarul, el este stimulat să aleagă un asigurator de încredere.
Este piața asigurărilor de sănătate suficient de dezvoltată pentru o asemenea reformă?
Nu încă. Dar până nu ai genul acesta de reformă, nici n-o să apară. E ca și cum ar fi întrebat cineva în decembrie ‘89 dacă avem capacitatea pentru multe magazine și fabrici private. Nu încă, dar dacă schimbi sistemul, apar.
Pilonul II al pensiilor e garantat de stat. Ar exista și aici o garanție a statului?
Pe același model, cu diferența că aici n-ar putea să se acumuleze niște sume de plată la fel de mari că în alte cazuri.
Acum, de fapt, noi nu avem un sistem de asigurări, ci un sistem de taxare și de redistribuție prin stat.
Ați avut consultări cu zona de asigurări private?
Da, inclusiv o dezbatere la Parlament, și cu asociații de pacienți, și cu furnizorii de servicii medicale. Mie mi se pare important să putem vorbi despre această reformă.
Toate sistemele de asigurări de sănătate, peste tot în lume, unde ne uităm, au diferite avantaje și dezavantaje.
Noi ne-am uitat predominant prin Europa. Mai toate țările, inclusiv cele care au o tradiție a socialismului mai mare, au și o piață de asigurări private funcțională.
Franța, care este printre cele mai socialiste țări din punctul acesta de de vedere, are CNAS care nu acoperă aproape niciodată 100% și pentru diferență până la 100% ai asigurători privați, care fie îți acoperă restul până la un tarif stabilit de minister, fie îți acoperă totul până la un tarif stabilit de furnizorul privat de servicii medicale. Iar la ei două treimi din clinici și spitale sunt private.
Germania are un CNAS, dar posibilitatea de a renunță la ea total inclusiv pentru programele naționale.
Trebuie să menținem caracterul social al sistemului, prin Constituție, sănătatea trebuie să fie garantată pentru pentru toată lumea, dar să permitem concurență pe partea de servicii medicale.
Transcriptul a fost realizat cu aplicația Vatis Tech